Parolin în Danemarca: Să căutăm ceea ce ne unește

Vatican News

Să căutăm ceea ce ne unește. Aceasta este abordarea pe care cardinalul secretar de stat, Pietro Parolin, aflat în vizită în Danemarca ca legat pontifical pentru celebrarea celui de-al 12-lea centenar de la începutul misiunii sfântului Ansgar, i-a îndemnat pe creștini să o practice. Tema a fost aprofundată în omilia de la rugăciunea vesperelor, în cadrul Săptămânii de rugăciune pentru Unitatea Creștinilor, prezidată sâmbătă, 24 ianuarie a.c., în catedrala luterană a Maicii Domnului din Copenhaga, rugăciune care a avut loc în contextul vizitei cardinalului în țara nordică, pe 24 și 25 ianuarie a.c., comemorând călugărul benedictin și arhiepiscopul care a devenit sfântul patron al Scandinaviei, care și-a dedicat viața evanghelizării Danemarcei și Suediei în secolul al IX-lea. Această inițiativă comună a Bisericilor catolice și luterane oferă o nouă oportunitate de a ”consolida cooperarea și fraternitatea dintre Bisericile noastre în misiunea și mărturia creștină”.

Fidelitate față de Evanghelie

În omilia sa, cardinalul Parolin a subliniat necesitatea de a ne plasa într-o ”perspectivă de slujire concretă și responsabilitate comună” dacă dorim pe deplin unitatea. ”Mărturia creștină”, a evidențiat el, ”nu poate rămâne abstractă sau limitată doar la cuvinte”. El a adăugat: ”În fața suferinței oamenilor și a popoarelor, nu ne putem întoarce privirea și nici indiferența nu poate fi vreodată o opțiune. Fidelitatea față de Evanghelie ne cheamă să dăm o mărturie clară în adevăr, plină de compasiune în iubire și curajoasă în acțiune, astfel încât lumina lui Cristos să poată ajunge la cei care trăiesc în întuneric, frică și marginalizare”.

Unitatea este un dar

Referindu-se la Scrisoarea sfântului Paul către Efeseni, care a inspirat tema Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea Creștinilor, secretarul de stat a amintit că unitatea în Biserică nu este uniformitate, ci mai degrabă ”comuniune vie în diversitate”. El a observat că ”unitatea nu izvorăște din ceea ce producem noi; este un dar al Duhului”, astfel încât ”catolicii și luteranii”, a explicat el, ”se pot recunoaște deja ca membri ai aceluiași Trup al lui Cristos, în ciuda diferențelor istorice și liturgice”.

Harul nu este niciodată un privilegiu, ci o chemare la slujire

De asemenea, cardinalul a insistat îndelung asupra harului, care, a afirmat el, ”este un dar personal care premerge orice merit uman”. Și acolo unde apostolul Paul vorbește despre ”măsura” harului, Parolin a explicat faptul că ”această măsură nu implică inegalitate, ci mai degrabă varietatea darurilor pentru zidirea întregului”. Amintind, de asemenea, că Duhul Sfânt nu elimină diferențele, ci le armonizează, a invitat ca viitorul să fie privit cu curaj și a încheiat citându-l pe papa Leon al XIV-lea, care insistă asupra întâlnirii cu Isus ca sursă a unității. ”Harul”, a observat cardinalul, ”nu este niciodată un privilegiu, ci o chemare la slujire”.