Leon XIV, la Tenerife: Iubirea este inima lui Cristos, a Evangheliei și a creștinului

Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă 
12 iunie 2026 – Vatican News. Adevărul că Dumnezeu e iubire este inima Evangheliei, inima lui Cristos. Cine se cufundă în ea nu mai trăiește pentru el însuși. Deschideți tuturor această mare de iubire! Aceasta este urarea și rugăciunea mea pentru voi și pentru toți cei pe care-i întâlniți pe drumul vostru”: a spus papa Leon al XIV-lea la omilia ultimei Sfinte Liturghii a călătoriei sale apostolice în Spania, celebrată vineri, 12 iunie a.c., în portul din Santa Cruz de Tenerife. Potrivit surselor oficiale, la celebrarea euharistică din cunoscut oraș turistic al Insulelor Canare au luat parte aproximativ 40.000 de credincioși.

Vă oferim aici în traducerea noastră de lucru omilia Sfântului Părinte.

«Dragi frați și surori, este un har să ne întâlnim în ziua în care inima lui Cristos se lasă contemplată de noi ca inimă a istoriei. Sunt bucuros că celebrez împreună cu voi Euharistia, aducând mulțumire pentru credința și caritatea despre care am primit atât de multe mărturii în această călătorie apostolică și care fac din arhipelagul vostru, atât de cunoscut prin frumusețea și ospitalitatea lui, un loc în care Domnul înviat merge înaintea noastră și se arată. În fața noastră, marea aduce aminte de infinit și la fel face cerul, dar infinitul este mai presus de toate dorința care unește inima lui Dumnezeu cu atât de multe inimi omenești, ale căror bucurii și speranțe, tristeți și angoase răsună în inima Bisericii (cf. Gaudium et spes, 1). Nicio ființă umană nu este, într-adevăr, o insulă: amplasarea geografică a acestei dieceze și provocările pastorale care o angajează mărturisesc că ne-am născut pentru întâlnire și că nu există obstacol, distanță, pericol ori amenințare care să poată împiedica unui om călătoria lui. Fie că rămânem în același loc pentru o viață întreagă, fie că alegem ori suntem constrânși să plecăm, nimeni nu stă vreodată pe loc. Acesta este secretul inimii: chemarea profundă la exod și la întâlnire.

Inima lui Isus, însă, ne revelează cum să nu ne pierdem într-un dinamism steril: ”Dumnezeu l-a trimis în lume pe Fiul său, unul născut, ca să trăim prin el” (1 Ioan 4,9). Există viață când se dăruiește viață, altfel ne învârtim în gol. Într-adevăr, ”după cum ne amintește Conciliul, persoana umană este chemată la comuniunea cu Dumnezeu și nu poate să se regăsească pe deplin decât prin dăruirea sinceră de sine: vocația ei cea mai profundă este aceea de a intra în mișcarea trinitară a iubirii primite și împărtășite” (Magnifica humanitas, nr. 48). Papa Francisc observa că ”multe persoane simt un dezechilibru profund care le mână să facă lucrurile în viteza cea mai mare ca să se simtă ocupate, într-o grabă permanentă care, la rândul ei, le duce să dea peste cap tot ceea ce au în jurul lor. Acest lucru are o incidență asupra modului în care este tratat mediul” (Laudato si, nr. 225). Sunt cuvinte care interoghează și vocația turistică a orașului Tenerife, fie cu privire la inima celui care alege să petreacă aici o perioadă de vacanță, fie pentru cine trăiește și lucrează pe insulă în contact cu oaspeții din atât de multe țări. Ce caută inima omului? Cum să răspunzi la setea ei de o manieră neînșelătoare? Cât de important este ca, mai ales cel care se lasă orientat de Evanghelie, să nu reducă totul la comerț și profit. ”Cei care gustă mai mult fiecare moment și îl trăiesc mai bine sunt cei care încetează să ciugulească ici și colo, căutând mereu ceea ce nu au, și experimentează ceea ce înseamnă să prețuiești fiecare persoană și fiecare lucru, învață să se familiarizeze cu realitățile cele mai simple și știu să se bucure de ele. În acest fel ei reușesc să reducă necesitățile nesatisfăcute și diminuează oboseala și frământarea” (Laudato si, nr. 223). Interpretați în acest fel, dragi frați și surori, vocația voastră la primirea celorlalți.

Evanghelia acestei zile pare că radicalizează această provocare și ne amintește de bogăția celor săraci: un paradox care privește direct viața lui Isus, adevărul său, calea pe care ne cere în continuare să-L urmăm. În pagina pe care am ascultat-o, El îl binecuvântează pe Tatăl pentru acest lucru: Dumnezeu s-a revelat pe sine celor mici, care în context înseamnă celor mărunți, celor pe care nimeni nu-i consideră capabili de gândire și de cuvânt. El i-a făcut bogați cu ceea ce rămâne ascuns celor care sunt înconjurați de admirație și succes. Prin exortația apostolică Dilexi te am intenționat să acord atenție acestui loc privilegiat al săracilor în revelația divină și în misiunea Bisericii.

Este un mister care răsună într-un mod cu totul specific în aceste insule, aflate în centrul rutelor migratorii care le fac să fie un loc de primă primire a fraților și surorilor a căror călătorie este, în general, expusă la pericole și violențe de nedescris. În fața celor care speculează disperarea, ca și creștini nu doar că putem să oferim o oglindire a Domnului care spune: ”Veniți la mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi eu vă voi da odihnă!” (Matei 11,28). Harul cel mai mare este să ne lăsăm evanghelizați de cei pe care-i ajutăm, să recunoaștem înțelepciunea tainică a lui Dumnezeu înscrisă în chiar trupul lor. ”Crescuți într-o precaritate extremă, învățând să supraviețuiască în condițiile cele mai potrivnice, punându-și încrederea în Dumnezeu cu certitudinea că nimeni altcineva nu-i ia în serios, ajutându-se unii pe alții în momentele cele mai întunecoase, cei săraci au învățat o mulțime de lucruri pe care le păstrează în taina inimii lor. Cei dintre noi care nu au trecut prin experiențe de acest fel, printr-o viață trăită la limită, cu siguranță au multe de primit din acel izvor de înțelepciune care este experiența celor săraci. Numai punând în legătură plângerile noastre cu suferințele și privațiunile lor este posibil să primim un reproș care ne invită la simplificarea vieții noastre” (Dilexi te, nr. 102). Domnul, care-i dojenește și îi corectează pe cei pe care-i iubește (cf. Apocalips 3,19), dorește să facă simplă și veselă viața Bisericii noastre.

Preaiubiți frați și surori, vă mulțumesc pentru ceea ce sunteți și pentru ceea ce faceți, făcând din această insulă un loc în care întâlnim inima lui Cristos pe fața prietenoasă și primitoare a persoanelor și comunităților fraterne. ”Noi am cunoscut şi am crezut în iubirea pe care Dumnezeu o are fată de noi” (1 Ioan 4,16): această mărturisire de credință, care ne este transmisă de Prima scrisoare a apostolului Ioan să reverbereze întotdeauna asupra voastră, să vă motiveze la rugăciune și la acțiune. Acordați o atenție deosebită adolescenților și tinerilor, celor bogați și celor săraci, celor care sunt rezidenți și celor care sunt oaspeți: ei au nevoie să fie cunoscuți cu o privire care vede dincolo de aparențe și recunoaște profunzimea inimii lor neliniștite, nu rareori orientată, poate fără a-și da seama, către Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea sa. Ei să respire printre voi faptul că ”Dumnezeu e iubire și cine rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu, iar Dumnezeu rămâne în el” (ibid.). Aceasta este inima Evangheliei, inima lui Cristos. Cine se cufundă în ea nu mai trăiește pentru el însuși. Deschideți tuturor această mare de iubire! Aceasta este urarea și rugăciunea mea pentru voi și pentru toți cei pe care-i întâlniți pe drumul vostru».

*** 
După Sfânta Liturghie din portul Santa Cruz de Tenerife, celebrată la ora locală 12.15, papa pleacă la ora 15.00 cu direcția Roma, unde urmează să ajungă la ora 20.40.

Se încheie astfel a patra călătorie apostolică a pontificatului, care a început în 6 iunie la Madrid, a continuat la Barcelona și, în fine, în Insulele Canare. 

Următoarea călătorie apostolică internațională anunțată oficial de Sala de presă a Sfântului Scaun va avea loc în Franța în zilele 25-28 septembrie 2026.