Cardinalul Filoni: Diplomația Vaticanului, exemplu de sinodalitate

Eugenio Bonanata – Cetatea Vaticanului

Există speranță și așteptări în ceea ce privește diplomația Sfântului Scaun, mai ales în numeroasele contexte marcate de război și conflicte. Se repetă adesea că o astfel de acțiune are loc departe de lumina reflectoarelor, în tăcere și discreție. Dar care sunt valorile care îi călăuzesc pe reprezentanții papei în diverse teritorii? ”În primul rând, cele ale Evangheliei”, a răspuns cardinalul Fernando Filoni, mare maestru al Ordinului ecvestru al Sfântului Mormânt din Ierusalim, care se află în prima linie a diplomației de mulți ani. Înainte de papa Leon al XIV-lea, cardinalul a reprezentat trei pontificate în întreaga lume: în Sri Lanka, Iran, Brazilia, Hong Kong, Iordania și Irak. ”Dincolo de valorile spirituale, există și valorile realității în care ești inserat”, a subliniat el, reflectând asupra rolului diplomatului și al nunțiului apostolic, care – a specificat el – nu cere să meargă într-o anumită țară, ci este trimis.

Studierea realității locale

În recenta scrisoare a papei Leon al XVI-lea pentru Academia Pontificală Ecleziastică – instituția care formează diplomații Sfântul Scaun – se citește că sarcina diplomației este de a restabili ”legăturile autentice”. ”Concret, sarcina noastră privește relațiile dintre state și Sfântul Scaun”, a afirmat cardinalul Filoni, care a urmat cursurile Academiei în anii de după încheierea Conciliului Vatican al II-lea. Construirea acestor relații – cu instituțiile statale, internaționale și regionale prezente pe teren – necesită un studiu aprofundat al istoriei țării și a Bisericii locale.

Fundamentul unității

”Așa cum a învățat Paul al VI-lea”, a explicat cardinalul, citând Sollicitudo omnium ecclesiarum, ”suntem chemați să ne inserăm în Bisericile locale, nu pentru a înlocui episcopii, ci pentru a ajuta la a face cunoscut ceea ce papa dorește de la Bisericile locale și ceea ce Bisericile locale așteaptă de la noi”. Terenul ales este tocmai sprijin pentru episcopi și pentru instituțiile ecleziastice din teritorii, ceea ce necesită o colaborare extraordinară la mai multe niveluri. Și totul cade sub responsabilitatea nunțiului. ”Aceasta este cea mai bună formă de sinodalitate”, a spus cardinalul Filoni, subliniind importanța consultărilor în selectarea celor mai potrivite figuri în acest scop. ”Dacă aceasta lipsește, ne-am pierdut identitatea”, a continuat cardinalul, reiterând cum această abordare este necesară pentru a ”intra în dinamica înțelegerii de ce și în ce mod Biserica poate rosti un cuvânt de speranță”.

Alegerea de a rămâne în Irak

Cardinalul a slujit în numeroase contexte, mărturisind că a fost atașat de toate într-un mod foarte profund, ”pentru că în fiecare am găsit caracteristici care m-au îmbogățit nu doar cultural, ci mai presus de toate spiritual”. Mulți observatori își amintesc și relatează decizia cardinalului Filoni de a nu abandona Bagdadul în timpul celui de-al doilea război din Golf, spre deosebire de mulți alți ambasadori prezenți în capitala irakiană. În urma consultărilor cu Patriarhul caldeean și cu alți episcopi, decizia a fost luată de această mică Biserică, reprezentând o minoritate a populației. Cardinalul își amintește cuvintele: ”Rămânem aici, suntem păstori. Nu putem fi absenți și nu trebuie să ne fie frică. Frica oamenilor este și a noastră. Dar trebuie să împărtășim și speranța pe care o avem”.

Drama scăderii numărului de creștini în Orientul Mijlociu

Privind la ziua de azi, este imposibil să nu ne gândim la creștinii care trăiesc în tot Orientul Mijlociu. ”Timp de o sută de ani, a existat o scădere constantă a numărului de creștini din regiune”, a spus cardinalul. ”Aceasta este drama care ar trebui să ne preocupe pe toți: iubim Țara Sfântă, dar iubim și Orientul Mijlociu pentru că este leagănul vieții Bisericii”.