Balestrero: Dificultățile ONU reflectă criza multilateralismului

Federico Piana – Cetatea Vaticanului

Arhiepiscopul Ettore Balestrero, observatorul permanent al Sfântului Scaun la Națiunile Unite și alte Organizații Internaționale, a vorbit pentru mass-media de la Vatican despre avertismentul secretarului general al ONU, António Guterres, cu privire la un posibil colaps financiar al instituției interguvernamentale în cazul în care statele membre nu își achită rapid datoriile restante, un semnal de alarmă îngrijorător: ”Nu este prima dată când Guterres atrage atenția asupra acestei probleme. La sfârșitul anului trecut, el a trimis Adunării generale un raport privind situația financiară precară. Dar criza s-a agravat în timp. Incertitudinea crește, iar realizarea și punerea în aplicare a programelor sunt puse în pericol”.

Chiar credeți că este posibil un faliment al ONU?
Nu vreau să cred că s-ar putea întâmpla asta. Dar este un semnal de alarmă din ce în ce mai puternic, o criză structurală. Deja, dar cu atât mai mult dacă această criză nu este abordată curând, cele mai mari provocări sunt întârzierile în operațiuni, sprijinirea implementării programelor și menținerea operațiunilor de peacekeeping, misiunile de pace, plata salariilor personalului și angajarea de personal nou. De exemplu, acum pare că o reducere de 15% a bugetului operațiunilor de menținere a păcii este iminentă. Este dureros să ne gândim la tăierile ajutorului umanitar, care au fost deja făcute semnificativ și ar deveni și mai drastice. Dar dependența excesivă de câțiva actori face ca problema lichidității să fie și mai gravă.

Criza financiară cu care s-a confruntat ONU reflectă criza multilateralismului?
Cu siguranță. Reprezintă simptomul unei mari neliniști și al unei crize profunde, care este o prismă cu multe fețe diferite. De exemplu, paralizia instituțiilor multilaterale în fața războaielor, o nouă cursă a înarmărilor, dezmembrarea sistemului de dezarmare creat de ONU imediat după cel de-al Doilea Război Mondial. Pe 5 februarie, a expirat New Start, tratatul internațional privind reducerea armelor nucleare semnat de SUA și Rusia. Și apoi mai sunt și alte fețe, cum ar fi erodarea statului de drept în favoarea legii celui mai puternic și politicile economice protecționiste. Pe scurt, la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, a apărut un consens clar care a sancționat ilegitimitatea conflictelor și o schimbare de paradigmă care a funcționat până acum. Dar, după 80 de ani, echilibrul s-a schimbat: națiunile sunt dornice să-și mențină poziția sau să câștige mai multă putere în toate dimensiunile sale. În prezent, Organizația Națiunilor Unite exprimă o lume care nu mai există. Și nu este în măsură să abordeze în mod eficient noile provocări globale.

Care este poziția actuală a Sfântului Scaun cu privire la necesitatea multilateralismului?
Este cea exprimată recent de papa Leon al XIV-lea în discursul său adresat Corpului diplomatic. După cum a spus papa, trăim într-o lume confruntată cu provocări complexe. Și în această lume, organizațiile internaționale ar trebui să încurajeze dialogul și să contribuie la construirea unei planete mai drepte. Națiunile Unite ar trebui să fie mai eficiente în urmărirea unor politici care vizează nu atât ideologiile sau interesele unilaterale pe termen scurt, cât unitatea familiei umane. Poziția Sfântului Scaun este aceasta: multilateralismul înseamnă a oferi un loc pentru ca națiunile să se întâlnească și să dialogheze. Dar pentru a se angaja în dialog, așa cum a reiterat pontiful, trebuie să fie de acord asupra cuvintelor și conceptelor. Dacă cuvintele pierd contactul cu realitatea și realitatea însăși devine discutabilă, atunci înțelegerea devine imposibilă.

Reformarea ONU pare din ce în ce mai necesară. Dar cine ar trebui să o facă?
Depinde de statele membre ale Organizației și, mai presus de toate, ceea ce este fundamental este bunăvoința și simțul binelui comun. Difuzarea puterii nu trebuie să aibă loc fără o împărțire corespunzătoare a responsabilităților pentru binele tuturor. Multipolaritatea necesită responsabilitate comună și cooperare, mai presus de toate cu respect pentru demnitatea fiecărei ființe umane.