Leon XIV, la Tenerife: Suferințele migranților strigă la Dumnezeu!

Vatican News

Vineri, 12 iunie a.c., papa Leon al XIV-lea a ajuns la Santa Cruz de Tenerife, pentru ultima etapă a călătoriei apostolice. Potrivit programului, pontiful a avut o întâlnire cu migranții la centrul de primire ”Las Raices” și apoi, în ”Plaza del Cristo”, cu reprezentanții organizațiilor care se ocupă de integrarea migranților. La ora locală 12.15, papa prezidează Sfânta Liturghie în portul din Santa Cruz de Tenerife. Întoarcerea la Roma este prevăzută pentru ora 15.00, unde urmează să ajungă la ora 20.40.

Preasfânta Inimă a lui Isus

În salutul adresat autorităților civile spaniole și migranților de la Centrul ”Las Raíces” din San Cristóbal de La Laguna, în solemnitatea Preasfintei Inimi a lui Isus, papa Leon al XIV-lea le-a spus că această sărbătoare liturgică, reprezintă pentru creștini ”iubirea milostivă și infinită a lui Dumnezeu pentru fiecare ființă umană”. În acest context, iubirea lui Dumnezeu ”nu cunoaște granițe, nu face distincții, se dăruiește tuturor și ne adună în unitate”, iar Inima lui Isus care ”a suferit”, a fost consolată de ”oameni milostivi care s-au apropiat pentru a-i alina durerea”: ”Pentru a explica universalitatea iubirii, Isus a luat ca exemplu gestul de slujire al unui om dintr-un alt popor și de altă religie care a avut compasiune pentru o persoană rănită și maltratată (cf. Luca 10,25-37). Mânați de iubirea lui Dumnezeu, care ne ajută să vindecăm rănile și să arătăm caritate față de cei care suferă, sfântul Fratel Pietro și sfântul Iosif de Anchieta au părăsit aceste Insule Canare pentru a proclama Evanghelia în America, deschizând noi orizonturi misionare. Și ei au fost migranți care au pornit spre necunoscut, ducând cu ei credința, speranța și caritatea ca principalele lor bunuri. În acele ținuturi necunoscute, sfinții migranți și misionari au știut să dea ceea ce aveau și, în același timp, să primească lucrurile noi care le-au fost oferite. De aceea, vă invit și pe voi să oferiți comoara de umanitate, vise și cultură pe care ați adus-o pe aceste insule și să fiți deschiși să primiți ceea ce vi se dăruiește”.

Moștenirea unei civilizații a iubirii

Generațiilor viitoare, a mai spus Leon al XIV-lea, ”dorim să le transmitem moștenirea unei civilizații a iubirii, unde migrațiile au un cuvânt important de spus, pentru că, a evidențiat pontiful citând enciclica sa Magnifica humanitas, ”pot deveni o ocazie de întâlnire și îmbogățire reciprocă între popoare”. ”Suntem cu toții, într-un fel, migranți”, a mai subliniat Sfântul Părinte, ”suntem cu toții pelerini în drum spre patria cerească. Să contribuim la transformarea acestei călătorii într-un eveniment mai uman pentru toți, oferind ceea ce este la îndemâna tuturor”. Episcopul Romei și-a exprimat, de asemenea, recunoștința față de Guvernul spaniol, față de diferitele instituții și față de numeroșii ”bărbați și femei de bunăvoință care fac posibil acest ajutor umanitar concert”, redând speranța și demnitatea atâtor oameni. Făcând referire la numele Centrului de primire, papa Leon a fost impresionat de acest nume care înseamnă ”Rădăcini”, spunând că predecesorul său, papa Francisc, ”care și-a dorit mult să poată fi cu voi, îi plăcea să utilizeze imaginea rădăcinilor pentru a indica necesitatea de a nu uita originile, de a rămâne uniți și de a se încrede în Domnul”, pentru că acela care se încrede în Domnul ”este ca pomul plantat lângă apă, care-şi întinde rădăcinile pe mal; nu se teme când vine arşiţa, frunzele lui sunt verzi, în anul secetos nu se îngrijorează şi nu încetează să facă fructe”. În final, a îndemnat pontiful roman, ”această imagine a rădăcinilor să vă ajute să rămâneți profund înrădăcinați în Domnul, pentru ca nicio furtună să nu vă îndepărteze de prezența Sa, care întărește și dă viață”.

Realitățile de integrale a migranților

Succesiv, Leon al XIV-lea a avut o întâlnire cu realitățile de integrare a migranților, în ”Plaza del Cristo” de la Laguna, cărora le-a spus că a fost impresionat de faptul că acesta ”este un oraș fără ziduri, un oraș deschis”. Tocmai acest aspect particular, a continuat episcopul Romei în salutul său, ”ne ajută să înțelegem că barierele cele mai dificil de dărâmat nu sunt întotdeauna din piatră”. Uneori, a mai spus el, ”se găsesc în privire, în frică sau în indiferență”.

”Evanghelia ne învață o citire mai profundă”

De asemenea, a reluat papa, ”integrarea necesită învățarea de a citi diferit. Există priviri care văd și totuși nu recunosc; transformă un chip într-un număr, o poveste într-un fișier și o diferență în distanță. De aceea, Evanghelia ne învață o citire mai profundă a realității: una născută din apropiere, răbdare și mâini capabile să ajute, să însoțească, să călăuzească, să învețe și să deschidă căi”.

Integrarea celor care sosesc

”A integra nu înseamnă a șterge istoria celor care sosesc”, a subliniat pontiful, ”nici a le cere să lase în urmă tot ce face parte din memoria lor. Nici nu înseamnă a crea lumi paralele, închise unele față de altele, unde oamenii coexistă fără a se întâlni cu adevărat. Integrarea este o călătorie reciprocă: cei care sosesc învață să locuiască într-un pământ nou, iar cei care primesc învață să-și extindă propria casă fără a-și dilua propria identitate sau a-și închide inima la întâlnire”.

”O Biserică care primește este și o Biserică care proclamă”

”Aș vrea să le mai cer catolicilor un lucru”, a îndemnat Leon al XIV-lea, ”ca integrarea să nu se reducă la o sarcină socială, oricât de necesară ar fi. Cei care ajung în parohiile noastre au nevoie de pâine, de un acoperiș, de o limbă, de muncă și de protecție; și trebuie să găsească, de asemenea, o comunitate capabilă să ofere, prin mărturia vieții și a cuvintelor, căi spre cunoașterea lui Isus Cristos, respectând întotdeauna conștiința și libertatea fiecărei persoane. A evangheliza înseamnă a împărtăși cu respect și umilință comoara care susține acțiunea și speranța noastră. O Biserică care primește este și o Biserică care proclamă, oferindu-l pe Cristos fără a-l impune și care, în același timp, primește Evanghelia din mâinile săracilor”.

Suferințele ajung la Dumnezeu

Și, din această piață, a spus pontiful roman, ”vreau să adresez un cuvânt clar celor care profită de disperare; celor care organizează drumuri ale morții, care fac trafic cu ființe umane, care rețin documente, care exploatează lucrători, care amenință femei, care înșală familii și care transformă suferința altora într-o afacere. Opriți-vă! Convertiți-vă (cf. Marcu 1,15)! Lacrimile și sângele acestor frați strigă către Dumnezeu, iar suferințele lor ajung la El (cf. Geneza 4,10; Exod 3,7-9). Banii smulși din vulnerabilitatea săracilor nu vor aduce pace, nici onoare, nici viitor (cf. Ieremia 22,13; Iacob 5,1-6). Pentru fiecare viață pierdută, fiecare familie înșelată, fiecare corp subjugat, fiecare femeie amenințată, fiecare muncitor exploatat, va trebui să vă prezentați în fața justiției divine (cf. 2 Corinteni 5,10). Rupeți acele lanțuri și eliberați-i pe cei pe care îi țineți sub stăpânirea voastră (cf. Isaia 58,6). Restituiți ceea ce ați luat și reparați ceea ce puteți. Întoarceți-vă cât mai este timp, pentru că milostivirea lui Dumnezeu poate ajunge chiar și la cel mai împietrit păcătos, dar intră doar prin poarta strâmtă a adevărului, dreptății și convertirii (cf. Ezechiel 33,11)”.

Ultimul cuvânt îi aparține lui Cristos

Surori și frați, a conchis Leon al XIV-lea, ”ultimul cuvânt nu îl poate avea frica, nici indiferența, nici violența celor care exploatează viața umană. Ultimul cuvânt îi aparține lui Cristos, care se identifică cu străinul, atinge rănile umanității și ne cheamă să-l recunoaștem în fiecare frate care are nevoie să fie primit, protejat, valorizat și integrat. Să ne ridicăm ochii spre El, fără să ne întoarcem privirea de la cei care suferă; să privim spre Domnul pentru a învăța să-i vedem pe frații noștri cu ochii săi”.