Leon XIV: Mitingul pentru prietenia între popoare, o profeție și o răspundere

Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă 
22 august 2026 – Vatican News. Leon al XIV-lea a mers sâmbătă, 22 august a.c., la Rimini pentru a lua parte la a 47-a ediție a Mitingului pentru prietenia între popoare, manifestare organizată anual, din 1980, de mișcarea Comuniune și Eliberare. Anul acesta, tema Mitingului a fost luată din ultimele versuri prin care Dante încheie Divina Comedie: ”L’amor che move il sole e l’altre stelle” (Iubirea care mișcă soarele și celelalte stele – tr.n.).

Pontiful a ajuns la Rimini în jurul orei 14.45, după ce în cursul dimineții a efectuat o vizită la San Marino – unde a avut întâlniri cu autoritățile republicii și cu comunitatea diecezei de San Marino și Montefeltro – și o vizită ”strict privată” la călugărițele augustiniene de la Pennabilli. După sosirea cu elicopterul la Târgul de Expoziții de la Rimini, papa a vizitat expozițiile dedicate sfântului Augustin și antreprenorului francez Léon Harmel, apoi a mers în Satul Copiilor și, la ora 16.00, în Marele Auditorium, a prezentat un așteptat discurs în fața participanților la Mitingul prieteniei între popoare. Agenda vizitei papale la Rimini continuă cu o vizită în catedrala orașului, pentru un salut adresat bolnavilor și săracilor, și se încheie cu Sfânta Liturghie, programată la ora 18.30 în Portul Rimini. Papa se întoarce în cursul serii în Cetatea Vaticanului.

Leon al XIV-lea este al doilea papă care a mers personal la Mitingul mișcării Comuniune și Eliberare, primul fiind sfântul Ioan Paul al II-lea, care a fost la Rimini în 1982. Cu toate acestea, fiecare ediție anuală a Mitingului s-a bucurat, fără nicio excepție, de un mesaj special din partea papilor.

”În acest moment istoric”, a remarcat sâmbătă papa Leon în amplul său discurs, ”înțelegem mai adânc profeția care, în urmă cu aproape jumătate de secol, a fost înscrisă în numele acestor zile: «Miting pentru prietenia între popoare». După cum vă spunea sfântul Ioan Paul al II-lea, «chiar și simpla rostire a acestor cuvinte înveselește inima: Întâlnire! Întâlnire pentru prietenie! Prietenie între popoare! Cuvinte care dobândesc o semnificație deosebită în aceste ore, deseori dramatice, din istoria lumii» (Discurs la al III-lea Miting pentru prietenie între popoare, Rimini, 29 august 1982)”.

”Chiar și astăzi”, a continuat papa, ”pacea este păzită și răspândită de persoane cărora le place să se întâlnească și care nu se tem să dialogheze. Papa Francisc, prin enciclica Fratelli tutti, ne-a învățat să cultivăm prietenia socială, care reprezintă fața publică, dinamică și concretă a fraternității. Într-adevăr, recunoscându-ne unii altora demnitatea de fii ai lui Dumnezeu, intrăm în contact cu ceea ce au originar în comun ființele umane, dincolo de orice diversitate, separare ori conflict. Putem să ne identificăm unul în celălalt, să ne ascultăm și devenim prieteni, între persoane și, prin urmare, chiar între popoare. Mai înainte de frontiere, definiții și instituții există întotdeauna persoanele. Această conștientizare se află în inima creștinismului: voi știți bine acest lucru pentru că ați fost educați să citiți Evanghelia ca revelație a lui Dumnezeu care devine întâlnire, eveniment, privire și experiență trezind în fiecare dorința de a fi iubit și de a iubi. În acest fel, voi nu ați făcut din Miting un soi de enclavă căci acesta a devenit, dimpotrivă, o răscruce pentru Biserică și pentru societate, o întâlnire care multiplică întâlnirile și inspiră noi drumuri”.

”Să-i mulțumim Domnului”, a îndemnat papa, ”pentru această ereditate vie, care vă dă o mare responsabilitate istorică, în comuniunea mai mare a Bisericii, în slujirea unei omeniri căreia îi este foame și sete de dreptate. (...) Da, dragi prieteni, este ora responsabilității, mai ales pentru cei care mult au primit de la o milenară tradiție de credință care se face cultură. Într-adevăr, diferitele ediții ale Mitingului au știut să se alimenteze din marele patrimoniu al trecutului cu rațiunile care vă angajează astăzi în dialogul cu arta, muzica, literatura, știința, economia și cu oricare altă expresie a sufletului uman. Chiar și titlul ales pentru această ediție, luat din ultimul vers al Divinei Comedii, ne conduce către istoria al cărei stăpân este Dumnezeu: Iubrea care mișcă soarele și celelalte stele nu a dispărut, nu și-a pierdut vigoarea, nici intensitatea, chiar dacă rămâne de bunăvoie în tăcere, spre deosebire de forțele zgomotoase care răvășesc pământul, cerul și făpturile toate. Da, iubirea pune în mișcare! «Face să răsară soarele său peste cei răi şi peste cei buni şi să plouă peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi» (Matei 5,45): astfel descrie Isus desăvârșirea lui Dumnezeu, evidențiind diferența dintre generozitatea lucrării sale și mărginimea gândurilor omului. Realitatea se sufocă în calculele noastre, dar respiră în gratuitatea lui Dumnezeu. Nu întâmplător, predecesorii mei – sfântul Ioan Paul al II-lea, Benedict al XVI-lea și Francisc – au arătat cu toții milostivirea divină ca punct de impact între Evanghelie și «lucrurile noi» ale acestei epoci dramatice și minunate. A-L urma pe Isus după tragediile și noile porniri ale secolului al XX-lea implică, într-adevăr, o conștientizare lucidă: răul nu se combate prin rău. Precum în cer, la fel și pe pământ: iubirea este legea vieții, metoda răscumpărării, a lui Mesia cel răstignit. Falsului realism, care reînarmează mințile, cuvintele și națiunile, cultura catolică are astăzi să-i opună realismul milostivirii, pentru care nu pot exista dușmani, iar toți, chiar și adversarii, sunt frați și surori de privit în ochi și de întâlnit în adevăr. Păcatul există, desigur, dar mai tare este iubirea răscumpărătoare a lui Cristos care ne angajează să purificăm gândurile, interesele, obișnuințele, frecventările, proiectele, investițiile – orice aspect al vieții – de tot ceea ce este poluat de cultura puterii”. 

În ultima parte a amplului discurs, în care a evidențiat importanța sinodalității și a reînnoirii asociative, papa s-a adresat direct numeroșilor tineri prezenți. ”Voi sunteți semnul că viitorul este o promisiune, nu o amenințare”, a remarcat pontiful, îndemnându-i să se deschidă la ”o adevărată catolicitate”, lărgind legăturile lor dincolo de orice apartenență prea îngustă. ”Mișcarea [bisericească], grupurile, comunitățile să fie o rampă de lansare din care să vă aruncați în întreaga realitate. Contrastați ceea ce ar vrea să vă îndepărteze de frații și surorile de culturi, sensibilități și origine diferite, mai ales de cei mai săraci. Ieșiți, în schimb, în întâmpinarea tuturor”. ”Dragi tineri”, a mai spus Leon al XIV-lea, ”astăzi, lumea pare să fie uimită de adeziunea voastră la Cristos, de atracția pe care o simțiți față de El și de Cuvântul său, de apartenența voastră la Biserică. Faptul că sunteți creștini este astăzi pentru mulți o surpriză! Cu toate acestea, fără să atragă atenția, Cuvântul Domnului răsună prin intermediul vostru (1 Tesaloniceni 1,8). Scria acest lucru sfântul Paul foarte tinerei comunități din Tesalonic. El continua astfel: credinţa voastră în Dumnezeu s-a răspândit în toate locurile, aşa încât nu mai este nevoie ca noi să spunem ceva (ibid.). Nu e o chestiune de numere, deși impresionează miile de tineri ca voi care cer botezul în societăți considerate printre cele mai secularizate din lume. Este o chestiune de libertate: adevărul se întâlnește numai în libertate”, a adăugat Sfântul Părinte, care la finalul discursului i-a invitat pe toți să se roage Tatăl Nostru, invocând apoi asupra tuturor binecuvântarea sa apostolică.