Leon XIV: Știința și credința au responsabilitatea de a proteja Creația

Vatican News

Într-o lume în care planeta și cei mai vulnerabili sunt ”puși în pericol de exploatarea imprudentă” atât a oamenilor, cât și a resurselor, știința și credința sunt chemate la o responsabilitate comună: aceea de a proteja Creația și pe cei care o locuiesc. În același timp, ambele trebuie să facă față ”amenințării” insidioase a negării ”existenței însăși a adevărului obiectiv”. Tocmai de aceea, ”aderarea Bisericii la o știință riguroasă și onestă nu este doar prețioasă, ci esențială”. Astfel a evidențiat papa Leon al XIV-lea în cadrul audienței de luni, 11 mai a.c., acordată membrilor Vatican Observatory Foundation, o organizație non-profit cu sediul în Tucson, Arizona (SUA), care susține financiar și promovează activitățile științifice și educaționale ale Observatorului astronomic al Vaticanului, ”o instituție prețioasă a Statului Cetății Vaticanului în slujba Sfântului Scaun și a Bisericii universale”.

Noi amenințări

În discursul său în limba engleză, papa Leon s-a declarat ”profund recunoscător” pentru ”sprijinul fidel și generos” acordat de Fundație pentru Observatorul astronomic al Vaticanului, care – a amintit el – acum 135 de ani papa Leon al XIII-lea a dorit să îl refondeze pentru ca ”toți să poată vedea clar că Biserica și păstorii ei nu se opun științei adevărate și solide, fie ea umană sau divină, ci că o primesc, o încurajează și o promovează cu maximă dăruire”. Era, de fapt, o epocă în care ”știința era prezentată din ce în ce mai mult ca o sursă de adevăr rivală cu religia”; prin urmare, ”Biserica a simțit nevoia urgentă de a contracara percepția crescândă că știința și credința ar fi inamice”. Astăzi, în schimb, știința și religia trebuie să facă față ”unei amenințări diferite și poate mai insidioase: cei care neagă însăși existența adevărului obiectiv”: ”Prea mulți oameni din lumea noastră refuză să recunoască ceea ce atât știința, cât și Biserica învață în mod clar: că avem responsabilitatea solemnă de a păzi planeta noastră și de a asigura bunăstarea celor care o locuiesc, în special a celor mai vulnerabili, a căror viață este pusă în pericol de exploatarea imprudentă atât a oamenilor, cât și a lumii naturale”.

O știință riguroasă și onestă

Prin urmare, aderarea Bisericii la o ”știință riguroasă și onestă” nu este doar ”prețioasă”, ci ”esențială”. Iar astronomia ocupă ”un loc special” în această misiune, a afirmat papa. ”Capacitatea de a contempla cu uimire soarele, luna și stelele este un dar acordat fiecărei ființe umane, indiferent de condiția sa socială sau de circumstanțele sale. Trezește în noi atât un sentiment de uimire, cât și un simț salvator al sensului proporțiilor”. ”Contemplarea cerului ne invită să ne vedem temerile și neajunsurile în lumina imensității lui Dumnezeu”, a mai subliniat Sfântul Părinte: ”Cerul nocturn este o comoară de frumusețe accesibilă tuturor – bogați și săraci – și, într-o lume atât de dureros divizată, rămâne una dintre ultimele surse de bucurie cu adevărat universală”.

A împărtăși minunea astronomiei

Dar ”din păcate, chiar și acest dar este acum amenințat”, a remarcat papa Leon, parafrazând cuvintele papei Benedict, care afirma că ”am umplut cerurile noastre cu lumină artificială care ne orbește fața de lumina pe care Dumnezeu a pus-o acolo. O imagine potrivită, a sugerat el, a păcatului însuși”. În acest context, papa s-a declarat cu adevărat recunoscător pentru activitatea Fundației, al cărei angajament ”permite oamenilor de știință de la Vatican să interacționeze în mod semnificativ cu publicul larg și cu comunitatea științifică globală”: ”Generozitatea voastră face posibil ca Observatorul astronomic al Vaticanului să împărtășească minunea astronomiei cu studenți din întreaga lume și să ofere ateliere și cursuri de vară celor care activează în școli și parohii catolice. Și, în definitiv, dedicarea voastră este cea care permite telescoapelor și laboratoarelor Observatorului să rămână ceea ce au fost întotdeauna menite să fie: locuri în care gloria creației lui Dumnezeu este primită cu reverență, profunzime și bucurie”.

Atrași de Univers

De fapt, a conchis papa, ”nu trebuie să pierdem niciodată din vedere viziunea teologică care animă toate acestea. Religia noastră este o religie a Întrupării. Scripturile ne învață că, încă de la început, Dumnezeu s-a revelat prin lucrurile pe care le-a creat și că a iubit atât de mult această creație încât și-a trimis propriul Fiu să intre în ea și să o răscumpere”: ”Nu este surprinzător că oamenii cu o credință profundă se simt atrași de explorarea originilor și a mecanismelor Universului. Setea de a înțelege mai profund creația nu este altceva decât oglindirea acelei dorințe neliniștite de Dumnezeu care se află” în fiecare suflet.