Leon XIV, Partidului Popular European: Slujiți poporul fără ideologii populiste

Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă 
25 aprilie 2026 – Vatican News. ”Voi vă numiți «Partidul Popular European». Poporul este în centrul angajamentului vostru și nu puteți să faceți abstracție de el. Prezența în mijlocul oamenilor și implicarea lor în demersul politic este cel mai bun antidot la populismele care caută numai un consens facil și la elitismul care tinde să acționeze fără consens, acestea fiind două tendințe răspândite în panoramica politică actuală”: a spus papa Leon al XIV-lea membrilor Partidului Popular European (PPE), primiți în audiență comună sâmbătă, 25 aprilie 2026, în Cetatea Vaticanului.

Un dialog care continuă

Întâlnirea cu reprezentanții politici care se inspiră din moștenirea lui Adenauer, De Gasperi și Schuman – considerați unanim părinții fondatori ai Europei contemporane – i-a oferit papei Leon să reia firul unui dialog cu această grupare politică europeană început de sfântul Ioan Paul al II-lea și continuat de Benedict al XVI-lea și de papa Francisc. Pontiful de origine americană și-a exprimat aprecierea pentru ceea ce Benedict al XVI-lea numea ”recunoașterea moștenirii creștine a Europei” din partea acestui grup parlamentar. ”Părinții fondatori”, a subliniat papa, ”erau însuflețiți de credința lor personală și considerau principiile creștine un factor comun și unificator care putea să contribuie la arhivarea spiritului revanșist și conflictual pe care l-a adus al Doilea Război Mondial”.

Un orizont de idei, nu de ideologii

”Îndatorirea specifică a oricărei acțiuni politice este să ofere un orizont ideal”, prezentându-se ca ”forma cea mai înaltă a carității”, cum o numea Pius al XI-lea (Audiență cu directorii Federației Universitare Catolice, 18 decembrie 1927). Cu toate acestea, a remarcat pontiful, ”a urmări un ideal nu înseamnă a exalta o ideologie”, care este întotdeauna ”rodul unei mistificări a realității și al unei violențe asupra ei. (...) Europa contemporană a apărut tocmai din constatarea falimentului proiectelor ideologice care au distrus-o și dezbinat-o. A urmări un ideal înseamnă, făcând referință la De Gasperi, a așeza persoana umană în centru «cu plămada ei de fraternitate evanghelică, alături de cultul ei pentru dreptul moștenit de la străbuni, de cultul ei pentru frumusețea șlefuită în decursul secolelor și de voința ei de adevăr și de dreptate ascuțită de o experiență milenară» (A. De Gasperi, La nostra patria Europa. Discorso alla Conferenza Parlamentare Europea, 21 aprile 1954, în ”Alcide De Gasperi e la politica internazionale”, Roma 1990, vol. III, 437-440).

În era digitală, oamenii trebuie întâlniți ”analogic”

”Acesta este orizontul în care”, a subliniat Leon al XIV-lea, ”se poate face și astăzi politică și către care trebuie să orientăm activitatea politică. Voi vă numiți Partidul Popular European. Poporul este în centrul angajamentului vostru și nu puteți să faceți abstracție de el. Poporul nu este numai un subiect pasiv, destinatarul unor propuneri și decizii politice. Poporul este chemat să fie mai presus de toate un subiect activ, copărtaș la orice acțiune politică. Prezența în mijlocul oamenilor și implicarea lor în demersul politic este cel mai bun antidot la populismele care caută numai un consens facil și la elitismul care tinde să acționeze fără consens, acestea fiind două tendințe răspândite în panoramica politică actuală. O politică «populară» cere timp, împărtășire a proiectelor și iubire față de adevăr. Una din problemele politicii din ultimii ani este diminuarea constantă a sintoniei, colaborării și implicării reciproce între popor și reprezentanții lui. (...) Făcând recurs la o metaforă, am putea spune că în era «triumfului digital», activitatea politică orientată cu adevărat către binele comun cere o întoarcere la «analogic». Acesta poate fi adevăratul antidot la o politică deseori urlată, făcută numai din sloganuri, incapabilă să răspundă la necesitățile reale ale persoanelor. Pentru a învinge o anumită dezafecțiune față de politică este necesar a recuceri persoanele mergând între ele pentru a le întâlni personal și reconstruind o rețea de relații în teritoriu, astfel încât toți să se poată simți parte a unei comunități și participanți la destinul ei”.

A fi creștini în politică

”Ce înseamnă toate acestea, de o manieră concretă, pentru cei care fac referință în propria activitate la valorile creștin-democratice? Mai întâi de toate”, a continuat pontiful, înseamnă ”a redescoperi și a-și însuși moștenirea creștină din care proveniți, fără a anula, totuși, «linia de demarcație necesară dintre mărturia religioasă de natură profetică, rezervată comunității bisericești, și mărturia creștină operativă pe planul opțiunilor politice concrete» (cfr. Marialuisa L. Sergio, în Alcide De Gasperi, Diario 1930-1943, Bologna 2018, 24). Să fii creștin în politică nu înseamnă să fii confesional, ci să lași ca Evanghelia să lumineze deciziile care trebuie luate, chiar și cele care nu par să întrunească un consens facil. Înseamnă să lucrezi astfel încât să nu se rupă legătura dintre legea naturală și legea pozitivă, dintre rădăcinile creștine și activitatea politică. A fi creștini angajați în politică cere a avea o privire realistă, care să pornească de la problemele concrete ale persoanelor; care să se preocupe mai întâi de toate de susținerea unor condiții de muncă demne astfel încât să promoveze ingeniozitatea și creativitatea persoanelor în fața unei piețe a muncii tot mai dezumanizante și cu puține gratificări; care să permită depășirea temerii, aparent foarte europeană, de a întemeia o familie și de a avea copii, de a înfrunta cauzele profunde ale migrației, având grijă de cel care suferă, dar ținând cont și de posibilitățile reale de primire și de integrare a migranților în societate. Cere, totodată, a înfrunta de o manieră non ideologică marile provocări care se prezintă în zilele noastre, precum îngrijirea creației și inteligența artificială, aceasta din urmă oferind mari oportunități, dar nefiind lipsită de numeroase pericole. A fi creștini angajați în politică înseamnă a investi în libertate, nu într-o libertate banalizată și redusă la plăcere, ci într-o libertate ancorată în adevăr, care să ocrotească libertatea religioasă, de gândire și de conștiință în orice loc și stare de viață, evitând alimentarea unui «scurt-circuit» al drepturilor omului, care sfârșește prin a face loc forței și samavolniciei (Discurs către Corpul Diplomatic acreditat pe lângă Sfântul Scaun, 9 ianuarie 2026).

De menționat că, înainte de întâlnirea cu membrii PPE, papa l-a primit în audiență privată pe fostul președinte al Parlamentului European, Hans-Gert Pöttering.

La finalul audienței, la care participanții erau însoțiți de Manfred Weber, președinte al grupului de deputați ai PPE, și de Mairead McGuinness, trimis special pentru promovarea libertății de religie și crez în afara Uniunii Europene, papa și-a exprimat speranța că aceste sublinieri pot constitui ”o bază de reflecție” pentru activitatea lor și a invocat asupra tuturor binecuvântarea sa apostolică, însoțită de ”cele mai bune urări pentru slujirea adusă popoarelor europene”.