Fisichella: Peste 32 de milioane de pelerini au venit la Roma pentru Jubileul speranței
Andrea De Angelis – Cetatea Vaticanului
”Fiecare Jubileu aduce cu sine ceva extraordinar. Limbajul nostru este întotdeauna plin de credință și caritate, acum, timp de un an, am avut bucuria și responsabilitatea de a reflecta asupra temei speranței, iar acest lucru ne-a îmbogățit. Așa cum a fost în 2016 cu milostivirea”. Monseniorul Rino Fisichella, pro-prefect al Departamentului pentru Evanghelizare, a vorbit pentru Radio Vatican - Vatican News despre prețiozitatea acestui timp în care Vaticanul și Roma au primit - și vor continua să o facă încă o lună - milioane de pelerini.
Semne de speranță
În interviul realizat de Orazio Coclite și Eugenio Bonanata în studioul extern al mass-mediei de la Vatican, din Piața Sfântul Petru, arhiepiscopul a subliniat imediat cum ”speranța este ceva concret, speranța are un chip, speranța are un nume. Așa cum a reiterat în repetate rânduri papa Leon, speranța este Isus Cristos, este această viață pe care ne-o dă El, este noua viață a Botezului, viața pe care o primim. Și asta”, a continuat el, ”ne conduce și la construirea prezentului nostru, ne conduce la siguranța că, privind spre viitor, înaintea noastră, suntem angajați și responsabili în a construi, având înainte un obiectiv”. Așadar, nu vorbim despre ”o idee abstractă, ci despre una tangibilă, vizibilă, concretă, astfel încât există semne de speranță”.
Darul vieții
Unul dintre aceste semne importante este cu siguranță darul vieții. ”Nu putem nega că, chiar și în zilele noastre, marea problemă a scăderii natalității este legată de lipsa speranței, adică”, a explicat monseniorul Fisichella, ”lipsa bucuriei de a privi spre viitor. Oamenii se închid în ei înșiși, nu sunt fecunzi, nu mai transmit darul vieții din generație în generație. Trebuie să ne asumăm o mare responsabilitate în această privință. Trebuie să știm că a fi transmițători ai vieții este un angajament de speranță, un angajament de bucurie, un angajament față de încrederea în viitor”. Subliniind caracterul sacru al persoanei, prelatul a citat un predecesor al papei Leon al XIV-lea. ”Sfântul Paul al VI-lea a vorbit despre misterul persoanei, despre sacramentul persoanei, pentru a spune că vedem pe cineva, trebuie să vedem ce se află în spatele acelei imagini! Există un frate, există o soră, există o relație care se creează între noi, care nu este o relație neimportantă, ci o relație plină de multe lucruri care ne sunt date de faptul că avem un singur Tată. Dacă suntem cu adevărat copii ai lui Dumnezeu, consecința este inevitabilă: trebuie să ne recunoaștem reciproc ca frați”.
Speranța este în inima fiecărei persoane
Arhiepiscopul a afirmat, de asemenea, cum ”fiecare Jubileu aduce cu sine ceva extraordinar. Pentru a rămâne legați la ceea ce trăim, limbajul nostru este întotdeauna plin de credință și caritate. Aproape niciodată nu vorbim despre speranță. Acum”, a observat el, ”am avut un an de bucurie, putere și responsabilitate pentru a reflecta asupra temei speranței! Și cred că acest lucru ne-a îmbogățit, la fel cum, cu extraordinarul Jubileu al Milostivirii (2016, n.r.), am vorbit timp de un an despre atributul fundamental al lui Dumnezeu: milostiv”. Speranța are, așadar, o putere ”fundamentală în viața fiecărei persoane, a fiecărui bărbat, a fiecărei femei, în viața celui care crede. Este opusul disperării, al închiderii în sine”. Deci, ce ne lasă acest An Sfânt? ”Conștientizarea că speranța nu este un cuvânt fără semnificație, nu este o utopie, nu este o idee, ci este o Persoană, care ne cere să trăim cu semne, să dăm semne tangibile, vizibile la ceea ce implică speranța”.
Jubileul și evanghelizarea
Pro-prefectul Departamentului pentru Evanghelizare a subliniat că nu este ”o coincidență” faptul că papa a încredințat organizarea Jubileului acestui Departament, deoarece ”acest An Sfânt este un semn tangibil al evanghelizării”. Un semn care poate fi văzut și pe străzile pline de pelerini, în special pe via della Conciliazione. ”De la Piazza Pia până la Poarta Sfântă, există un parcurs rezervat pelerinilor care se roagă în timp îl parcurg, și o fac în mijlocul unui flux constant de oameni, turiști și romani. Cei care trec pe acolo și văd un grup de oameni rugându-se cu crucea Jubileului, cântând și exprimându-și credința, sunt provocați să se gândească. Ce fac ei? Se roagă în mijlocul străzii? Aceste întrebări se adresează fiecăruia dintre noi. Cine sunt, de unde vin, ce vor, ce mesaj vor să transmită? Acest lucru ne face să reflectăm și cred că este una dintre dimensiunile fundamentale ale Jubileului. Este o mărturie frumoasă, care este molipsitoare”.
Un Jubileu, doi papi
Jubileul a fost inițiat de papa Francisc și continuat de papa Leon al XIV-lea. ”În primul rând”, a spus monseniorul Fisichella, ”trebuie să spunem că papa Leon a fost imediat foarte dispus să-și asume toate angajamentele Jubileului. Nu putem uita”, a continuat el, ”că primele luni ale Jubileului au fost dificile pentru papa Francisc, inclusiv perioada spitalizării sale”. Apoi a venit moartea sa, conclavul și alegerea. Gândurile prelatului se îndreaptă în special către funeraliile papei. ”Nu putem uita că Jubileul adolescenților era programat pentru acele zile. Aici, la Roma, erau peste 200.000 de tineri și tinere care sărbătoreau Jubileul lor și care, în mod neașteptat – chiar și pentru noi, organizatorii – au dorit să participe la funeralii cu o intensitate incredibilă. Cred că acest lucru ar trebui să rămână în cronicile istoriei acestui Jubileu”. Apoi, Anul Sfânt a continuat cu papa Leon. ”La câteva zile după alegerea sa, m-a primit”, și-a amintit monseniorul Fisichella, ”și i-am prezentat întregul program. Mi-a spus că acceptă tot ceea ce fusese planificat pentru Jubileu. Nu trece o zi fără ca papa să nu fie implicat într-un eveniment și să sublinieze harul acestui moment”.
Orașul Roma
Ca orice Jubileu, și acesta a avut nevoie de un efort organizațional considerabil din partea orașului în care papa este episcop. Monseniorul Fisichella a subliniat că ”nu numai Italia și Roma au simțit responsabilitatea pentru acest eveniment, dar a fost creată și așa-numita metodă a Jubileului, adică capacitatea de coordonare între diferite birouri și domenii de expertiză, știind că există un obiectiv de atins”. Prin urmare, potrivit arhiepiscopului, astăzi se poate spune că ”colaborarea a fost foarte pozitivă, Roma s-a prezentat din nou ca un oraș extrem de primitor, unde siguranța a funcționat foarte bine, un oraș în care transportul a funcționat foarte eficient, iar acest lucru se poate spune și în ceea ce privește asistența medicală, începând cu camerele de urgență din diferitele spitale”.
Încheierea Jubileului
În cele din urmă, ce putem aștepta de la încheierea Anului Sfânt? ”Trebuie să-l trăim”, a conchis arhiepiscopul, ”cu aceeași intensitate cu care am trăit fiecare zi a acestui an jubiliar. Să nu uităm că peste 32 de milioane de pelerini au sosit, până acum, la Roma, pentru a participa la diversele activități ale Jubileului. Este un număr mare, real, dar este și un număr care ne arată marea atenție pe care poporul lui Dumnezeu a acordat-o Jubileului”.
