Leon XIV: Glorificarea Fecioarei Maria ne arată adevărata noastră frumusețe

Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă 
15 august 2026 – Vatican News. ”Glorificarea Mariei cu sufletul și trupul ne învață că adevărata noastră frumusețe nu constă în a ascunde semnele timpului care trece, ci în arăta întipărite chiar și în trupul nostru semnele iubirii fără de sfârșit”, a spus papa Leon al XIV-lea la omilia Sfintei Liturghii prezidată sâmbătă, 15 august a.c., cu ocazia solemnității Adormirii Maicii Domnului, în parohia pontificală ”Sfântul Toma de Villanova” din Castel Gandolfo, un orășel din apropierea Romei. Au luat parte sute de credincioși, pelerini și preoți din Congregația Sfântului Ioan Bosco (”salezieni”), însoțiți de rectorul major al salezienilor, preotul Fabio Attard, pentru a marca o sută de ani de slujire pastorală a salezienilor în această comunitate.

”Magisteriul Bisericii”, a spus papa Leon al XIV-lea la omilia Sfintei Liturghii, ”ne învață că «Maria, odată terminat cursul vieții sale pământești, a fost înălțată în gloria cerească cu sufletul și trupul» (Pius al XII-lea, constituția apostolică Munificentissimus Deus, 1 noiembrie 1950) și ne arată, în acest mister, împlinirea plinătății harului pe care Dumnezeu i l-a dăruit la conceperea sa neprihănită (cf. ibid.). De aceea, multe opere de artă o reprezintă, la sfârșitul vieții ei pământești, ca pe o tânără foarte frumoasă care se înalță fizic de la pământ către bolta cerească. Ele se inspiră din scena descrisă în pericopa din Apocalips pe care am ascultat-o la prima lectură: «O femeie îmbrăcată în soare, având luna sub picioarele ei» (cf. Apocalips 12,1), pentru a semnifica faptul că în inima Mariei se întâlnesc cerul și pământul, timpul și veșnicia”.

”Această imagine”, a continuat papa, ”este într-un contrast aparent cu experiența celor pe care le produce în noi trecerea anilor. Odată cu vârsta, într-adevăr, trupul nostru nu devine mai suplu, ci mai greoi; pielea nu devine mai proaspătă, dar arată semnele bătrâneții; părul nu capătă culoare și strălucire, dar devine grizonat și apoi alb. Atunci, ce avem noi în comun cu tânăra minunată pe care o vedem pictată pe pânza altarelor noastre? Ca să înțelegem, trebuie să ținem unite cele două semne la care am făcut referință: trupul incoruptibil al Maicii lui Dumnezeu și inima ei neprihănită. Curăția inimii este, într-adevăr, cea care în Maria, ca și în noi, prin harul lui Dumnezeu, luminează și transfigurează toată persoana, ducând-o în gloria cerului. Glorificarea Mariei cu sufletul și trupul ne învață că adevărata noastră frumusețe nu constă în a ascunde semnele timpului care trece, ci în a arăta întipărite chiar și în trupul nostru semnele iubirii fără de sfârșit (cf. 1 Corinteni 13,8)”.

”Iubirea este podoaba cea mai frumoasă a omului”, a continuat Sfântul Părinte, ”iubirea care schimbă fața, transformă, înnobilează și înalță; iubirea care ne face agili, liberi, apropiați de Dumnezeu, chiar și prin fazele alterne ale vieții”.

”Chipul preafrumos al Mariei ridicată la cer”, a adăugat papa Leon al XIV-lea,  ”este unic, depășește orice reprezentare posibilă și, cu toate acestea, ne este cunoscut: este chipul persoanelor care ne sunt alături, chiar în acest moment, al fraților și surorilor alături de care împărtășim în credință oferta zilnică a vieții noastre. De aceea, în femeia din cartea Apocalipsului, comunitatea celor care cred se vede pe ea însăși, iar Conciliul Vatican II o descrie pe Maria drept «chipul și începutul Bisericii, [...] semn de speranță sigură și de mângâiere» (Lumen gentium, nr. 68). În umanitatea ei sfântă, prin harul lui Dumnezeu, se află și umanitatea noastră, suntem acolo și noi, cei chemați să trăim aceeași plinătate de viață a ei și să împărtășim aceeași glorie a ei. Sfântul Augustin, vorbind de învierea lui Cristos, îi invita pe creștinii din timpul său să facă din aceasta o busolă și un punct de referință al existenței lor. El spunea: «Cristos a înviat ca să nu mai moară niciodată. [...] Schimbă ruta, urmează lumina! Începe prin a te ridica din același loc din care el a înviat» (Enarratio in Psalmos 126, 7). Să primim îndemnul său. Să urmăm lumina Celui înviat, schimbând direcția, dacă e necesar. Să facem aceasta în mod special astăzi, privind la Maria, pe care Dumnezeu a încununat-o în glorie cu sufletul și trupul și pe care ne-a dăruit-o ca mamă, călăuză, însoțitoare de călătorie și ocrotitoare pe calea cerului”.

După celebrarea Sfintei Liturghii în parohia pontificală ”Sfântul Toma de Villanova” din Castel Gandolfo, Leon al XIV-lea conduce rugăciunea Îngerului Domnului împreună cu locuitorii orășelului din apropierea Romei și cu romanii și pelerinii din diferite țări.

Sfântul Părinte rămâne la reședința pontificală de la Castel Gandolfo până marți, 18 august a.c., când se întoarce în Cetatea Vaticanului.