Sfântul Scaun despre dezarmare: Pacea nu poate fi realizată doar prin descurajare

Vatican News

Trebuie depășită ideea că ”pacea poate fi obținută doar prin forță și descurajare. În realitate, descurajarea alimentează proliferarea și poate eșua, cu consecințe potențial devastatoare pentru umanitate și generațiile viitoare”. Acesta este apelul Sfântului Scaun la sesiunea din 2026 a Conferinței de dezarmare, care a avut loc miercuri, 25 februarie a.c., la sediul Națiunilor Unite din Geneva și la care a fost prezent subsecretarul pentru Sectorul Multilateral al Secțiunii pentru Raporturile cu Statele și Organizațiile Internaționale al Sfântului Scaun, monseniorul Daniel Pacho. Reprezentantul Sfântului Scaun a subliniat că ”pentru ca omenirea să avanseze spre o pace autentică și durabilă”, este esențial ca această Conferință de dezarmare ”să ajungă la acorduri concrete și durabile de dezarmare pentru binele comun al tuturor popoarelor”.

Importanța verificării pentru controlul armelor

Propunerile concrete ale Sfântului Scaun privesc inițierea ”discuțiilor privind verificarea pentru a fundamenta orice negocieri viitoare privind dezarmarea și controlul armelor, inclusiv dezarmarea nucleară”. Această activitate privind verificarea ”reprezintă o măsură importantă de consolidare a încrederii” și este fundamentală ”pentru garantarea eficacității tratatelor”. În plus, având în vedere creșterea cheltuielilor militare, este crucial ”să se ia în considerare oportunitatea de a relua discuțiile formale privind limitările armelor și dezarmarea generală și completă, în cadrul sistemelor de control și securitate”.

Descurajarea nu este suficientă, arsenalele trebuie reduse și eliminate

Monseniorul Pacho a reamintit, de asemenea, că Sfântul Scaun rămâne ”profund îngrijorat” de amenințarea existențială reprezentată de armele nucleare și de proliferarea acestora. ”Conceptul de putere militară ca descurajare”, a subliniat diplomatul, ”în special descurajarea nucleară, se bazează pe ideea irațională că relațiile dintre națiuni trebuie să se bazeze pe frică și pe amenințarea forței”, mai degrabă decât pe lege, justiție și încredere. ”Dacă acest parcurs al descurajării nu este însoțit de eforturi diplomatice mai mari, umanitatea riscă să fie împinsă ”în pragul devastării și distrugerii”. Prin urmare, în vederea viitoarei Conferințe de Revizuire a Tratatului privind Neproliferarea Armelor Nucleare (TNP), Sfântul Scaun ”invită statele deținătoare de arme nucleare să se angajeze în negocieri de bună credință pentru a reduce și, în cele din urmă, a elimina arsenalele lor”.

Nu, militarizării spațiului

Denunțând apoi ”militarizarea spațiului cosmic”, care va duce din păcate la transformarea sa în armă, Sfântul Scaun consideră esențial ca ”explorarea și utilizarea spațiului extra-atmosferic să fie păstrate exclusiv în scopuri pașnice”. De asemenea, solicită instituirea imediată a ”unui moratoriu asupra dezvoltării și utilizării sistemelor de arme autonome letale”. Deoarece atunci când armele autonome ”devin” luptătoare, capacitatea umană de judecată morală și de luare a deciziilor etice dispare. Prin urmare, ”este esențial să se mențină controlul și judecata umană în utilizarea forței”.

Drepturile omului, nu mai există un limbaj comun

Tot miercuri, monseniorul Daniel Pacho a vorbit la Geneva în cadrul Segmentului la Nivel Înalt al celei de-a 61-a Sesiuni ordinare a Consiliului pentru Drepturile Omului al Națiunilor Unite, subliniind faptul că ”proiectul drepturilor omului se confruntă în prezent cu o criză de credibilitate” și că principiile fundamentale ale sistemului, cum ar fi Declarația Universală a Drepturilor Omului, Pactele și Tratatele privind Drepturile Omului, ”nu mai sunt considerate un «limbaj comun» și un «program comun», ci sunt mai degrabă supuse reinterpretării sau aderării selective”.

Dialog înrădăcinat în demnitatea inalienabilă a persoanei

Această problemă este agravată de proliferarea așa-numitelor ”noi drepturi”, cu paradoxul, denunțat de papa Leon al XIV-lea, că ”dreptul la libertatea de exprimare, libertatea de conștiință, libertatea religioasă și chiar dreptul la viață sunt limitate în numele altor așa-numite noi drepturi”. Din acest motiv, a concluzionat monseniorul Pacho, și pentru a păstra progresul ultimelor opt decenii, ”realizat cu greu de la fondarea Națiunilor Unite”, este necesar ”să ne întoarcem la singura cale capabilă să genereze pace: un dialog ferm înrădăcinat în demnitatea inalienabilă a persoanei, un dar de la Dumnezeu”.