Parolin: Brazilia și Sfântul Scaun, un model de diplomație în slujba păcii

Vatican News

Diplomația înțeleasă ca o ”slujire adusă păcii”, ”renunțarea la violență” și o ”comuniune” născută ”din armonia diferențelor orientate spre un scop superior”. Prezidând Sfânta Liturghie în bazilica Santa Maria Maggiore vineri, 23 ianuarie a.c., cu ocazia celor două sute ani de relații diplomatice dintre Sfântul Scaun și Brazilia, cardinalul secretar de stat Pietro Parolin, în omilia sa în portugheză, a identificat aceste idealuri drept ”punțile” care au legat ”călătoria spirituală și umană” a celor două țări de-a lungul secolelor. Aceste principii definesc, mai general, profilul unei diplomații orientate spre slujirea ”demnității persoanei și a binelui comun”.

Relațiile diplomatice dintre cele două țări au început pe 23 ianuarie 1826, când Sfântul Scaun a recunoscut Imperiul Braziliei. De-a lungul celor două sute de ani, a amintit cardinalul, ”în Brazilia au fost 34 de internunți și nunți apostolici”.

Acțiunea diplomatică a Sfântului Scaun

”Diplomația Bisericii”, a afirmat secretarul de stat al Sanctității sale, inspirat de vorbele pontifului adresate Corpului Diplomatic acreditat pe lângă Sfântul Scaun, în mai 2025, ”nu se naște din căutarea avantajelor politice, ci dintr-o viziune morală și spirituală a istoriei, în care dialogul prevalează asupra conflictului, răbdarea în fața opresiunii și conștiința asupra interesului imediat”. Sfântul Scaun, a mai evidențiat cardinalul, a fost ”un însoțitor de călătorie” pentru Brazilia ”de-a lungul a două secole de relații”, mereu ”atent la rănile sociale, la provocările educaționale și la promovarea dreptății și a păcii”.

O armonie făcută din diferențe

În Evanghelia după Marcu, proclamată în timpul Liturghiei, Isus, după ce s-a urcat pe un munte, îi cheamă pe apostoli la sine. A sa, a explicat cardinalul, este mai presus de toate o invitație la ”apropiere”. O încurajare de a fi aproape de Dumnezeu, pe care Biserica o îmbrățișează și o transformă în ”cea mai autentică sursă” a acțiunii sale diplomatice, care constă în esență ”în a fi cu Cristos, în rugăciune, în discernământ și în fidelitate față de Evanghelie”.

Cei doisprezece bărbați pe care Isus îi alege sunt ”diverși ca origine”: grupul include pescari, un colector de taxe, bărbați cu un caracter ”înflăcărat” și alții mai ”temători”. Această ”diversitate” este o ”lecție prețioasă și pentru adunarea națiunilor: comuniunea nu se naște din uniformitate, ci din armonia diferențelor orientate către un scop superior”, a evidențiat cardinalul Parolin. O comuniune care a caracterizat și relațiile dintre Sfântul Scaun și Brazilia de-a lungul celor două sute de ani. Cele două țări, a adăugat secretarul de stat, ”au trecut prin schimbări politice, transformări sociale, crize și reînnoiri, dar au rămas ancorate într-un principiu esențial: centralitatea persoanei, creată după chipul lui Dumnezeu și chemată la o viață demnă, liberă și responsabilă”.

Astfel, Scripturile trasează cursul misiunii Bisericii și, în același timp, al diplomației, care, ”într-o lume marcată de tensiuni, conflicte și noi forme de sărăcie, nu pot ignora căutarea sinceră a păcii, dar de la Dumnezeu și rod al dreptății”.

Nu un punct de sosire, ci un angajament reînnoit

Cardinalul Parolin, încheindu-și omilia, și-a exprimat speranța ca cei două sute de ani de relații bilaterale dintre Sfântul Scaun și Brazilia ”să nu fie un punct de sosire”, ci  începutul ”reînnoit al unui angajament comun față de umanitate”. Acest viitor de comuniune și colaborare este unul pe care cardinalul îl încredințează rugăciunii și mijlocirii ”Preasfintei Fecioare, Salus Populi Romani e Nossa Senhora Aparecida”, pentru ca ea ”să ocrotească Sfântul Scaun și poporul brazilian în inima sa maternă”.