Vinerea Sfântă. Calea Crucii cu papa Leon XIV la Colosseum

Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă 
3 aprilie 2026 – Vatican News. Leon al XIV-lea a dus crucea la toate stațiunile devoțiunii Calea Crucii, organizată în seara Vinerii Sfinte, 3 aprilie a.c., la amfiteatrul roman Colosseum, din centrul istoric al Romei. Rugăciunea a început la ora 21.15 și a fost transmisă în mondoviziune, fiind preluată în România de Angelus TV, ERCIS FM și Maria TV.

Au luat parte aproximativ 30.000 de romani și pelerini, încurajați de vremea neașteptat de plăcută comparativ cu cea din zilele imediat precedente, deosebit de reci.

Meditațiile pregătite anul acesta de fostul custode franciscan al Țării Sfinte, preotul Francesco Patton, au contextualizat patima și moartea Domnului în realitatea contemporană și au scos în evidență puterea exercitată de oameni asupra semenilor. La fel ca în timpul lui Isus, există oameni care cred că au primit o autoritate fără limite și își închipuie că o pot folosi și abuza după bunul plac, hotărând, de exemplu, declanșarea unui război. Se întâmplă și astăzi, din păcate, să aflăm de ”trupuri fără viață nerestituite și neîngropate”, de mame și rude ”constrânse să se înjosească pentru a vedea restituite rămășițele chinuite ale unei rude”. Îndemnul general al meditațiilor este acela de a întreprinde un drum pe urmele lui Isus care să cuprindă toată persoana și toată viața.

Așa-numita ”Via Dolorosa”, notează autorul meditațiilor, ”se deapănă de-a lungul străduțelor din Orașul Vechi al Ierusalimului și ne face să reparcurgem drumul lui Isus de la locul condamnării până la cel al răstignirii și îngropării sale, care este și locul învierii sale. Nu este un traseu printre oameni marcați de pietate și tăcuți. La fel ca în timpul lui Isus, ne trezim că mergem într-un mediu haotic, deranjat și zgomotos, în mijlocul unor persoane care împărtășesc credința în El, dar și al altor persoane care iau în derâdere și insultă. Așa este viața de toate zilele”.

Meditațiile fiecărei stațiuni urmează parcursul tradițional și cuprind o pericopă din Sfânta Scriptură și una din scrierile sfântului Francisc din Assisi, de la a cărui moarte se împlinesc în 2026 opt sute de ani, pentru ca la finalul meditației pentru fiecare stațiune participanții să fie îndemnați la recitarea mai multor invocații.

Vă oferim aici, în traducerea noastră de lucru, meditația părintelui Francesco Patton pentru stațiunea a XII-lea, intitulată ”Isus moare pe cruce”.

Stațiunea a XII-a 
Isus moare pe cruce

Din Evanghelia după sfântul Ioan (19,28-30) 
După aceasta, văzând Isus că toate s-au împlinit, ca să se împlinească Scriptura, a zis: „Mi-e sete”. Era acolo un vas plin cu oţet. Atunci, ei au pus în isop un burete îmbibat cu oţet şi i l-au apropiat de gură. După ce a luat oţetul, Isus a spus: „S-a împlinit”. Şi, plecându-şi capul, şi-a dat duhul.

Din scrierile sfântului Francisc din Assisi (2Lfed 11-13; FF 184) 
Voința Tatălui său a fost ca fiul său binecuvântat și glorios, pe care el ni l-a dăruit și s-a născut pentru noi, să se jertfească pe sine, prin sângele său, ca jertfă și victimă pe altarul crucii, nu pentru sine, căci prin el au fost create toate, ci ca ispășire a păcatelor noastre, lăsându-ne un exemplu pentru ca noi să mergem pe urmele sale [tr.n.].

”S-a împlinit”. Aceasta nu înseamnă că totul s-a sfârșit, ci că motivul pentru care tu, Isuse, te-ai făcut unul dintre noi a fost dus la capăt: ai împlinit misiunea pe care Tatăl ți-a încredințat-o și acum poți să te întorci la El și să ne duci pe noi împreună cu tine.

De acum înainte știm că, lăsându-ne atrași de tine, ridicându-ne privirea către tine, ne aflăm în fața Celui care ne împacă, a Celui care achită ”datoria” noastră, a Celui care ne conduce în Sanctuarul care este viața însăși a lui Dumnezeu. Ne aflăm în fața Celui care, ducând la împlinire scopul întrupării, ne dăruiește șansa de a împlini sensul profund al vieții noastre: să devenim fii ai lui Dumnezeu, să fim capodopera lui Dumnezeu.

Ajută-ne, Doamne, să primim darul Duhului Sfânt, pe care l-ai revărsat asupra noastră încă din ceasul morții tale pe cruce, și fă ca împreună cu tine, să putem trece și noi din această lume la Tatăl.

Să ne rugăm spunând: Dăruiește-ni-l, Doamne, pe Duhul tău! (R.) 
Ca să devenim făpturi noi și să trăim în Dumnezeu: (R.) 
Pentru ca să simțim că datoria noastră a fost plătită: (R.) 
Pentru ca să ne putem ruga spunând ”Abbà”, Tată: (R.) 
Pentru ca să-i primim pe toți oamenii ca frate și soră: (R.) 
Pentru ca să aflăm sensul ultim al vieții: (R.) 

Binecuvântarea finală a papei Leon al XIV-lea 
După ce a dus crucea la toate cele 14 stațiuni ale devoțiunii, papa Leon al XIV-lea a rostit încheierea și a dat binecuvântarea finală, inspirată din patrimoniul biblic al sfântului Francisc.

”La încheiere, după Calea Crucii”, a spus papa Leon al XIV-lea, ”să ne însușim rugăciunea prin care sfântul Francisc ne îndeamnă să ne trăim viața ca un drum de progresivă implicare în relația de iubire care-i unește pe Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. 
«Dumnezeule atotputernic, veșnic, drept și milostiv, ajută-ne pe noi, sărmanii, să facem din iubire față de tine ceea ce știm că vrei tu și să vrem întotdeauna ceea îți este plăcut pentru ca, purificați lăuntric, iluminați lăuntric și înfocați de Duhul Sfânt, să putem merge pe urmele iubitului tău Fiu, Domnul nostru Isus Christos, și numai prin harul tău să ajungem la tine, Preaînalte, care în Treimea desăvârșită și în Unitatea simplă trăiești și domnești și ești preamărit, Dumnezeu atotputernic, în veci de veci. Amin.» (LOrd 50-52: FF 233).

Să încheiem cu vechea binecuvântare biblică (cf. Nm 6,24-26), prin care sfântul Francisc obișnuia să-i binecuvânteze pe frați și pe toți oamenii, devenind binecuvântarea «sa» (cf. BfL: FF 262)”.