Papa, la Madrid: Fiți fire noi pentru a țese rețele noi care să armonizeze toate domeniile vieții

Cetatea Vaticanului – A. Mărtinaș
Vatican News – 7 iunie 2026. Sfântul Părinte a pus accentul pe necesitatea unei societăți reînnoite, în care "timpul să se impregneze de eternitate, cultura să păstreze memoria și să favorizeze dialogul, educația să promoveze căutarea adevărului cu spirit critic, arta să trezească uimirea și să genereze emoții nobile, întreprinderea să recunoască demnitatea persoanei, iar munca să continue să fie motorul speranței".

O țară splendidă cu amprenta creativității

Exprimându-și aprecierea față de Spania, definită o "țară splendidă" în care "este imposibil să nu admiri amprenta creativității care-i străbate istoria și îi modelează identitatea", pontiful a spus că frumusețea acestei țări este vizibilă în orașe, pe străzi, monumente, piețe, grădini, universități și biserici, în muzică, pictură, dans și gastronomie. "Aici" – a spus pontiful, vorbind în limba spaniolă – "se simte și sufletul generațiilor care au transformat peisajul și i-au dat o identitate proprie, iar acest lucru ne dezvăluie în fiecare detaliu inteligența și voința care se află în sufletul uman".

O Biserică în dialog cu lumea contemporană

Și, pornind de la "aceste minuni create de generațiile anterioare", Sfântul Părinte a formulat inevitabila întrebare "care ne privește pe toți": "ce moștenire lăsăm viitorului și, prin urmare, ce fel de comunitate construim?", spunând: "Am ascultat cu mare interes fiecare dintre intervențiile vorbitorilor; sunt de acord cu voi. Societatea noastră, într-adevăr, posedă o capacitate extraordinară de a produce, de a inova și de a comunica; totuși, se pare că încă mai avem nevoie să învățăm să păstrăm sufletul a ceea ce ea generează. Altfel, riscăm să fim experți în mijloacele de comunicare și eficienți în producție, dar nesiguri cu privire la motivul, scopul, cu cine și pentru cine se produce. În acest context, Biserica, conștientă atât de propriile succese, cât și de propriile greșeli de-a lungul istoriei, dorește să rămână în dialog cu lumea contemporană".

Dorința de bine, frumusețe și adevăr, în ADN-ul umanității

Spunând că în ADN-ul umanității "este înrădăcinată dorința de bine, de frumusețe și de adevăr", pontiful a precizat că, "pornind de la această aspirație profund umană și de la experiența noastră de secole, Biserica propune căi către o viață demnă și în favoarea binelui comun". "În acest sens" – a amintit – "Sfântul Paul al VI-lea a afirmat în fața Națiunilor Unite că, indiferent de opinia pe care o poate avea cineva despre Suveranul Pontif de la Roma, misiunea sa este bine cunoscută. În calitate de expertă în umanitate, Biserica nu este indiferentă față de nimic cu adevărat uman (cf. Gaudium et spes, 1). Din acest motiv, atitudinea față de dialog este parte integrantă a vocației sale (Magnifica humanitas, 2)."

Ce înseamnă să fii cu adevărat uman

Oprindu-se asupra a ceea ce înseamnă să fii cu adevărat uman, Papa Leon al XIV-lea a spus: "Biserica împărtășește cu umilință, dar și cu fermitate, ceea ce a descoperit în experiența credinței: că Isus Cristos răspunde la marile întrebări privind viața umană și plinătatea ei, deja în această lume și până la culmea ei în eternitate. De aceea, persoana umană rămâne întotdeauna «calea primă și fundamentală a Bisericii» și inima oricărui parcurs autentic de dezvoltare umană integrală (ibid., 50). Prin urmare, ea nu se poate dezinteresa de cultură, deoarece prin ea omul, în calitate de om, "este" mai mult (cf. Compendiul Doctrinei Sociale a Bisericii, 554).

Arta de a țese rețele

Amintind că termenul "cultură" evocă conceptul de "cultivare", după cum sugerează rădăcina etimologică comună celor două cuvinte, pontiful a sugerat să ne întrebăm  "ce semănăm astăzi, ce înflorește și ce se ofilește în tăcere în societatea noastră; ce valori păstrăm și pe care le lăsăm să moară. Sunt întrebări profunde, necesare și care nu pot fi ignorate".
"Pentru a răspunde la aceste întrebări" – a continuat – "este nevoie de un dialog social pe care l-am putea compara cu arta de a țese rețele, care implică întâlnire, ascultare, dialog și respect.

În diversele domenii ale activității umane trebuie să fim atenți la limbajul pe care îl folosim: scris, oral și, în mediul digital, chiar și cel al imaginilor; deoarece comunicarea nu este niciodată neutră. Fiecare expresie comunică, transmite; poate răni sau vindeca, distruge așteptări sau deschide noi orizonturi, poate semăna diviziune sau trezi speranța în posibilitatea de a construi împreună ceva cu adevărat uman.

Construirea de rețele reprezintă, așadar, un dialog între instituții centrat pe demnitatea umană. Aceasta implică, de exemplu, ca universitatea să nu întoarcă spatele lumii muncii și nici să renunțe la adevăr; ca activitatea antreprenorială să nu considere angajatul ca un simplu factor în ecuația propriilor interese; ca arta să nu aibă ca unic scop elitele; ca sportul să nu fie redus la un spectacol sau transformat într-o simplă afacere; ca progresul tehnologic să țină seama de vârstnici, de săraci și de cei care nu au voce."

A țese rețele înseamnă a crea împreună

Vorbind despre contribuția noastră la dialog, "pornind de la o viziune creștină asupra vieții", pontiful a explicat că aceasta "se bazează pe conștiința faptului că Creatorul a țesut ființa umană cu fire de iubire; întrucât aceasta a fost creată după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, care este iubire (cf. 1 In 4,8). Aici se află fundamentul demnității umane inalienabile, al cărei respect absolut constituie baza dialogului.

"În al doilea rând, a țese rețele înseamnă a crea împreună", a mai spus pontiful.
Citându-l pe Benedict al XVI-lea care afirma: «Credința este iubire și, prin urmare, creează poezie și muzică. Credința este bucurie, prin urmare creează frumusețe» (Cateheză, 21 mai 2008), Papa Leon a adăugat: "Cu toții am trăit ceva frumos, atât de frumos încât ne-a schimbat în interior: un cântec, o poezie, o biserică tăcută, o voce, o privire, chiar și un meci de baschet trăit alături de prieteni.

Nu este deci surprinzător că proclamarea Veștii Bune și conștiința de a fi frați se exprimă sub forma așa-numitei Saeta (n.n. cântare religioasă tradițională spaniolă) în timpul Săptămânii Sfinte, a poeziei mistice și a măiestriei literare la autori precum Lope de Vega, Sfânta Tereza de Avila sau Sfântul Ioan al Crucii, Calderón de la Barca, sau în proza senină a Sfântului Toma d’Aquino, de la care am moștenit frumoasele imnuri pentru solemnitatea Corpus Domini, pe care o sărbătorim astăzi. Toate acestea arată legătura dintre material și spiritual care constituie existența noastră."

Cu referire la o a treia semnificație cu privire la a țese rețele, cea de a sluji cu altruism, Papa Leon al XIV-lea a spus:. "O privire obiectivă ne arată că bărbați și femei animați de credință au construit spitale și școli, au dat naștere la inițiative de solidaritate și au vorbit într-un limbaj care îi înnobilează pe oameni. De aceea, este legitim să ne întrebăm cu sinceritate dacă lumea – și în special Europa – și-ar fi forjat propria identitate fără amprenta spirituală care i-a impregnat istoria. Nu este vorba de o provocare, ci de o invitație de a reflecta dacă eternitatea, care a pătruns în timp și spațiu prin întruparea lui Isus Cristos, se poate împăca cu viața de zi cu zi.

Este oare posibil să credem că Europa – pe care o iubim atât de mult – ar fi aceeași fără amprenta credinței? De ce să ne temem că eternitatea pătrunde în viața de zi cu zi? Strigătul predecesorilor mei răsună încă: Nu vă temeți! Deschideți larg porțile lui Cristos! Isus Cristos nu ne ia nimic și ne dăruiește totul. (...) De fapt, Cristos redă binelui comun locul care i se cuvine, ca un arbitru înțelept care potolește lăcomia unora și alimentează speranța altora, în timp ce dorește să-i salveze pe toți.

Această Biserică, expertă în umanitate, chiar dacă uneori merge împotriva curentului, insistă asupra faptului că «structurile economice și instituționale sunt juste doar în măsura în care servesc dezvoltării integrale a persoanei și favorizează participarea responsabilă a tuturor» (Magnifica humanitas, 34) ".

La final, pontiful s-a referit la lumea sportului, care nu-i este străină, propunând acestă reflecție: "Să ne gândim la câți dintre noi au învățat respectul pentru adversar pe un teren de joc, mai degrabă decât ascultând un discurs. Câți sportivi ne învață să pierdem fără a urî, să câștigăm fără a umili sau să ne ridicăm după ce am căzut.

În acest sens, Sfântul Ioan Paul al II-lea, în calitate de sportiv și păstor de suflete, a afirmat: În aceste vremuri, în care, din păcate, diverse forme de violență și, prin urmare, de ură tind în mod nefaste să sfâșie țesătura solidarității sociale, voi [sportivii] contribuiți, la rândul vostru, la oferirea unei mărturii luminoase de coeziune, de pace, de unitate, într-un cuvânt, de «a ști să trăim împreună» (Discurs adresat participanților la cea de-a 33-a ediție a Campionatului de schi nautic al Europei, Africii și Mediteranei, 31 august 1979)."

Fiți fire noi pentru a țese rețele noi care să armonizeze toate domeniile vieții

"Dragi prieteni" – a spus pontiful în încheiere – "vă invit, așadar, să fiți fire noi pentru a țese rețele noi care să armonizeze toate domeniile vieții, pentru a țese o societate reînnoită în care timpul să se îmbibe de eternitate, cultura să păstreze memoria și să favorizeze dialogul, educația să promoveze căutarea adevărului cu spirit critic, arta să trezească uimirea și să genereze emoții nobile, întreprinderea să recunoască demnitatea persoanei, iar munca să continue să fie motorul speranței.

Să devenim fire noi urmând sfatul Sfântului Paul: Bucurați-vă cu cei care se bucură; plângeți cu cei care plâng. Aveți aceleași sentimente unii față de alții; nu nutriți dorințe de măreție; îndreptați-vă mai degrabă spre ceea ce este umil. Nu vă considerați înțelepți din voi înșivă. Nu răsplătiți nimănui răul cu rău. Căutați să faceți binele în fața tuturor oamenilor. Dacă este posibil, în măsura în care depinde de voi, trăiți în pace cu toți (Rom 12,15-18). Pentru că în toate acestea este în joc ca, în viitor, să continue să strălucească magnifica noastră umanitate. Mulțumesc!"

Desfășurătorul întâlnirii

Sfântul Părinte a fost întâmpinat de Arhiepiscopul Mitropolit de Madrid, cardinalul José Cobo Cano și, trecând prin tribuna Arenei, i-a salutat pe credincioșii prezenți. Programul întâlnirii a cuprins un cântec de bun venit; cuvântul de bun venit al cardinalului arhiepiscop de Madrid; mărturia actorului Antonio Banderas; mărturia rectorului Universității Complutense, José María Coello de Portugal; un spectacol artistic susținut de Sara Baras; mărturiile a patru reprezentanți ai lumii economice și a muncii: Antonio Garamendi, președintele Confederației Spaniole a Organizațiilor Patronale (CEOE); Unai Sordo, secretarul general al Comisiilor Muncitorești; Pepe Álvarez, secretar general al Unión General de Trabajadores (UGT); și Ángela de Miguel, președinta Confederației Spaniole a Întreprinderilor Mici și Mijlocii (CEPYME). De asemenea, au luat cuvântul două sportive: Carolina Marín și Teresa Perales.

Discursul Sfântului Părinte a fost urmat de un spectacol muzical, de binecuvântarea finală și de un cântec de încheiere. Papa Leon al XIV-lea a plecat de pe scenă însoțit de cardinalul arhiepiscop de Madrid.Înainte de binecuvântare, Papa Leon al XIV-lea a îndemnat: "Să fim cu toții, așadar, constructori ai acestei noi comunități". După binecuvântare, pontiful a spus: Vă mulțumesc mult, felicitări tuturor”.

Antonio Banderas: Arta ne ajută să regăsim profunzimea și sufletul

"Sfinte Părinte, într-o lume care aleargă, care se fragmentează, care uneori se reduce la o simplitate excesivă, arta ne ajută să regăsim profunzimea și sufletul pe care formele de inteligență artificială încearcă să ni le răpească; acestea ar trebui să fie în slujba ființei umane, și nu invers" – a spus actorul Antonio Banderas în cadrul întâlnirii cu tema "Crearea de rețele cu lumea culturii, artei, economiei și sportului", desfășurată la "Movistar Arena" din Madrid, unde erau prezente circa 15 mila persoane.