Papa în Africa. Parolin: Catolicii să fie protagoniști ai schimbării
Massimiliano Menichetti
Algeria, Camerun, Angola și Guineea Ecuatorială așteaptă sosirea papei Leon al XIV-lea, care va fi în Africa între 13 și 23 aprilie. În prima etapă a călătoriei, Sfântul Părinte va vizita și Annaba, antica Hipona, ”nu un gest pur comemorativ”, a subliniat secretarul de stat, cardinalul Pietro Parolin, ”ci un act de profundă coerență identitară și, mai ales, spirituală”. În cele patru țări au loc ultimele pregătiri, în timp ce așteptarea este mare pentru cuvintele pe care papa va dori să le împărtășească și care, așa cum a subliniat directorul Sălii de presă a Sfântului Scaun, Matteo Bruni, în cadrul întâlnirii cu jurnaliștii pentru prezentarea celei de-a treia călătorii apostolice, se vor concentra, printre altele, pe temele păcii, dialogului, grijii față de creație, migrațiilor și familiei. În ceea ce privește logicile prădătoare care adesea caracterizează continentul african, favorizând sărăcia, corupția și violența, speranța exprimată de cardinalul Parolin în ceea ce privește catolicii este aceea că ei vor fi făcători de dreptate, pace și solidaritate.
Cardinale Parolin, Sfântul Părinte, va fi în Africa între 13 și 23 aprilie, întărind comunitățile catolice în credința lor. El va vizita patru țări având o agendă încărcată de întâlniri instituționale, cu realitățile locale și Celebrări. Care este firul comun care unește un itinerar atât de divers?
Firul comun al acestei călătorii apostolice constă în decizia Sfântului Părinte de a aduce prezența Bisericii acolo unde suferința umană este cea mai puternică. Patru țări cu istorii, contexte sociale și provocări politice diverse, dar unite de o realitate fundamentală marcată atât de lumini, cât și de umbre: comunități catolice pline de viață și bine înrădăcinate, dar și sărăcie, fragilități, inegalități și tensiuni nerezolvate. Papa Leon al XIV-lea călătorește în Africa pentru a fi aproape de cei care trăiesc la periferiile existențiale.
Prima țară, Algeria. Leon al XIV-lea va vizita la Alger și marea moschee, iar la Annaba, antica Hipona, va celebra Sfânta Liturghie. Ce semnificație are pentru un papă, fiu al Sfântului Augustin, această întoarcere la locurile sfântului din Hipona și în ce măsură poate acest lucru să influențeze dialogul islamo-creștin într-o țară cu o majoritate musulmană?
Ca fiu spiritual al sfântului Augustin și primul papă aparținând Ordinului augustinian, deplasarea la Annaba nu este un gest pur comemorativ, ci un act de profundă coerență identitară și, mai ales, spirituală. Papa Leon cunoaște această țară și a vizitat-o de mai multe ori în calitate de prior general al Ordinului. Sfântul Augustin reprezintă în acest context un element de dialog: el constituie un punct de întâlnire natural între tradiția creștină și lumea islamică. Vizita la marea moschee din Alger se înscrie pe deplin în această perspectivă, ca o continuitate naturală din parcursul dialogului interreligios deja început în Turcia și în Liban; un dialog pe care Sfântul Părinte intenționează să-l continue cu răbdare și determinare.
În Camerun, Sfântul Părinte va vizita trei orașe: Yaoundé, Bamenda și Douala, cu momente semnificative precum întâlnirea pentru pace de la Bamenda și o vizită la un orfelinat. Având în vedere tensiunile din unele regiuni ale țării, ce rol poate avea această vizită în promovarea reconcilierii și a păcii între comunități?
De câțiva ani, în regiunile anglofone din Camerun este în curs o criză care a provocat multe victime. Locuitorii din Bamenda trăiesc această experiență. Prin urmare, în contextul deteriorării situației de securitate și umanitare, vizita Succesorului lui Petru demonstrează atenția și grija pe care Păstorul universal al Bisericii le nutrește pentru turma sa, străduindu-se să îi cunoască îndeaproape dificultățile și mergând alături de ea. Oprirea la Bamenda este cea a unui păstor care se identifică cu turma sa. Mai general, Sfântul Părinte se deplasează în această țară ca purtător de speranță, mai ales pentru tineri, de reconciliere și de pace. Mesajul său este o invitație la dialog și la respect reciproc.
A treia etapă este Angola, unde papa va vizita, pe lângă capitala Luanda, și locuri simbolice precum Muxima și Saurimo, întâlnindu-se cu comunitățile bisericești și cu realitățile locale. Care este mesajul pe care Sfântul Părinte dorește să-l transmită unei țări caracterizate de resurse mari, dar și de puternice inegalități sociale?
Cele trei locuri pe care Sfântul Părinte le va vizita în Angola simbolizează, într-un anumit sens, provocările și speranțele pe care țara le trăiește în prezent. Luanda și Saurimo reprezintă bogățiile țării. În prezent, capitala este o oază de bunăstare care atrage investiții străine și migrație din zonele rurale. Saurimo este un centru cunoscut pentru activitățile miniere, în special pentru diamante. Deși exploatarea resurselor naturale a adus prosperitate, nu se pot neglija unele dintre consecințele sale negative, precum exploatarea lucrătorilor, agravarea decalajului socio-economic și impactul asupra mediului. În plus, vizita la sanctuarul marian din Muxima reprezintă vitalitatea credinței care a ajutat poporul angolez să depășească diversele evenimente triste din istoria sa. Aș dori să adaug că și eu am putut experimenta vivacitatea Bisericii locale când m-am deplasat pentru consacrarea episcopală a monseniorului Germano Penemote, primul nunțiu apostolic de origine angoleză.
Ultima țară va fi Guineea Ecuatorială, unde se va încheia călătoria, între Malabo, Mongomo și Bata, întâlnind tinerii, familiile, reprezentanții lumii culturale și chiar cu deținuții. Ce semnificație are această atenție specială acordată tinerilor și familiilor într-o țară în care Biserica are o prezență bine înrădăcinată în societate?
Guineea Ecuatorială se numără printre cele mai catolice țări din Africa, cu un procent de 80% din populație care aderă la credința catolică. Pe urmele sfântului Ioan Paul al II-lea, care a vizitat țara în 1982, această vizită se înscrie în contextul celei de-a 170-a aniversări a începutului evanghelizării (1855-2025) țării, având ca motto ”Cristos, lumina Guineei Ecuatoriale, spre un viitor al speranței”. Prin această călătorie apostolică, poporul din Guineea Ecuatorială marchează trecutul cu încredere într-un drum al credinței și al speranței spre viitor. Vizita papei și întâlnirile sale, în special cu tinerii și familiile, reînvie flacăra credinței lor, încurajându-i să cultive și să persevereze în valorile creștine. Este o invitație plină de iubire și paternă la reconciliere, dreptate și perseverență în credință, precum și o dorință pentru un impact pozitiv asupra societății.
Eminență, cât de importantă este această călătorie în Africa și pe planul diplomatic?
Fiecare călătorie apostolică are, de fapt, și o valoare diplomatică, deoarece reprezintă o ocazie de a consolida relațiile bilaterale dintre Sfântul Scaun și statele vizitate de papa, care are astfel ocazia să se întâlnească cu autoritățile și să discute chestiuni de interes comun, de caracter național, regional și internațional. În Africa, acest lucru capătă o semnificație deosebită, deoarece Continentul este marcat de potențialități enorme, dar și de mari provocări. După cum se știe, diplomația pontificală are obiective clare: protejarea libertăților fundamentale, în special a libertății religioase, promovarea păcii, favorizarea dialogului, inclusiv interreligios, apărarea demnității fiecărei persoane și încurajarea dezvoltării integrale a populațiilor. În această perspectivă, fiecare etapă a viitoarei călătorii apostolice, care cuprinde Maghrebul și Africa subsahariană, devine o ocazie de a reafirma angajamentul Bisericii, alături de instituțiile civile și religioase, în favoarea coexistenței pașnice între credințe și etnii diferite, a dreptății sociale, a luptei împotriva sărăciei și a apărării demnității umane. Mai precis, în sprijinul unei Africi mai drepte, pașnice și solidare.
Adesea, Africa este supusă unor logici prădătoare și este marcată frecvent de sărăcie, corupție și violență. Cum pot fi rupte aceste spirale și cât de important este rolul catolicilor în aceste procese?
Africa este un continent bogat în resurse umane, culturale și naturale, și totuși prea des supus unor dinamici care îi frânează dezvoltarea: sărăcie, corupție, violență și logici de exploatare care vin și din exterior și care sărăcesc populații deja fragile. Ruptura acestor mecanisme necesită angajament și perseverență. Biserica catolică este prezentă în Africa prin școli, spitale, centre de primire și opere caritabile, care constituie adesea un răspuns concret la nevoile fundamentale ale oamenilor. Dar răspunsul Bisericii nu se epuizează în acțiunea caritabilă: el trece prin formarea conștiințelor, educarea tinerilor în spiritul valorilor demnității, dreptății și solidarității. Aici credincioșii catolici sunt chemați să îndeplinească un rol decisiv, nu ca simpli beneficiari ai unui mesaj, ci ca protagoniști activi ai schimbării în viețile lor, în diversele comunități și în instituții.
Care este urarea dumneavoastră pentru această vizită apostolică, într-un ținut pe care și dumneavoastră îl iubiți atât de mult?
Urarea este ca această călătorie apostolică să lase un semn profund asupra a trei dimensiuni strâns legate între ele: pacea, dialogul și creșterea Bisericii locale. În primul rând, pacea, în țări care poartă încă cicatricile conflictelor și diviziunilor și unde prezența Sfântului Părinte poate face să încolțească un sentiment de reconciliere. Dialogul, unde întâlnirea cu autoritățile civile și cu reprezentanții altor tradiții religioase poate deschide noi spații de înțelegere reciprocă. În sfârșit, creșterea Bisericilor locale, adesea mici, uneori izolate, dar întotdeauna generoase. Africa este un continent tânăr, bogat în credință și vitalitate, iar vizita Sfântului Părinte este un act de încredere în viitorul său. Un viitor pe care Biserica intenționează să îl însoțească în continuare cu devotament și speranță.
