Gallagher la Bratislava: Pacea se formează, se cultivă, se trăiește

Vatican News

”Lumea noastră este întunecată de războaie și conflicte, de polarizare și de diviziuni profunde. Într-un astfel de climat, speranța poate părea îndepărtată, chiar evazivă”. Dar această speranță poate fi hrănită doar de responsabilitatea, asumată de fiecare, de a ”reconstrui încrederea acolo unde a fost deteriorată, de a persevera în dialog atunci când acesta este lent și dificil și de a menține deschise căile care duc la pace”. Arhiepiscopul Paul Richard Gallagher, secretar pentru Relațiile cu Statele și Organizațiile Internaționale al Sfântului Scaun, a spus acestea în omilia sa de la Liturghia pe care a prezidat-o duminică, 1 februarie a.c., în catedrala sfântul Martin din Bratislava, cu ocazia celei de-a 25-a aniversări a Tratatului de bază dintre Sfântul Scaun și Republica Slovacă.

Fericirile și logica încrederii

Prin predica de pe Munte – din Evanghelia după Matei – Isus introduce o logică complet nouă în istoria omenirii. ”Înainte de a da porunci, înainte de a cere ceva, Domnul proclamă o binecuvântare”, a subliniat prelatul. Cristos privește mai presus de toate ”la cei săraci în duh, la cei blânzi, la cei milostivi, la făcătorii de pace, la cei care au foame și sete de dreptate și spune: fericiți sunteți”. Această schimbare de perspectivă revoluționează valorile și prioritățile istoriei. ”Într-o lume obișnuită să măsoare viața prin succes”, a spus arhiepiscopul Gallagher, ”prin siguranță și recunoaștere, Cristos ne deschide o altă perspectivă. El dezvăluie un stil de viață modelat nu prin dominație, ci prin încredere; nu prin autoafirmare, ci prin comuniune; nu prin frică, ci prin speranță înrădăcinată în Dumnezeu”: ”Prin urmare”, a mai spus Gallagher, Fericirile nu sunt o utopie, ”o poezie detașată de realitate”, ci descriu ”mișcarea harului în istorie”, codificând modurile în care ”Dumnezeu acționează acolo unde se termină suficiența umană”. ”El”, a subliniat în continuare diplomatul Sfântului Scaun, ”construiește acolo unde lumea” nu vede pe ce să construiască. A aparține lui Cristos ”înseamnă a permite acestei logici să ne modeleze, astfel încât umilința să devină un loc al libertății, milostivirea o formă de tărie, perseverența o proclamație tăcută a speranței”.

Vocația la speranță

Speranța nu este, așadar, un sentiment, ci o ”vocație care trebuie exercitată”, așa cum a explicat și papa Leon al XIV-lea, citat de arhiepiscopul Gallagher, în primul său Mesaj pentru Ziua mondială a păcii. Pontiful ne-a amintit că ”trebuie să încurajăm și să sprijinim fiecare inițiativă spirituală, culturală și politică care menține vie speranța”.

Însăși istoria Slovaciei mărturisește această ”speranță perseverentă”, a subliniat prelatul. ”Credința Slovaciei nu s-a născut ușor”, a amintit monseniorul Gallagher, ”ci din evanghelizare răbdătoare, fidelitate neclintită și perseverență tăcută, așa cum sunt mărturisite de nenumărați bărbați și femei sfinți”. Începând cu patronii popoarelor slave, sfinții Ciril și Metodiu și sfântul Gorazd, episcop și martir din Praga, care au mărturisit această nouă logică a Fericirilor și, prin urmare, reprezintă ”un exemplu al acestei căi”, deoarece ”nu s-au bazat pe forță sau privilegii, ci pe lucrarea răbdătoare a Cuvântului - modelând limbajul, modelând cultura și deschizând inimile către Evanghelie”.

25 de ani ai Tratatului dintre Slovacia și Sfântul Scaun

Relațiile dintre Sfântul Scaun și Slovacia sunt în concordanță cu această atitudine de ”încredere”, învățată de Fericiri. ”În aceeași perspectivă”, a spus diplomatul, ”putem plasa cea de-a douăzeci și cincea aniversare a Tratatului fundamental dintre Sfântul Scaun și Slovacia. Născut din dialog și recunoaștere reciprocă, acesta reflectă un angajament comun de a sluji persoana în toată complexitatea vieții contemporane. Respectând distincția corectă dintre ordinea spirituală și cea temporală și promovând cooperarea pentru binele comun, acesta protejează spații în care conștiința este onorată, unde familiile și comunitățile sunt sprijinite și unde libertatea religioasă hrănește viața morală și culturală a societății”. 

Pacea se formează, se cultivă, se trăiește

Încă o dată, Lecturile zilei despre Fericiri, a spus arhiepiscopul Gallagher, ”revin cu o claritate reînnoită”, deoarece ”ne amintesc că pacea nu se limitează niciodată la negociere, ci se formează, se cultivă și se trăiește. Prinde rădăcini în inimi capabile de milostivire, în comunități dispuse să caute o dreptate echitabilă, în instituții care aleg dialogul mai degrabă decât excluderea”.