Evanghelizarea și apropierea de migranți: o călătorie în inima provocărilor Europei
Andrea Tornielli
Vatican News – 5 iunie 2026. Călătoria de șapte zile pe care Papa Leon o va face în Spania, în capitala Madrid, apoi la Barcelona și, în final, în Insulele Canare, este un pelerinaj în inima provocărilor Europei. Sau, mai bine zis, o călătorie care, în trei etape, sintetizează marile provocări pentru Biserică pe Vechiul Continent. După călătoria din Turcia și Liban, cu o profundă semnificație ecumenică și pentru pace într-o țară – Țara Cedrilor – unde, în ultimele luni, s-a declanșat un conflict devastator pentru populația afectată de bombardamentele israeliene; după călătoria-fulger în Principatul Monaco și cea din aprilie trecut, care a durat 11 zile în patru țări africane (pelerinajul "misionar" pe care Papa Leon l-ar fi dorit primul din timpul pontificatului), acum Succesorul lui Petru întâlnește o societate europeană puternic polarizată, cea spaniolă.
Prima etapă a călătoriei – Madrid – va fi marcată în mod special de întâlnirea cu membrii Parlamentului: un moment important pentru a reaminti perspectiva din care Biserica privește politica și angajamentul pentru binele comun. O perspectivă care astăzi se îndepărtează de orice formă de colateralism, precum și de orice reducere a credinței creștine la un intimism promovat de ideologia laicistă. Departe de colateralism, deoarece Biserica, pentru a fi ea însăși și a vesti Evanghelia, nu poate și nu trebuie să se sprijine pe putere, stabilind legături care ajung să-i întunece misiunea. Departe de intimism, deoarece credința este întrupată, iar creștinii sunt chemați să mărturisească Evanghelia prin angajamentul concret de a face societatea mai umană, mai dreaptă, mai atentă la cei mai nevoiași. Biserica spaniolă, chemată să mărturisească o unitate polifonică în vremuri de polarizări și opoziții, a traversat în secolul trecut, împreună cu întreg poporul iberic, drama războiului civil, iar anumite răni nu s-au vindecat încă pe deplin.
Cum se vestește astăzi Evanghelia într-o societate profund marcată de o mare tradiție creștină care i-a modelat identitatea, dar care astăzi pare din ce în ce mai secularizată? Aceasta este întrebarea care va sta, de fapt, la baza întregului pelerinaj al Episcopului Romei. La Barcelona, tocmai în timpul vizitei la grandioasa bazilică "Sagrada Família", în cadrul căreia Papa va inaugura cel mai înalt turn dedicat lui Isus Cristos, se găsește un posibil răspuns: prin limbajul frumuseții. De-a lungul timpului, Biserica a vorbit tuturor prin artă și, în special, prin imagini. De-a lungul secolelor, o mare parte a catehezei a fost realizată prin fresce, mozaicuri și sculpturi. "Sagrada Família", rod al credinței și al ingeniozității unui arhitect catalan decedat acum o sută de ani și aflat astăzi în parcursul spre ridicarea la cinstea altarelor, este un exemplu puternic al acestui limbaj al frumuseții: cel care are în fața ochilor bazilica este însoțit într-o călătorie prin esența credinței creștine. Lecția lui Antoni Gaudí este, așadar, extrem de actuală, mai ales pentru vremurile noastre și pentru Europa, unde transmiterea credinței în sânul familiei s-a întrerupt de fapt și unde prima evanghelizare nu mai poate fi considerată de la sine înțeleasă.
În cele din urmă, etapa în Insulele Canare – în Gran Canaria și Tenerife – pentru a vedea cu ochii proprii drama prin care trec migranții. Aceștia, dacă supraviețuiesc traversării, bat la porțile Europei, chiar dacă adesea Vechiul Continent nu abordează această urgență într-un mod coordonat și organizat, lăsând singure țările cele mai expuse, printre care se numără cu siguranță Spania. Se știe că prezența în Insulele Canare era o dorință exprimată deja de Papa Francisc, pe care succesorul său o duce acum la îndeplinire. În octombrie anul trecut, Leon al XIV-lea a publicat exortația apostolică Dilexi te, rodul unei munci începute în timpul pontificatului anterior. În acel text se evidenția legătura care există între iubirea lui Cristos și chemarea Sa de a ne apropia de cei săraci, de cei de pe ultimele locuri, de cei care suferă, de "străinii" menționați de Isus în Evanghelie. În enciclica Magnifica humanitas, Papa cere să "adoptăm un punct de vedere diferit pentru a privi lumea de jos, cu ochii celor care suferă, nu din perspectiva celor mari; pentru a privi istoria cu ochii celor mici și nu din perspectiva celor puternici; pentru a interpreta evenimentele istoriei din perspectiva văduvei, a orfanului, a străinului, a copilului rănit, a exilatului, a celui care fuge de război". Etapa din Insulele Canare pătrunde astfel în miezul suferințelor celor mai mici, cu o chemare la mărturia evanghelică a creștinilor. Și, în același timp, o chemare la responsabilitatea tuturor: aceea de a rămâne umani.
