Leon XIV, la Universitatea din Malabo: În Cristos, armonia dintre adevăr, rațiune și libertate

Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă 
21 aprilie 2026 – Vatican News. ”Inaugurarea unui centru universitar este mai mult decât un act administrativ și chiar trece dincolo de o simplă extindere a infrastructurilor și a spațiilor destinate studiului. Această inaugurare este un gest de încredere în ființa umană, o afirmare a faptului că merită să continuăm a miza pe formarea noilor generații și pe acea îndatorire, pe cât de exigentă pe atât de nobilă, care constă în căutarea adevărului și punerea cunoașterii în slujirea binelui comun”: a spus papa Leon al XIV-lea la întâlnirea de marți, 21 aprilie a.c., cu reprezentanții culturii la Campusul Universitar ”Papa Leon XIV” care i-a fost dedicat în cadrul Universității Naționale din Malabo, în Guineea Ecuatorială, unde efectuează o călătorie apostolică de două zile. ”Vă mulțumesc”, a spus pontiful recunoscător, ”pentru gestul de curtoazie prin care ați dat numele meu acestui sediu, conștient fiind că această onoare merge dincolo de persoană și trimite mai degrabă la valorile pe care vrem să le transmitem împreună”.

Gestul prin care Universitatea din Malabo i-a dedicat papei Leon un campus universitar, a spus Sfântul Părinte, ”dobândește o semnificație care merge dincolo de frontierele materiale ale locului și ale edificiului. Astăzi se deschide un spațiu de speranță, întâlnire și progres. Orice operă educațională autentică este chemată, într-adevăr, să crească nu doar ca o structură printre altele, ci ca un organism viu. Poate de aceea, imagina pomului rezultă a fi deosebit de elocventă pentru a vorbi de misiunea universitară. Pentru populația din Guineea Ecuatorială, copacul ceiba, arborele național, dobândește o mare valoare evocativă. Un copac prinde rădăcini în adâncime, se înalță cu răbdare și putere către înălțimi și cuprinde în sine o rodnicie care nu există prin ea însăși. Prin măreția lui, prin trăinicia acestui trunchi și prin amploarea ramurilor, acest pom pare să ofere o parabolă despre ceea ce este chemată să fie educația universitară: o realitate bine înrădăcinată în seriozitatea studiului, în memoria vie a unui popor și în căutarea perseverentă a adevărului. Numai în acest fel va putea să crească în mod statornic, va fi în măsură să se înalțe fără a pierde contactul cu realitatea istorică în care este situat și să ofere noilor generații, dincolo de instrumentele necesare pentru reușita profesională, rațiuni de viață, criterii de discernământ și motive de slujire”.

”Istoria omului poate să fie citită și cu ajutorul simbologiei unor pomi biblici”, a reluat papa, amintind că, în Cartea Facerii, alături de pomul vieții, se înalță pomul cunoașterii binelui și răului (cf. Gn 2,9), ale cărui fructe nu trebuie să fie consumate, din porunca lui Dumnezeu. ”Trebuie să subliniem că nu e vorba de o condamnare a cunoașterii ca atare, ca și cum credința s-ar teme de inteligență ori ar privi cu suspiciune la dorința de cunoaștere. Ființa umană a primit capacitatea de a cunoaște, de a da nume, de a discerne, de a se mira în fața lumii și de a-și pune întrebări cu privire la sensul acesteia (cf. Gn 2,19). Problema nu constă, așadar, în cunoaștere, ci în devierea ei către o înțelegere care nu mai caută să corespundă realității, ci să o plieze după propriile măsuri, judecând-o după conveniența celui care pretinde să cunoască. Acolo, cunoașterea încetează să mai fie deschidere și devine posesie; încetează să mai fie un parcurs către înțelepciune și se transformă într-o orgolioasă afirmare de autosuficiență, deschizând drumul către rătăciri care pot să devină inumane”.

”Istoria biblică”, a reluat papa, ”nu se epuizează în fața acelui pom. Tradiția creștină contemplă un alt pom, pomul Crucii, dar nu ca pe o negare a inteligenței umane, ci ca pe un semn al răscumpărării ei (cf. Col 2,2-3). Dacă în Cartea Facerii apare ispita unei cunoașteri separate de adevăr și de bine, pe cruce, în schimb, se revelează un adevăr care, departe de a impune propria dominație, se oferă din iubire și îl înalță pe om la demnitate cu care a fost conceput încă de la originea lui. Acolo, ființa umană este invitată să lase ca dorința ei de cunoaștere să fie vindecată: să redescopere că adevărul nu se fabrică, nu se manipulează și nici nu se posedă ca un trofeu, ci se primește, se caută cu smerenie și se slujește cu responsabilitate”.

”De aceea, dintr-o perspectivă creștină, Cristos nu apare ca o cale de ieșire fideistă în fața efortului intelectual, ca și cum credința ar începe acolo unde se oprește rațiunea. Dimpotrivă, în El se manifestă armonia profundă dintre adevăr, rațiune și libertate. Adevărul se oferă ca o realitate care precedă omul, îl interpelează și îl cheamă să iasă din el însuși și, de aceea, poate fi căutat cu încredere. Credința, departe de a închide această căutare, o purifică de autosuficiență și o deschide la o plinătate către care rațiunea năzuiește, chiar dacă nu o poate îmbrățișa pe deplin. În acest fel, pomul Crucii readuce iubirea pentru cunoaștere în matca sa originară. Ne învață că a cunoaște înseamnă a se deschide la realitate, a-i primi sensul și a-i păstra misterul. Căutarea adevărului rămâne cu adevărat umană în acest fel: smerită, serioasă și deschisă la un adevăr care ne precedă, ne cheamă și ne transcende. Nu e îndeajuns, într-adevăr, ca un pom să dea roade: contează și calitatea acelui rod, pentru că pomul se cunoaște după roade (cf. Mt 7,20). În același fel, o universitate se măsoară după calitatea studenților pe care-i oferă vieții comunității mai mult decât după numărul absolvenților ori după extensia infrastructurilor ei. Aceasta este dorința sinceră pe care Biserica catolică o exprimă în efortul ei plurisecular din domeniul educației: ca noile generații să fie formate de o manieră integrală, dincolo de simpla aparență a succesului. Roadele nu vor întârzia”.

”Aici, în spațiile acestui sediu”, a spus Leon al XIV-lea, ”pomul ceiba al Guineei Ecuatoriale este chemat să aducă roade de progres solidar, ale unei cunoașteri care înnobilează și dezvoltă ființa umană de o manieră integrală. Este chemat să ofere roade de inteligență și rectitudine, de competență și înțelepciune, de excelență și slujire. Dacă aici se vor forma generații de bărbați și femei plăsmuiți profund de adevăr și capabili să transforme propria existență într-un dar pentru ceilalți, atunci pomul ceiba va continua să se înalțe ca un simbol elocvent: înrădăcinat în ceea ce este mai bun în această țară, elevat la noblețea cunoașterii și aducător de roade capabile să onoreze Guineea Ecuatorială și să îmbogățească întreaga familie umană”.

”Cu aceste simțăminte”, a încheiat papa Leon al XIV-lea, ”invoc asupra voastră – autorități, profesori, studenți, personalul acestei universități și familiile voastre – belșugul binecuvântărilor lui Dumnezeu atotputernicul care, în Isus Cristos, Adevărul care s-a făcut trup, i-a manifestat omului adevărul despre el însuși și despre excelenta lui demnitate (cf. Gaudium et spes, nr. 22). Vă încredințez pe toți ocrotirii de mamă a Preasfintei Maria, scaunul înțelepciunii, pentru ca aceste roade să fie îmbelșugate și foarte bune”.

*** 
După cum s-a mai spus, ultima întâlnire din agenda de marți a călătoriei apostolice în Guineea Ecuatorială o reprezintă vizita papei Leon al XIV-lea la Spitalul de psihiatrie ”Jean-Pierre Olie” din Malabo, după care Sfântul Părinte se retrage la sediul arhiepiscopiei pentru cină și odihnă.

Miercuri, 22 aprilie a.c., papa merge cu avionul de la Malabo la Mongomo, în apropiere de frontiera cu Gabon, pentru a celebra Sfânta Liturghie la bazilica Neprihănita Zămislire, a doua cea mai mare construcție a cultului catolic din Africa. După celebrarea euharistică, Leon al XIV-lea vizitează și binecuvântează centrul de formare ”Escuela Tecnologica Papa Francisco”, apoi merge la sediul arhiepiscopiei pentru a lua prânzul.

În jurul orei locale 16.00, papa face o vizită la catedrala Sfântul Iacob pentru un moment de rugăciune și adorație euharistică, apoi merge la Penitenciarul din Bata, unde prezintă al cincilea discurs al vizitei în această țară, după care merge să se reculeagă în rugăciune și tăcere la monumentul dedicat victimelor exploziei din 7 martie 2021.

Ultimul eveniment din agenda de miercuri este întâlnirea cu tinerii și familiile, organizată la ora locală 18.10 pe stadionul din Bata, după care papa se întoarce cu avionul la Malabo pentru cină și odihnă.

Joi, la ora locală 10.00, papa celebrează Sfânta Liturghie pe stadionul din Malabo, apoi se întoarce la Roma, unde sosirea este programată în jurul orei 19.55.