Leon XIV: Ora de religie, ocazie de cultivare a interiorității

Vatican News

”Vă salut cu afecțiune și vă mulțumesc pentru prezența voastră și pentru slujirea prețioasă pe care o desfășurați în școală”, a spus papa Leon al XIV-lea sâmbătă, 25 aprilie a.c., primindu-i pe profesorii de religie catolică din Italia, cu ocazia celei de-a treia Întâlniri naționale cu tema: ”Inima vorbește inimii”, inspirată din motto-ul sfântului John Henry Newman.

O căutare interioară

Sfântul Augustin scria: ”Şi totuşi, un om, o neînsemnată frântură din zidirea ta, vrea să te slăvească [o, Dumnezeule]. Tu l-ai provocat să-şi afle bucuria lăudându-te pe tine, căci pentru tine ne-ai făcut, şi neliniștită este inima noastră până nu se va odihni în tine [...]. Te voi căuta, Doamne, invocându-te, și, crezând în tine, te voi invoca”(Confesiuni, 1.1), a evidențiat pontiful, spunând că sfântul din Hipona ”vorbea despre o căutare interioară de care marile întrebări ale vieții, relația cu Dumnezeu, cu creația și cu ceilalți, au fost întotdeauna legate în ființele umane, astfel, setea de infinit, inerentă fiecărei persoane, poate deveni energia de a promova pacea, de a reînnoi societatea și de a depăși contradicțiile acesteia”.

O rampă de lansare

”În acest context”, a mai subliniat Sfântul Părinte, ”slujirea voastră, expresie a grijii Bisericii față de noile generații, este ca o rampă de lansare de la care copiii și tinerii pot învăța să se cufunde în fascinanta aventură a dialogului interior, iar în acest fel, constituie un element indispensabil al acelei alianțe educaționale atât de necesară astăzi. Mai mult, predarea religiei catolice este o disciplină de mare valoare culturală, utilă pentru înțelegerea dinamicilor istorice și sociale, precum și a expresiilor gândirii, ingeniozității și artelor care au dat formă și continuă să modeleze chipul Italiei, al Europei și al multor țări din întreaga lume”.

Lumina învățăturii Bisericii

”Toate acestea intră în lecțiile voastre”, a reiterat papa Leon, ”în lumina învățăturii mereu actuale a Bisericii, în dialog cu alte domenii ale cunoașterii și cercetării religioase și, mai ales, în studiul paginilor inepuizabile ale Bibliei, din care îl cunoaștem pe Cristos, Fiul Dumnezeului făcut om, revelația chipului Tatălui și modelul perfect de umanitate. Astfel, respectând pe deplin libertatea fiecăruia, faceți accesibil noilor generații ceea ce altfel ar putea rămâne de neînțeles și vag, demonstrând cum adevărata laicitate nu exclude faptul religios, ci știe să îl prețuiască ca resursă educațională”.

”Inima vorbește inimii”

În lumina celor spuse, pontiful a dorit să împărtășească câteva reflecții: ”Ca și titlu pentru cea de-a treia Întâlnire națională a voastră, ați ales expresia ”Inima vorbește inimii” (în latină: Cor ad cor loquitur), inspirându-vă din motto-ul sfântului John Henry Newman, învățător al Bisericii, și co-patron al educației. Aceste cuvinte conțin o propunere a unui parcurs în care adevărul este scopul, iar relațiile personale sunt o cale pentru atingerea lui. Vă angajează, prin predare, să-i ajutați pe copii să recunoască o voce care, în realitate, deja rezonează în ei, să nu o îngroape sau să o confunde cu zgomotele care îi înconjoară. Într-o epocă în care suntem constant asediați de stimuli de tot felul, este foarte ușor a reduce la tăcere acea voce. De aceea, a-i educa să o audă sau să o redescopere este unul dintre cele mai mari daruri pe care le putem face noilor generații. Omul nu poate trăi fără adevăr și sensuri autentice, iar tinerii, chiar dacă uneori par apatici sau insensibili, în spatele unei fațade de aparentă indiferență, în realitate ascund adesea neliniștea și suferința celor care ”simt prea mult” și prea intens, fără a reuși să dea un nume la ceea ce experimentează”.

Ascultarea inimii

”A preda, așadar”, a mai evidențiat pontiful roman, ”înseamnă a-i educa pe oameni să-și asculte inima și, astfel, să dezvolte libertatea interioară și capacitatea de gândire critică, conform unor dinamici în care credința și rațiunea nu se ignoră, nici nu se opun, ci sunt însoțitoare de călătorie în căutarea umilă și sinceră a adevărului. De aceea, predarea necesită răbdarea de a semăna fără a aștepta rezultate imediate, respectând propria creștere a persoanei. Și mai presus de toate - ne învață Newman - necesită iubire. Elevii voștri nu au nevoie de răspunsuri automate, ci mai degrabă de apropierea și onestitatea adulților care le stau alături cu autoritate și responsabilitate în timp ce se confruntă cu marile întrebări ale vieții. Își vor aminti ochii și cuvintele celor care au recunoscut în ei un dar unic, ale celor care i-au luat în serios, ale celor care nu s-au temut să împărtășească o parte din călătorie cu ei, arătându-se la rândul lor ca bărbați și femei care caută, gândesc, trăiesc și cred. Toate acestea, desigur, nu diminuează necesitatea unei competențe solide, animate de pasiunea pentru studiu, rigoare culturală și pregătire didactică, deoarece predarea religiei catolice necesită și actualizare, planificare și utilizarea unor limbaje adecvate”.

”Biserica merge alături de voi”

”Școala de astăzi – în Italia, dar nu numai – se confruntă cu provocări dramatice”, a conchis papa Leon al XIV-lea, ”dar în același timp extraordinare. Din acest motiv, Biserica, care merge alături de voi, vă trimite la ea ca ”slujitori ai lumii educaționale, coregrafi ai speranței, căutători neobosiți ai înțelepciunii, creatori credibili de expresii ale frumuseții” (Scrisoarea apostolică Desenând noi hărți ale speranței, 11.3)”.