Iubirea să învingă, nu războiul: Leon XIV, sanctuarul “Mamã Muxima” din Angola

Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă 
19 aprilie 2026 – Vatican News. ”Rugăciunea rozariului ne angajează să-i iubim cu o inimă de mamă pe toți oamenii, de o manieră concretă și generoasă, și să ne dedicăm pentru binele celorlalți, mai ales  al celor mai săraci. O mamă îi iubește pe fiii ei, chiar dacă sunt diferiți unii de alții, pe toți în același fel și cu aceeași inimă”: a spus Leon al XIV-lea la rugăciunea rozariului pe care a condus-o în seara de duminică, 19 aprilie a.c, la sanctuarul “Mamã Muxima” de lângă Luanda, în Angola, cu ocazia călătoriei sale apostolice în această țară. Sanctuarul marian, situat la aproximativ o sută de kilometri de capitala țării, a fost dedicat Neprihănitei Zămisliri și ”rebotezat” de pietatea populară, în cinstea Inimii Neprihănite a Fecioarei Maria, drept “Mamã Muxima”, Maica inimii.

Potrivit unei comunicări a Sălii de presă a Sfântului Scaun, care citează autoritățile locale, la rugăciunea rozariului cu papa Leon al XIV-lea de la sanctuarul “Mamã Muxima” au luat parte aproximativ 30.000 de persoane.

Salutând numeroșii tineri, membrii asociației ”Legiunea Mariei” și cinstitorii Fecioarei Maria, ”maica inimii”, papa a spus că împărtășește cu bucurie aceste momente de rugăciune mariană. ”Am recitat împreună sfântul rozariu, o devoțiune antică și simplă care”, a amintit pontiful, ”s-a născut în Biserică drept rugăciune pentru toți. Sfântul Ioan Paul al II-lea a definit-o ca rugăciune a unui creștinism care a păstrat prospețimea originilor și [care] se simte mânat de Spiritul lui Dumnezeu să înainteze în larg (...) pentru a spune din nou, mai mult, pentru a-l proclama cu voce tare pe Cristos înaintea lumii ca Domn și Mântuitor” (Ioan Paul al II-lea, Scrisoarea apostolică Rosarium Virginis Mariae, nr. 1). Privind la voi toți, Biserică vie și tânără din Angola, și împărtășind acest moment intens și bogat în fervoare, mi se pare cu ceea ce spunea predecesorul meu se potrivește de o manieră cu totul specială la această mare comunitate, în care se simt cu siguranță prospețimea credinței și puterea Duhului Sfânt. Ne aflăm într-un sanctuar unde, de secole, atât de mulți bărbați și femei s-au rugat în momentele de bucurie ca și în circumstanțele triste și foarte dureroase din istoria acestei țări. Aici, de multă vreme, Mamã Muxima se străduiește de o manieră nevăzută să păstreze vie și pulsantă inima Bisericii, o inimă de inimi: ale voastre și ale numeroaselor persoane care iubesc, se roagă, sărbătoresc, plâng și, uneori, în imposibilitatea de a veni material, chiar încredințează scrisori și mesaje poștale cu rugăminți și promisiuni. (...) Mamã Muxima îi primește pe toți, îi ascultă pe toți și se roagă pentru toți”.

”Am meditat împreună”, a reluat papa, ”misterele de slavă din viața lui Isus, contemplând în glorificarea sa destinul nostru și în iubirea sa, misiunea noastră. Cristos, la Paști, a învins moartea, arătându-ne calea prin care să ne întoarcem la Tatăl. Pentru ca noi să putem parcurge această cale luminoasă și angajantă, făcând părtașă lumea întreagă la frumusețea ei, El ni l-a dăruit pe Duhul său, care ne însuflețește și ne susține pe cale și în misiune. Asemenea Mariei, și noi am fost creați pentru cer și către cer mergem cu bucurie, privind la Ea, maică bună și model de sfințenie, pentru a duce lumina rozariului la frații și surorile pe care-i întâlnim, după cum am făcut în mod simbolic la începutul fiecărui mister, prin reprezentanți de orice vocație și de orice vârstă”.

În continuarea meditației sale, papa a amintit că acest sanctuar dedicat Neprihănitei Zămisliri a fost în mod spontan rebotezat de credincioși drept ”Sanctuarul Maicii inimii”, o denumire care ne trimite cu gândul la Inima Neprihănită a Fecioarei Maria: ”o inimă limpede și înțeleaptă, capabilă să păstreze și să mediteze evenimentele extraordinare din viața Fiului lui Dumnezeu (cf. Luca 2,19.51). Rugându-ne împreună, am făcut și noi la fel, lăsându-ne însoțiți de Maria în amintirea lui Isus. Am reparcurs împreună cu ea diferitele momente din viața Fiului ei ca să alimentăm în noi o iubire universală asemenea cu iubirea ei (cf. Rosarium Virginis Mariae, nr. 11)”.

”Faptul de a ne ruga rozariul, așadar, ne angajează să-i iubim cu o inimă de mamă pe toți oamenii, de o manieră concretă și generoasă, și să ne dedicăm pentru binele celorlalți, mai ales  al celor mai săraci. O mamă îi iubește pe fiii ei, chiar dacă sunt diferiți unii de alții, pe toți în același fel și cu aceeași inimă. În fața Maicii inimii, vrem și noi să promitem să facem le fel, dăruindu-ne fără măsură pentru ca nimeni să nu ducă lipsă de iubire și, odată cu aceasta, de necesarul pentru o viață demnă și fericită: pentru ca cel căruia îi este foame să aibă cu ce să-și potolească foamea, pentru ca cei bolnavi să poată primi îngrijirile de care au nevoie, pentru ca să fie garantată copiilor o educație adecvată, pentru ca cei în vârstă să trăiască senin anii maturității lor. La toate aceste lucruri se gândește o mamă, la toate aceste lucruri se gândește Maria și ne îndeamnă pe noi toți să împărțim solicitudinea ei”.

”Fecioara Maria ne cere să ne lăsăm cuprinși de simțămintele inimii sale pentru a fi, asemenea ei, făcători de dreptate și purtători de pace”, a continuat Leon al XIV-lea, amintind că este în curs de derulare proiectul construirii unui nou sanctuar, cu o capacitate de primire potrivită cu numărul din ce în ce mai mare al celor care vin în pelerinaj. ”Maica cerească vă încredințează și vouă”, a subliniat papa, ”un mare proiect, acela de a construi o lume mai bună, primitoare, în care să nu mai fie războaie, nedreptăți, sărăcie ori lipsă de onestitate și în care principiile Evangheliei  să inspire și să plăsmuiască tot mai mult inimile, structurile și programele pentru binele tuturor”.

”Iubirea este cea care trebuie să triumfe, nu războiul”, a subliniat papa la finalul alocuțiunii sale. ”Aceasta ne învață inima Mariei, inima Mamei tuturor. Să plecăm, așadar, de la acest sanctuar ca îngeri-mesageri ai vieții ca să ducem tuturor mângâierea Mariei și binecuvântarea lui Dumnezeu”, a spus Sfântul Părinte, preluând o invocație din imnul cântat frecventși cu înflăcărare de pelerinii care vin la acest sanctuar: “Mamã Muxima, tueza kokué, Mama Muxima, tutambululé” – ”Maică a inimii, venim la tine ca să-ți oferim totul”.

*** 
După pelerinajul marian din cursul serii, Leon al XIV-lea a revenit duminică la sediul nunțiaturii apostolice din Luanda pentru cină și odihnă.

Luni, 20 aprilie a.c., agenda călătoriei apostolice în Angola se desfășoară, în prima parte, la Saurimo, la aproximativ o mie de km distanță de capitală, unde papa vizitează o Casă de îngrijire a bătrânilor și, la ora locală 11.15, celebrează Sfânta Liturghie în catedrala arhidiecezei de Saurimo. În cursul după-amiezii, papa se întoarce cu avionul la Luanda pentru ultima întâlnire a zilei, la ora locală 17.30, cu episcopii, preoții, persoanele consacrate și lucrătorii pastorali, organizată în parohia ”Sfânta Fecioară Maria de la Fatima”.

Marți, 21 aprilie a.c., papa pleacă din Angola în cursul dimineții și ajunge în Guineea Ecuatorială pentru ultima etapă a primei sale călătorii apostolice în Africa, care se va încheia joi, 23 aprilie 2026.