Persoanele consacrate, semințe de pace acolo unde demnitatea este rănită
Vatican News
29 ianuarie 2026. Destinatarii Scrisorii sunt bărbații și femeile din întreaga lume care trăiesc vocația la viața consacrată. Documentul este semnat de călugărița Simona Brambilla, din cadrul institutului Misionarele Consolatei, prefect al Departamentului pentru Institutele de Viață Consacrată și Societățile de Viață Apostolică, de pro-prefectul aceluiași departament, cardinalul salesian Ángel Fernández Artime și de secretara Departamentului pentru Institutele de Viață Consacrată și Societățile de Viață Apostolică, călugărița Tiziana Merletti.
O prezență care rămâne
Responsabilii Departamentului pentru viața consacrată scriu că, în ultimul an, în timpul călătoriilor și vizitelor pastorale, au avut "harul" de a cunoaște și de a fi mișcați de viețile multor persoane consacrate, întâlnind chipurile multora dintre cei chemați să "împărtășească situații complexe": contexte marcate de "conflicte, instabilitate socială și politică, sărăcie, marginalizare, migrație forțată, minorități religioase, violență și tensiuni", toate elemente care "pun la încercare demnitatea, libertatea și, uneori, chiar credința oamenilor". Dar, continuă autorii Scrisorii, acestea sunt experiențe care, în același timp, revelează cât de "puternică" este dimensiunea "profetică" a vieții consacrate ca "prezență care rămâne": alături de popoare și persoane purtătoare de "răni", în locuri în care Evanghelia este trăită în condiții de "fragilitate și încercare".
Semnele unui Dumnezeu care nu ne abandonează
Cu privire la rămânerea persoanelor consacrate în locuri caracterizate de suferință, documentul amintește complexitatea situațiilor existențiale marcate de "fragilitate instituțională și nesiguranță" sau a situațiilor în care minoritățile religioase se confruntă cu "presiuni și restricții", fără a omite locurile unde bunăstarea coexistă cu singurătatea, cu "polarizarea, cu noi forme de sărăcie și indiferență"; fără a uita contextele în care "migrația, inegalitatea și violența răspândită" pun la încercare coexistența civilă.
În multe părți ale lumii, "situația politică și socială pune la încercare încrederea și epuizează speranța", se arată în Scrisoare, motiv pentru care "prezența credincioasă, umilă, creativă, discretă" a persoanelor consacrate devine un "semn" că "Dumnezeu nu-și abandonează poporul".
La fel cum "sămânța acceptă moartea pentru ca viața să înflorească", capacitatea persoanelor de a rămâne, de a continua să fie prezente în zone marcate de suferință, alături de populație, exprimă profeția întregii vieți consacrate, în toate formele sale diferite și complementare: viața apostolică, exemplul, a face "vizibilă" o "apropiere activă" care susține demnitatea rănită; viața contemplativă care "păzește" speranța prin mijlocire și fidelitate, atunci când credința este pusă la încercare.
