Orietta Ferretti, femeia care s-a ocupat de zboruri și itinerarii în Vatican

Salvatore Cernuzio – Cetatea Vaticanului

În mica lume care este Statul Cetății Vaticanului există angajații și apoi există instituțiile. Adică aceia despre care nici nu este nevoie să le menționezi numele de familie sau funcția pe care o ocupă, pentru că toată lumea știe despre cine este vorba. Orietta este una dintre aceștia. Orietta Ferretti, responsabilă a oficiului ”Peregrinatio ad Petri Sedem” – de precizat acest lucru doar pentru a completa informația, în beneficiul celor foarte puțini care, în ultimii 47 de ani, nu s-au întâlnit niciodată cu această voce plăcută și vioaie care anunța la telefon: ”Biletul este gata, totul e în regulă”. Și care apoi, cu o întrebare și puțină curiozitate, îl făcea pe interlocutor să mai stea puțin de vorbă pentru a-l cunoaște mai bine, a-i înțelege nevoile, a împărtăși câteva povestiri și amintiri. ”Eh, dar eu sunt o vorbăreață…”, a spus Orietta pentru mass-media de la Vatican, femeia datorită căreia au zburat în Italia și în străinătate cardinali, episcopi, monseniori, jandarmi, jurnaliști și, mai ales, papii. Patru, mai exact, de la Ioan Paul al II-lea până la Leon al XIV-lea, care a dorit să o primească într-o audiență privată zilele trecute pentru a-i adresa un ”mulțumesc” personal.

O avalanșă de mesaje și apeluri

”Iubire” este cuvântul pe care Orietta îl repetă cel mai des când vorbește, fiind totodată esența muncii sale. ”Mi-am dedicat întreaga viață Sfântului Scaun, am făcut-o întotdeauna cu pasiune, cu multă iubire”. De câteva zile, de când s-a răspândit vestea că marți, 21 iulie, zi în care, de altfel, împlinește 66 de ani, este ultima ei zi de lucru și că de mâine va fi la pensie, se înregistrează un flux continuu de SMS-uri, e-mailuri, apeluri telefonice, mesaje scrise și vocale. ”Dar cum? Orietta? Și acum ce facem?”, se exclamă pe coridoarele birourilor și ale Departamentelor. Ea zâmbește pentru că știe deja ce activități frumoase o așteaptă: ”Voi fi fiica a doi părinți minunați, de 93 și 90 de ani. Voi fi soția soțului meu, fericită că, în sfârșit, voi petrece ceva mai mult timp cu el. Voi fi mama celor două fete ale mele și bunica a două gemene născute acum paisprezece luni și a unui alt băiat care se va naște în decembrie”.

Cu calculatorul mereu deschis

Totul este minunat, dar cu siguranță - recunoaște chiar Orietta - îi vor lipsi primele zile în care nu va trebui să deschidă calculatorul și să intervină din cauza unei schimbări de program, a unui zbor anulat, a unui monsenior blocat în altă țară, a unei călătorii apostolice de pregătit într-un timp scurt: ”Călătoria papei Francisc în Lesbos... Organizată în mai puțin de cincisprezece zile!”. Avea mereu calculatorul deschis, chiar și după orele de program și, mai ales, fără a face nicio distincție între destinatarii pe care trebuia să-i ajute: ”Sincer, am deschis calculatorul chiar și când m-a sunat ultima persoană. Pentru că a-i ajuta pe ceilalți nu necesită o funcție, ci doar multă iubire și atât”. Și de aceea a câștigat un respect unanim, datorită îndelungatei sale experiențe, dar și a unei trăsături umane care acum se estompează în mijlocul comunicărilor rapide, reci, virtuale.

A început să lucreze la 19 ani

Orietta a fost întotdeauna așa, ”umană”, încă de la vârsta de nouăsprezece ani, după absolvirea liceului în 1979, la un an după alegerea lui Karol Wojtyla, s-a alăturat vechii ”Peregrinatio”, care se ocupa de primirea pelerinilor veniți la Roma pentru a vizita Scaunul lui Petru. Biroul a evoluat ulterior și a încorporat servicii de bilete de avion și gestiunea călătoriilor pentru oricine călătorea din Vatican în afara Romei. ”M-am ocupat de foarte multe. Nu-mi amintesc care a fost prima, dar toate au fost minunate. Călătoriile papale au devenit foarte ușor gestionat pentru birou”. Ea a contribuit la organizarea multora dintre acestea în ultimii ani și a urmărit cu plăcere călătoriile papilor de la distanță, prin intermediul ecranului.

Însoțindu-l pe papa în Asia și Oceania

În 2024, a avut ocazia să fie de cealaltă parte, îmbarcându-se într-unul dintre avioanele ale căror rute le cunoștea: zborul papal pentru călătoria apostolică în Asia de Sud-Est și Oceania. ”Marea călătorie” a papei Francisc, penultima din pontificatul său, în Indonezia, Papua Noua Guinee, Timorul de Est și Singapore: patru țări, două continente, 30.000 de kilometri, climate diferite și o varietate infinită de chipuri și locuri. Pontiful argentinian o invitase pe Orietta Ferretti să facă parte din suita sa personală. ”O călătorie imensă. Papa Francisc nu se simțea prea bine, dar i-a luminat pe oameni și s-a luminat pe sine”, își amintește ea. Orietta s-a bucurat de acea călătorie, în sfârșit nu de după un ecran, ci de pe scenele amplasate pentru Liturghii, din interiorul sălilor palatelor regale sau din micile biserici vizitate de Jorge Mario Bergoglio în timpul călătoriei sale de neuitat pe cealaltă parte a lumii. Având la ea poșeta și smartphone-ul, a surprins în acele zile mulțimile de oameni care se revărsau pe acoperișuri și în copaci pentru a-l întâmpina pe Succesorul lui Petru. ”Trebuie să le trimit fotografiile fiicelor mele!”, a exclamat ea către cei din jur.

Această experiență este cea pe care ne asigură că o ”poartă în inimă” de-a lungul acestor 47 de ani, împreună cu un bagaj de mare recunoștință pentru munca pe care a realizat-o, prieteniile pe care le-a format, cunoștințele pe care le-a creat și viața pe care a avut-o în această mică lume a Statului Cetății Vaticanului, unde toată lumea o cunoaște. Orietta, femeia care ne-a ajutat să călătorim cu avionul.