Koovakad despre călătoria papei în Africa: Religiile, cale privilegiată către pace
Cardinalul George J. Koovakad
23 aprilie 2026
Evenimentele interreligioase ale călătoriei apostolice a papei Leon al XIV-lea au avut o relevanță semnificativă, mai ales în Algeria și Camerun, dar și în discursurile adresate autorităților și corpului diplomatic din Angola și Guineea Ecuatorială, conturând o viziune coerentă asupra dialogului între religii ca fiind o cale privilegiată pentru pace, reconciliere și stabilitate socială. Călătoria în ansamblu dezvăluie un fir unitar, în care gesturile și cuvintele simbolice converg într-o singură perspectivă teologică și pastorală.
În Algeria, călătoria a fost prezentată de la bun început ca fiind orientată spre construirea de punți și reconciliere. Papa a definit-o ”o oportunitate foarte prețioasă de a continua cu aceeași voce, cu același mesaj, pe care dorim să-l transmitem, să promovăm pacea, reconcilierea, respectul, considerația pentru toate popoarele”, amintindu-l pe sfântul Augustin ca fiind ”o punte foarte importantă în dialogul interreligios”. La Alger, în discursul adresat autorităților, a plasat fraternitatea universală în centru: ”Suntem frați și surori, pentru că avem același Tată în ceruri”, indicând în credință un principiu de convergență capabil să susțină dreptatea, solidaritatea și pacea. Această orientare și-a găsit o expresie concretă în gesturile sale, în special în vizita la marea moschee, unde a reafirmat ”demnitatea fiecărei persoane” și a spus: ”Putem învăța să ne respectăm unii pe alții, să trăim în armonie și să construim o lume a păcii”. Mesajul lăsat în cartea de onoare – ”Fie ca milostivirea Celui Preaînalt să protejeze nobilul popor algerian și întreaga familie umană în pace și libertate” – rezumă eficient această viziune universală. Și la Notre-Dame d'Afrique dialogul s-a manifestat într-un mod concret și zilnic, așa cum indică afirmația potrivit căreia credința ”nu izolează, ci deschide, unește, dar nu confundă, aduce împreună fără a uniformiza”. În cele din urmă, la Annaba, perspectiva augustiniană a înrădăcinat călătoria într-o dimensiune mai profund spirituală, legând căutarea lui Dumnezeu de construirea păcii și de caritate: ”credința în unicul Dumnezeu…unește oamenii conform unei dreptăți perfecte, care îi invită pe toți la caritate”.
În Camerun, într-un context marcat de criza anglofonă, dar care nu a degenerat în conflict religios, papa a subliniat cu claritate rolul pozitiv al religiilor atunci când acestea nu sunt distorsionate de ”otrava fundamentalismului”. În discursul adresat autorităților, el a invitat la ”respingerea logicii violenței și a războiului” pentru a îmbrățișa ”o pace care să fie dezarmată... și dezarmantă”, subliniind responsabilitatea comună a statelor și a liderilor religioși în prevenirea conflictelor. Cel mai semnificativ moment a fost întâlnirea de la Bamenda, unde liderii creștini, musulmani și tradiționali au oferit o mărturie concretă despre fraternitatea trăită. Imamul a afirmat: ”Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru că această criză nu a degenerat într-un război religios...”, în timp ce papa a indicat Mișcarea pentru pace ca ”un model pentru întreaga lume”, avertizând împotriva ”celor care instrumentalizează religiile... după propriile scopuri”. Acest eveniment a arătat cum dialogul interreligios se poate naște dintr-o istorie comună de suferință și se poate transforma într-o cale de reconciliere. În întâlnirile cu reprezentanții musulmani și cu episcopii, papa Leon a insistat asupra responsabilității comune pentru construirea păcii și asupra necesității unui dialog realist, capabil să recunoască diversitatea internă a comunităților religioase și să promoveze o enculturație autentică.
În Angola, adresându-se corpului diplomatic, papa și-a extins perspectiva asupra întregului continent african, subliniind provocările legate de conflicte și diviziuni: ”Africa are nevoie urgentă să depășească situațiile și fenomenele de conflict și dușmănie... Numai în întâlnire înflorește viața. La început este dialogul”. În acest context, a amintit și învățătura papei Francisc, subliniind continuitatea magisteriului despre dialog și pace. În Guineea Ecuatorială, a insistat asupra valorilor comune, cum ar fi formarea conștiințelor și centralitatea binelui comun, afirmând: ”Într-o lume rănită de aroganță, popoarele sunt însetate și înfometate de dreptate”, și însușindu-și apelul papei Francisc, a spus: ”Astăzi trebuie să spunem nu unei economii a excluziunii și inegalității. Această economie ucide”.
În bilanțul general, Leon al XIV-lea a amintit în mod explicit moștenirea papei Francisc, subliniind angajamentul său față de ”fraternitatea universală” și ”respectul autentic pentru toți bărbații și femeile”. Întreaga călătorie pare astfel să fie pătrunsă de mai multe teme unificatoare: fraternitatea ca fundament al coexistenței, condamnarea oricărei instrumentalizări a religiei și rolul decisiv al liderilor religioși în medierea conflictelor. Din această perspectivă, experiențele trăite în diferite țări nu rămân izolate, ci se configurează ca o propunere coerentă și concretă pentru a promova, în lumea contemporană, un dialog interreligios capabil să susțină pacea, dreptatea și o coexistență stabilă între popoare.
