Leon XIV, la centrul ”CEDIA 24 HORAS”: Simt că fac parte dintr-o familie mare și minunată

Vatican News – 6 iunie 2026. Ca și motto pentru această vizită am ales ”cuvintele lui Isus adresate ucenicilor: «ridicați-vă ochii» (Ioan 4,35). Ele sunt o invitație de a privi recoltele care, ajunse la maturitate, așteaptă secerișul, și ne amintesc că iubirea nu permite întârzieri. Dacă nu se seceră când grâul este matur, recolta se pierde, iar aceasta este responsabilitatea noastră față de cei care sunt în nevoie: o responsabilitate care consacră fiecare întâlnire cu celălalt ca un kairos, un moment de har unic și irepetabil pentru a iubi, care nu trebuie pierdut și care nu trebuie amânat. Iubirea lui Cristos ne îndreaptă spre frați (cf. 2 Cor 5,14), iar caritatea și grija cu care răspundem la impulsurile sale sunt dovada credinței noastre”, a spus papa Leon al XIV-lea sâmbătă, 6 iunie a.c., lucrătorilor și voluntarilor centrului de caritate ”CEDIA 24 HORAS”, care se află în parohia ”Crucifixión del Señor” (Răstignirea Domnului”). De menționat faptul că în cardul acestei parohii activează comunitatea romano-catolică de limbă română, păstorită de peste 20 de ani de preotul Leonard Diac.

CEDIA 24 horas (Centrul de Întâlnire și Primire) este un centru de primire și de prim ajutor pentru persoanele fără adăpost. Administrat de Caritas-ul diecezan din Madrid, în cartierul Lucero, este o structură deschisă 24 din 24 de ore, 365 de zile pe an, care oferă servicii de bază, sprijin social și programe de reintegrare. Pe lângă serviciile de urgență, proiectul oferă apartamente cu servicii de sprijin pentru persoanele care progresează în procesul lor de recuperare și reintegrare. Sprijinul oferit depășește îngrijirea de bază, incluzând ateliere de formare profesională și sprijin social complet care vizează promovarea autonomiei individuale.

”Cine este la Madrid, este din Madrid”

”Mă bucur foarte mult să încep aici vizita la Madrid”, a spus papa Leon în salutul său, citându-l pe arhiepiscopul de Madrid, José Cobo Cano, ”cine este la Madrid, este din Madrid. Așadar, și eu mă aflu printre voi ca un madrilen: mulțumesc, Madrid, pentru această primire, o primire care mă face să mă simt parte dintr-o familie mare și minunată în care, ca în toate familiile, se întâmplă miracole de iubire. În special în această casă, unde nimeni nu este lăsat singur”.

Provocările înfruntate împreună

”Aici”, a evidențiat pontiful, ”bucuria și durerea fiecăruia sunt bucuria și durerea tuturor și, în ascultare reciprocă, provocările sunt înfruntate împreună, fără a ignora complexitatea situațiilor și, în același timp, fără a neglija exigențele carității și ale dreptății, «în dialog cu toți cei care se preocupă cu adevărat de om și de lumea sa» (Benedict al XIV-lea, Scrisoarea enciclică Deus caritas est, 25 decembrie 2005, 27)». Astfel, CEDIA merge pe calea Evangheliei, pe urmele lui Isus, Fiul lui Dumnezeu care s-a făcut om nu doar pentru a ne vindeca neputințele și mizeriile, ci pentru a le face ale sale, cu excepția păcatului, trăind ca unul dintre noi în slăbiciune și identificându-se cu fiecare persoană care suferă, până la a ne spune: «tot ce aţi făcut unuia dintre fraţii mei cei mai mici, mie mi‑aţi făcut» (Matei 25,40)”.

”Datorită unui vis și unei mici porți deschise”

”În acest sens”, a reluat papa, ”putem interpreta cuvintele pe care le-am auzit cântate mai devreme: «În fiecare vis te-am căutat, și niciunul nu a fost în zadar». Acestea sintetizează bine mărturiile pe care le-am ascultat și munca care se desfășoară aici zilnic. Datorită unui vis și unei mici porți deschise – mică în dimensiuni, dar imensă în milostivire, așa cum a spus eminența sa – Niurka le-a dăruit lui Ares și Atenea viața, dragostea ei de mamă, harul Botezului și promisiunea unui viitor fericit. Datorită unui vis și aceleiași porți mici, Khadri a înfruntat tunelul întunecat al pandemiei și o călătorie plină de necunoscute. Cu ajutorul celor care i-au întins o mână, arătându-i că îl apreciază și cred în el, a găsit un loc de muncă și, mai ales, dorința reînnoită nu doar de a-și continua drumul, ci și de a fi, la rândul său, un sprijin pentru alții, așa cum alții l-au sprijinit pe el. Tot datorită unui vis și aceleiași porți mici, în fiecare zi Alicia și ceilalți voluntari ai Proiectului speranței ajută numeroase femei să-și regăsească demnitatea, autonomia, speranța și respectul pentru valoarea sacră a persoanei lor, precum și să înceapă o viață nouă”.

Ieslele din Madrid

”Arhiepiscopul, în intervenția sa”, a mai spus pontiful roman, ”a evocat drumul care duce de la Betleem în Paradis. Madridul este renumit și pentru ieslele care îl împodobesc în perioada Crăciunului. Frumusețea lor, însă, nu este decât o palidă sclipire a unei minuni și mai mari și mai profunde, pe care o regăsim astăzi aici. Luminile, vocile, sunetele care, în timpul sărbătorilor de Crăciun, ne ating inima și ne umezesc ochii, în realitate le purtăm în noi, cu noi și printre noi tot anul, iar astăzi sunt mai vii și mai aprinse ca niciodată în aceste spații, în jurul acestei ”iesle” simple și primitoare pe care, cu ajutorul lui Dumnezeu, voi continuați să o pregătiți zi de zi – ba chiar, la propriu, zi și noapte – pentru Isus, prezent în trupurile celor care se apropie de pragul Centrului în căutarea ajutorului”.

”Ridicați-vă ochii”

”Ca și motto pentru această vizită”, a mai evidențiat Leon al XIV-lea, am ales ”cuvintele lui Isus adresate ucenicilor: «ridicați-vă ochii» (Ioan 4,35). Ele sunt o invitație de a privi recoltele care, ajunse la maturitate, așteaptă secerișul, și ne amintesc că iubirea nu permite întârzieri. Dacă nu se seceră când grâul este matur, recolta se pierde, iar aceasta este responsabilitatea noastră față de cei care sunt în nevoie: o responsabilitate care consacră fiecare întâlnire cu celălalt ca un kairos, un moment de har unic și irepetabil pentru a iubi, care nu trebuie pierdut și care nu trebuie amânat. Iubirea lui Cristos ne îndreaptă spre frați (cf. 2 Cor 5,14), iar caritatea și grija cu care răspundem la impulsurile sale sunt dovada credinței noastre”.

Chemarea Domnului

”Aș dori însă să subliniez un ultim aspect al chemării Domnului”, a mai spus papa Leon, ”aceasta este și o chemare de a-i privi în ochi pe cei care suferă și de a face din ajutor, în primul rând, o întâlnire între frați uniți în unica îmbrățișare a Tatălui. Și asupra acestui aspect papa Francisc a insistat mult. El întreba: ”Când dai de pomană, îl privești în ochi pe nevoiaș? Îi atingi mâna pentru a-i simți trupul?” (Angelus, 27 octombrie 2024) și încheia: ”Pomana nu este binefacere. Cel care primește mai mult har din pomană este cel care o dă, pentru că se lasă privit de ochii Domnului” (ibid.). Cei care iubesc cu adevărat ”nu se limitează la a da ceva: ascultă, dialoghează, încearcă să înțeleagă situația și cauzele ei […] atenți la nevoile materiale și la cele spirituale, la promovarea integrală a persoanei” (Mesaj pentru a VII-a Zi mondială a săracilor, 13 iunie 2023, 5)”.

Maria, izvorul milostivirii

În încheiere, papa Leon al XIV-lea oferit-o ca model pe Preasfânta Fecioară Maria, ”în a cărei caritate toate acestea își găsesc împlinirea: în iubirea ei plină de grijă la Cana (cf. Ioan 2,1-11), în așteptarea plină de neliniște pe urmele Fiului (cf. Luca 2,41-49; 8,19-21), apropiată și participantă până la capăt la picioarele crucii (cf. In 19,25-27). Ei vă încredințez pe toți și munca voastră, în această țară care îi este consacrată, dorindu-ne ca spiritul maternității sale universale să anime tot mai mult strigătul credinței. Să-i spunem: «Învață-ne să te recunoaștem mereu ca Maică, izvor de milostivire, pântece al iertării, îmbrățișare a speranței, poartă a Gloriei» (Rugăciunea sfântului Ioan Paul al II-lea către Fecioara din Almudena, 15 iunie 1993)”.