Audiența generală. Leon XIV: Să ne lăsăm transformați de misterul pe care îl celebrăm!

Cetatea Vaticanului – E. Asmarandei
24 iunie 2026 – Vatican News. «Atunci când participăm la Euharistie, suntem invitați să ascultăm Cuvântul lui Dumnezeu și să ne hrănim la masa Domnului, unde El se oferă Tatălui. Aceste două părți ale Liturghiei, liturgia Cuvântului și liturgia euharistică, ”sunt atât de strâns unite între ele încât constituie un singur act de cult” (SC, 56)» a spus papa Leon al XIV-lea la cateheza audienței generale de miercuri, 24 iunie a.c., dedicată documentului ”Sacrosanctum Concilium” a Conciliului Vatican II.

Vă oferim aici, în traducerea noastră de lucru, cateheza papei Leon al XIV-lea de miercuri, 24 iunie 2026:

«Continuăm catehezele dedicate documentelor Conciliului Vatican al II-lea, în special despre Constituția Sacrosanctum Concilium (SC) despre Liturgie.

Când sfântul Augustin dorește să explice misterul Trupului lui Cristos celor nou botezați, el revine la pasajul din sfântul Paul pe care tocmai l-am auzit: ”Voi sunteţi trupul lui Cristos şi membru fiecare în parte” (1 Corinteni 12,27). Și adaugă: ”Este misterul vostru pe care îl primiți. La ceea ce sunteți, răspundeți: Amin, iar răspunsul vostru este ca semnătura voastră. Vi se spune: «Trupul lui Cristos», și răspundeți: «Amin». Fiți, așadar, mădulare ale trupului lui Cristos, pentru ca amin-ul vostru să fie adevărat. […] Fiți ceea ce vedeți și primiți ceea ce sunteți” (Sermo 272, PL 38, 1247).

Imediat după ce amintește ultima Cină a lui Isus, Constituția despre liturgie vorbește despre Euharistie cu aceste accente augustiniene. Pentru creștini, a lua parte la masa Domnului înseamnă ”să fie instruiți prin Cuvântul lui Dumnezeu, să se hrănească la masa Trupului Domnului, să aducă mulțumire lui Dumnezeu” (SC, 48). Primindu-L în Cuvântul său și în Euharistie devenim ceea ce primim. Devenim Trupul al cărui Cap este Cristos cel înviat, așezat la dreapta Tatălui (cf. Coloseni 1,18), care ne pregătește un loc în cer (cf. Ioan 14,3): Euharistia este astfel sacramentul Împărăției care vine. Este Pâinea călătoriei, care ne conduce spre Patria cerească, până la fericita zi când ”Dumnezeu va fi totul în toți” (1 Corinteni 15,28).

Adunarea liturgică oferă jertfa ”nu numai prin mâinile preotului, ci împreună cu el” (SC, 48). Din această perspectivă, Euharistia este forma jertfei spirituale a creștinilor (cf. Evrei 13,16; Romani 12,1), ca o cale spre unirea cu Dumnezeu și unii cu alții. Participând la ea, ei învață ”a se oferi pe ei înșiși și, prin Cristos Mijlocitorul, să se desăvârșească din zi în zi în unirea cu Dumnezeu și în unirea dintre ei” (ibid.). Astfel, încorporându-ne în Cristos, Euharistia ne învață să adoptăm stilul de viață al Domnului Isus, marcat de dăruirea gratuită de sine. Această dăruire ne permite, așadar, să intrăm în dinamica unității, care oferă un antidot puternic împotriva tendințelor dezbinării care amenință lumea noastră, comunitățile noastre, familiile noastre, inima noastră (cf. SC, 47).

Preaiubiților, atunci când participăm la Euharistie, suntem invitați să ascultăm Cuvântul lui Dumnezeu și să ne hrănim la masa Domnului, unde El se oferă Tatălui. Aceste două părți ale Liturghiei, liturgia Cuvântului și liturgia euharistică, ”sunt atât de strâns unite între ele încât constituie un singur act de cult” (SC, 56).

În ceea ce privește Cuvântul, trebuie amintit că nu este vorba doar de a dobândi cunoașterea intelectuală a Scripturilor, ci de a primi Cuvântul ”viu și plin de putere” (Evrei 4,12), adresat de Dumnezeu tuturor și, în același timp, fiecăruia, un Cuvânt care hrănește și alimentează, împreună cu Pâinea Euharistică, și ne conduce de la declinul păcatului la o viață nouă în Cristos. ”Euharistia ne deschide la inteligența Sfintei Scripturi, așa cum Sfânta Scriptură, la rândul ei, luminează și explică Misterul euharistic” (BENEDICT AL XVI-LEA, Exortația apostolică post-sinodală Verbum Domini, 55).

Conciliul Ecumenic Vatican al II-lea a cerut ”să fie deschise mai larg comorile biblice, în așa fel încât, să se ofere din belșug credincioșilor hrana cuvântului lui Dumnezeu” (SC, 51). Reforma liturgică a tradus această cerere în acea comoară care este Lecționarul, cartea care adună toate Lecturile biblice pentru celebrările liturgice. Această amploare a fost extrasă din cea mai pură sursă a Tradiției vii, care îmbină ”tradiția sănătoasă” cu ”deschiderea către un progres legitim” (SC, 23).

Începutul capitolului al II-lea al Constituției despre liturgie este țesut cu referințe la marele râu al Tradiției, care vine de la Părinții Bisericii până la noi. Citez: ”La Cina cea de Taină, în noaptea în care a fost vândut, Mântuitorul nostru a instituit jertfa euharistică a Trupului și Sângelui Său pentru a perpetua de-a lungul veacurilor jertfa crucii până la a doua Sa venire și pentru a încredința astfel Miresei Sale preaiubite, Biserica, memorialul morții și al învierii Sale: sacrament al pietății, semn al unității, legătură a carității, ospăț pascal în care îl primim pe Cristos, sufletul este copleșit de har și ne este dată chezășia gloriei viitoare” (SC, 47).

Dragi frați și surori, să ne inspirăm cu credință din această sursă de viață divină și să ne lăsăm transformați de misterul pe care îl celebrăm».

Audiența generală s-a încheiat cu rugăciunea Tatăl Nostru, cântată în limba latină, și cu binecuvântarea apostolică a pontifului roman, binecuvântare ce ajunge prin mass-media la toți cei care o primesc în spirit de credință.