Apelul Papei către majoritatea tăcută care alege pacea
Andrea Tornielli
Vatican News – 11 aprilie 2026. În fața masacrelor și războaielor provocate de idolatria puterii celor care pretind chiar să-L "recruteze" pe Dumnezeu de partea lor, oferind o justificare religioasă uciderii inocenților, Papa Leon a făcut apel la marea majoritate a oamenilor din întreaga lume care doresc pacea, cred în pace, se roagă pentru pace și o construiesc zi de zi. A făcut acest lucru în seara zilei de sâmbătă, 11 aprilie 2026, în timpul Veghii de rugăciune cerută de el pentru a implora sfârșitul războaielor în curs.
Deja marți, 7 aprilie, se întâmplase ceva asemănător la Castel Gandolfo: în fața amenințării de a distruge civilizația iraniană, anunțată pe rețelele de socializare de către președintele Statelor Unite, Succesorul lui Petru i-a îndemnat pe cetățenii țării sale să ia legătura cu membrii Congresului pentru a cere pace și a opri atacul masiv împotriva infrastructurii Iranului. Acum, chiar în ziua celei de-a 63-a aniversări a scrisorii enciclice Pacem in terris, a lui Ioan al XXIII-lea, același apel a devenit universal și se adresează "milioanelor, miliardelor de bărbați și femei, de bătrâni și tineri care cred astăzi în pace" și care "îngrijesc rănile și repară pagubele lăsate de nebunia războiului".
Papa Leon cere să se asculte în special vocea copiilor care și-au văzut colegii de școală sau tovarășii de joacă murind sub bombe în Gaza, în Iran, în Ucraina și în multe alte părți ale lumii.
La mai puțin de o săptămână de la sărbătorirea Paștelui și în ajunul Paștelui Bisericilor de rit oriental, comemorare a victoriei fără de apărare a Prințului Păcii, Episcopul Romei mizează astfel pe speranța și rugăciunea unei majorități tăcute, pentru a face față momentului dramatic din istorie pe care îl trăiește umanitatea. El cere să se unească rugăciunile multora cu "posibilitățile infinite ale lui Dumnezeu", pentru a încerca să rupă ceea ce el definește drept un "lanț diabolic al răului".
Cuvintele Papei, care a făcut din pace trăsătura principală a magisteriului său, sunt clare atât în identificarea rădăcinilor în ultimă instanță diabolice ale războiului, cât și în respingerea oricărei reeditări a sloganului "Dumnezeu este cu noi". Nu, Dumnezeu nu poate fi cu cei care masacrează civili. Dumnezeu este alături de cei care suferă, de cei care mor sub dărâmături. Unele expresii folosite de Papa Leon al XIV-lea sunt frapante: rugăciunea este "un dig împotriva acelui delir al atotputerniciei care în jurul nostru devine tot mai imprevizibil și agresiv", pentru că cel care se roagă are conștiința propriilor limite, de aceea nu ucide și nici nu amenință. Exact opusul celui care face "din sine și din propria putere un idol mut, orb și surd, căruia să-i sacrifice orice valoare și să pretindă ca întreaga lume să îngenuncheze".
Ar greși cine ar considera acest îndemn urgent la rugăciune ca pe o evadare în spiritualism. Acest lucru este demonstrat de un alt pasaj din reflecția Succesorului lui Petru. După ce a menționat responsabilitatea fiecăruia de a construi pretutindeni pacea, întâlnirea și prietenia, Leon al XIV-lea ne îndeamnă să credem "în iubire, în moderație, în politica bună". O politică care, fără a considera ca fiind nepotrivite cuvintele "dialog" și "negociere", să urmărească în sfârșit armistițiul și apoi acorduri de pace durabile.
