Parolin: Moștenirea lui Attanasio, o lume în care solidaritatea este mai eficientă decât profitul
Alessandro Di Bussolo – Cetatea Vaticanului
Ducem mai departe moștenirea lui Luca Attanasio, ”de a construi în continuare o lume în care pacea este mai dorită decât războiul, în care bunătatea este mai necesară decât violența, în care solidaritatea este mai eficientă decât profitul”. Astfel a amintit cardinalul Pietro Parolin, secretarul de stat al Sanctității Sale, în timpul unei comemorări la cimitirul din Limbiate, în provincia Monza și Brianza, duminică, 22 februarie a.c., mărturia ambasadorului italian în Republica Democratică Congo, ucis în urmă cu cinci ani într-o ambuscadă împreună cu carabinierul, Vittorio Iacovacci și șoferul, Mustapha Milambo.
O dedicare dincolo de datorie, pentru a construi o lume mai bună
La câțiva metri de mormântul diplomatului ucis la 43 de ani în timp ce urma personal o misiune umanitară a Programului Alimentar Mondial, Parolin a subliniat că, deși este necesar să se identifice în mod clar pe cei responsabili pentru moartea sa, Attanasio, ca și catolic, și-a dat viața ”în vocația sa de ambasador, lăsând o impresie vie a unei dăruiri capabile să meargă dincolo de datorie, sfidând limitele necesarului”. Și-a dat viața, potrivit cardinalului, ”acceptând chemarea de a construi o lume mai bună nu doar cu gânduri și ipoteze, ci cu cuvinte și gesturi reale, adevărate și sincere”. Și a dăruit-o familiei sale, ”Zakiei și fiicelor lui, părinților lui, surorii lui, prietenilor care încă prețuiesc vie apropierea sa”.
Luca și concretețea carității
Pentru secretarul de stat, moștenirea lui Luca este una de iubire vizibilă, exprimată în dorința sa de a ajunge la cei aflați în nevoie, în ”concretețea carității”, prin gesturi care mărturisesc ”numeroasele griji pe care le-a acordat celor mai săraci și comunităților misionare pe care le-a întâlnit în îndeplinirea îndatoririlor sale instituționale”. Și cuvintele sale, ca acelea ale cuiva format la școala Cuvântului lui Dumnezeu, i-au permis lui Attanasio, în misiunile sale diplomatice, să se facă înțeles, ”să ducă un mesaj de pace și mângâiere, precum și de competență”.
Mattarella: Italia privește spre Africa cu sentimente de umanitate
La aceeași comemorare a sosit și un mesaj din partea președintelui Republicii Italiene, Sergio Mattarella, adresat primarului din Limbiate și familiei ambasadorului ucis în Congo la 22 februarie 2021. ”În scenariul dramatic al crizei care încă afectează Republica Democratică Congo”, scrie șeful statului, ”memoria ambasadorului Attanasio și a misiunii sale rămâne mai exemplară ca niciodată”. Dedicarea sa, a adăugat Mattarella, ”întruchipează idealurile nobile ale Italiei republicane, care privește continentul african cu un spirit de cooperare și sentimente de umanitate. Valoarea angajamentului zilnic al celor slujesc Republica Italiană care, cu curaj și simț al datoriei, lucrează în teritorii marcate de instabilitate și pericole, se reflectă în figura lui Luca Attanasio și a celor care au fost cu el”.
Parolin la Liturghie: O viață pentru cooperarea între popoare
Succesiv, la ora 11:30, cardinalul Parolin a prezidat o Celebrare Euharistică în biserica ”San Giorgio” din Limbiate. În omilia sa, secretarul de stat a subliniat că memoria lui Atanasio, în orașul său, ”continuă să provoace conștiința colectivă, deoarece există vieți care, chiar și atunci când sunt curmate tragic, rămân o întrebare deschisă despre sensul slujirii, responsabilității și dedicării față de binele comun”. El a amintit că viața sa, ”petrecută în slujba statului și în promovarea cooperării între popoare, s-a confruntat cu contexte complexe, în care interesul, prestigiul și puterea par uneori să prevaleze”.
A face alegeri conform logicii slujirii fidele
Și a concluzionat că figura sa continuă să pună o întrebare dificilă: ”Ce logică ne ghidează alegerile personale și colective? Cea a utilității imediate sau cea a slujirii fidele?”. Deșertul în care ne duce Evanghelia duminicii, împreună cu Isus, ”nu este așadar un loc îndepărtat de istorie, ci spațiul interior în care decidem cum să îl traversăm”. Și pentru noi, proba nu constă în absența alternativelor, ”ci în nevoia de a discerne între ceea ce pare eficient în viitorul imediat și ceea ce este conform cu voința lui Dumnezeu”.
