Religiozitatea populară și grija față de cei mai nevoiași
Andrea Tornielli
Vatican News – 8 iunie 2026. Nu devoțiuni private care ne închid în interiorul nostru, nici un muzeu de vizitat și revizitat cu sentimente nostalgice pentru importanța socială pe care o avea Biserica în trecut, ci o adevărată școală. O școală care ne deschide spre angajament, spre întâlnire, spre primire, spre gratuitate. Astfel a evidențiat Papa Leon, în omilia Sfintei Liturghii din solemnitatea Corpus Domini celebrată în Plaza de Cibeles din Madrid, vorbind despre religiozitatea care a modelat chipul Spaniei. O religiozitate alcătuită din procesiuni, din pietate populară, din artă, din muzică și din arhitectură.
"Cristos care trece pe străzi în ostensoriu", a spus Suveranul Pontif, "este același care se identifică cu cei săraci, bolnavi, singuri și marginalizați". Nu este deci o întâmplare că în această țară Biserica a unit de ani de zile solemnitatea Corpus Domini cu Ziua Carității. Leon al XIV-lea a lăsat o moștenire Spaniei, unde religiozitatea populară este încă vie și prezentă, cerând ca aceasta "să nu fie un muzeu de vizitat care aparține trecutului, ci o școală a credinței din care să ne inspirăm și astăzi. O școală care ne învață să îngenunchem în fața lui Dumnezeu și în fața aproapelui, pentru că nimeni nu poate să îngenuncheze în fața Domnului și să-și disprețuiască fratele; o școală care ne învață gratuitatea iubirii care se face dar, pentru ca aceasta să circule printre noi și să rupă lanțurile oricărui egoism; o școală de la care învățăm că Dumnezeu este prezență reală și că și noi suntem chemați să fim prezenți în situațiile și provocările societății, să nu fugim, să ne angajăm personal pentru construirea binelui comun".
Sunt cuvinte care pătrund în miezul experienței creștine spaniole, într-o societate puternic polarizată, unde diviziunile și polemicile, uneori foarte aprinse, sunt la ordinea zilei. Papa îi invită în primul rând pe creștini să înțeleagă și să pună în practică esența mesajului conținut în solemnitatea Corpus Domini: aceea a unui Dumnezeu care se apropie de noi și ne cere să ne apropiem și noi de semeni și să-L recunoaștem în fratele care suferă, care nu are mâncare sau un acoperiș deasupra capului, care este imigrant.
Din această perspectivă, relevanța socială a Bisericii constă în slujire, în venirea în întâmpinarea nevoilor celor mai săraci, în reconciliere, în depășirea polarizărilor, în angajamentul pentru dreptate și în construirea unei societăți incluzive.
"Isus Euharistic", a spus Papa, este "acel izvor etern ascuns: izvor care curge și potolește setea, dar fără să orbească, fără să se impună cu putere exterioară, fără să se prezinte în mod spectaculos. De aceea, celebrarea publică a solemnității Corpus Domini "nu ne închide într-o devoțiune privată, ci ne trimite să-i irigăm pe frați, pe familii, pe săraci, pe cei care suferă, pe cei care și-au pierdut speranța. Harul euharistic ne transformă, dar ne face și protagoniști ai transformării istoriei și semn de speranță pentru cei pe care îi întâlnim".
Nici creștinii nu sunt scutiți de riscul de a rămâne prinși în opoziții polarizante, în simplificări sterile, în abordări identitare care par să clarifice totul, dar care populează lumea cu fantasme și dușmani. De aceea este important ca memoria istorică a procesiunilor de Corpus Domini să nu se lase "închisă într-o amintire nostalgică", ci să devină "o invitație pentru prezent, pentru viața noastră personală, pentru relațiile noastre, pentru societate". Adică să devină o slujire pentru a răspunde setei inimii umane care caută reconciliere și pace.
