Cum e să-l aștepți pe papă în parohia ta? Cu noi, de la Madrid, preotul Leonard Diac

Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă 
6 iunie 2026 – Vatican News. ”Este tot mai multă sete de Dumnezeu, iar Papa reprezintă una din puținele vești bune pe care le au în ultimul timp”, ne spune într-un interviu pentru Radio Vatican / Vatican News preotul Leonard Diac, care așteaptă venirea papei Leon al XIV-lea în seara de sâmbătă, 6 iunie a.c., în parohia în care celebrează Sfânta Liturghie pentru credincioșii romano-catolici români din Madrid.  Potrivit programului, papa merge în cursul serii de sâmbătă în parohia ”Crucifixión del Señor” (Răstignirea Domnului”) pentru o întâlnire cu lucrătorii și voluntarii centrului de caritate ”CEDIA 24 HORAS”. 

În slujirea românilor de la Madrid de peste 20 de ani, preotul Leonard Diac ne descrie atmosfera de pregătire pentru întâlnirea cu Sfântul Părinte, precum și participarea mai multor credincioși români, îmbrăcați în costum național, la slujbele prezidate de Leon al XIV-lea la Madrid. La întrebarea ”Ce i-ați spune Sfântului Părinte dacă îl veți întâlni?”, preotul român nu are nevoie de timp ca să răspundă.

Leon al XIV-lea efectuează o călătorie apostolică de șapte zile în Spania (6-12 iunie 2026), sub motto-ul biblic ”Ridicați-vă ochii” (In 4,35), cu etape la Madrid, Barcelona, Las Palmas de Gran Canaria și Santa Cruz de Tenerife.

Vă oferim mai jos interviul realizat cu preotul Leonard Diac, parohul comunității românilor romano-catolici din Madrid.

Redacția: După 15 ani, Biserica și societatea din Spania s-au pregătit pentru o nouă vizită a unui papă. Ce așteptări ați auzit în rândul credincioșilor români și spanioli în această privință? 
Preot Leonard Diac: Cu siguranță, românii și spaniolii sunt entuziasmați de vizită. Unii s-au înscris pentru participarea la celebrările multitudinare. Vom avea o fetiță româncă între cei care au făcut Prima Împărtășanie anul acesta și vor merge să arunce petale în fața lui Isus, la procesiunea prezidată [duminică – n.r.] de Sfântul Părinte. Luni vom avea, de asemenea, un grup frumos de români la întâlnirea Sfântului Părinte cu comunitatea catolică din Provincia ecleziastică din Madrid. Cinci credincioși vor arăta frumusețea costumelor naționale românești, la o defilare care va manifesta pluralitatea culturală și etnică a comunității catolice din Madrid.

Cred că singurii care au o umbră pe frunte, dintre credincioși, sunt cei care nu vor putea participa la întâlnirile cu Sfântul Părinte: fie pentru că sunt limitate spațiile, fie pentru că trebuie să lucreze, fie pentru că sunt prea bătrâni ca să facă față efortului pe care îl cere o astfel de participare. Este tot mai multă sete de Dumnezeu, iar Papa reprezintă una din puținele vești bune pe care le au în ultimul timp.

R. Sunteți păstorul de suflete al credincioșilor români romano-catolici din Madrid. De câți ani îndepliniți această slujire și ce schimbări ați observat în felul de a trăi credința în rândul credincioșilor? 
L.D. Slujesc comunitatea romano-catolică română din Madrid din aprilie 2005. Atunci era o comunitate mai mică și mai concentrată în câteva zone. Am deschis puncte de activitate pastorală în trei orașe din regiune. Era necesară o pastorație de întreținere, de prim impact cu o lume destul de diferită. Păstram tradițiile din România. Oamenii erau convinși că vor sta doar câțiva ani, pentru a face economii și a se întoarce în țară. Așa că nici nu erau prea motivați să cunoască sau să se integreze în comunitățile locale.

Criza economică din 2008-2010 a lovit dur în viața familiilor. Cum nu se mai puteau deplasa, din motive economice, sau au fost nevoiți să se mute în alte zone, au început să participe în comunități locale. Așa am ajuns să închid două din cele trei filiale. Atunci a început și un proces de adaptare a românilor la rutina parohiilor locale. Tot mai mulți dintre ei au început să participe la slujbe doar ocazional, pentru tradițiile românești și celebrările speciale: prohod, ”libere” pentru răposați, sărbători pascale, Crăciun, spovezi în limba română, Botez, Mir, Prima Împărtășanie, Căsătorie, Înmormântări etc.

În acești ani ne-am întâlnit cu o dificultate: transmiterea credinței la noile generații și alimentarea credinței în cei adulți. Copiii primesc cateheze în limba română și spaniolă, în spirit românesc. Dar nu pot avea parte de o prezență continuă. Părinții lucrează din noapte în noapte, abia au timp pentru ei. În plus, s-au transplantat într-o lume foarte diferită, pe care nu o pot înțelege în totalitate. Așa că, a doua generație a crescut cu lacune. Fiind tineri, sunt și mai ușor de influențat de mediu.

După criza Covid încep să văd cum scade prezența obișnuită, dar crește cea ocazională. În plus, copiii din ultimii ani au dificultăți pentru a memora, dar au o mai mare dezinvoltură pentru a cunoaște credința: lichidă, dar sinceră. Din ce în ce mai mulți se integrează în comunitățile proprii, parohiale.

Anteriorul delegat pentru migranți spunea: imigrantului poți să-i schimbi buletinul, dar nu inima. Specificul catolicilor români este o bogăție pentru Biserica locală. Și mă bucur să văd cum această integrare decurge fluent, în spirit de respect și de apreciere reciprocă.

R. Papa Leon al XIV-lea vine în parohia ”Răstignirea Domnului”, din Madrid, unde celebrați Sfânta Liturghie în limba română. Dacă veți avea posibilitatea de a-l întâlni personal pe Sfântul Părinte, ce ați dori să-i spuneți? 
L.D. ”Mulțumesc”, cu siguranță i-aș spune „Mulțumesc pentru ce faceți și cum faceți”. Mulțumesc pentru sensibilitatea de a începe această vizită pastorală cu cei din urmă. Mulțumesc pentru că se recunoaște activitatea caritativă a Bisericii locale. Parohia unde celebrez cu românii și unde se afla ”CEDIA 24 de Ore” oferă sprijin oamenilor străzii, redând orizontul speranței unor persoane care, din diferite motive, au pierdut totul și trebuie să o ia de la capăt. Este și locul în care își are sediul central Capelania romano-catolică română. Este o parohie care are credincioși de 23 de naționalități.

Deja i-am mulțumit arhiepiscopului de Madrid, cardinalului José Cobo, care iubește comunitatea noastră. Iar Sfântul Părinte poate vedea activitatea caritativă cu cei din urmă, primii în inima Bisericii. Această vizită face vizibilă iubirea lui Dumnezeu, pentru care fiecare persoană este importantă, în fața căruia fiecare persoană are o demnitate recunoscută.