Papa Leon în Angola: Poporul vostru deține comori care nu pot fi vândute și nici furate

Cetatea Vaticanului - A. Mărtinaș
Vatican News – 18 aprilie 2026. Această reflecție a fost rostită de Papa Leon sâmbătă, 18 aprilie, în cursul după-amiezii, în cadrul discursului adresat în Angola, la Luanda, în limba portugheză, la întâlnirea cu autoritățile, membrii corpului diplomatic și reprezentanți ai societății civile.

"Într-adevăr, înțelepciunea unui popor nu se lasă stinsă de nicio ideologie, iar dorința de infinit care locuiește în inima omului este un principiu de transformare socială mai profund decât orice program politic sau cultural", a spus Papa Leon al XIV-lea, precizând că a venit în Angola, cea de-a treia etapă a călătoriei, ca pelerin și "în slujba celor mai bune energii care animă oamenii și comunitățile" din această țară. Pontiful și-a exprimat dorința de a asculta și încuraja "pe cei care au ales deja binele, dreptatea, pacea, toleranța și reconcilierea".

Exprimându-și bucuria de a se afla în Angola, cea de-a treia etapă a călătoriei apostolice în Africa, pontiful a spus: "Vin la voi pentru a vă întâlni poporul, ca un pelerin care caută semnele trecerii lui Dumnezeu pe acest pământ iubit de El".

De asemenea, și-a exprimat apropierea prin rugăciune pentru victimele ploilor torențiale și ale inundațiilor care au lovit provincia Benguela, exprimându-și totodată solidaritatea față de familiile care și-au pierdut casele și admirația față de unirea angolezilor "în favoarea persoanelor afectate".

Poporul vostru deține comori care nu pot fi vândute și nici furate

"Doresc să vă întâlnesc în gratuitatea păcii și să recunosc că poporul vostru deține comori care nu pot fi vândute și nici furate", a spus pontiful cu referire, în special, la bucuria pe care o poartă în sine angolezii și pe care "nici măcar cele mai nefavorabile circumstanțe nu au reușit să o stingă". "Această bucurie" – a continuat – "care cunoaște și durerea, indignarea, dezamăgirile și înfrângerile, rezistă și renaște printre cei care și-au păstrat inima și mintea libere de înșelăciunea bogăției. Știți bine că de prea multe ori s-a privit și se privește spre regiunile voastre pentru a da sau, mai des, pentru a lua ceva. Trebuie să rupem acest lanț de interese care reduce realitatea și viața însăși la o marfă de schimb."

Oprindu-se asupra bogățiilor materiale "pe care interese puternice pun mâna", inclusiv în Angola, Papa Leon a spus: "Câtă suferință, câți morți, câte catastrofe sociale și de mediu aduce cu sine această logică extractivă! Vedem acum, la toate latitudinile, cum aceasta alimentează un model de dezvoltare care discriminează și exclude, dar care încă pretinde să se impună ca singurul posibil. Sfântul Papă Paul al VI-lea, interpretând cu perspicacitate neliniștile tinerilor, denunța deja acum șaizeci de ani aspectul senil – cu totul anacronic – al unei civilizații comerciale, hedoniste, materialiste, care încă încearcă să se prezinte ca purtătoare a viitorului». Și observa: Împotriva acestei iluzii, reacția instinctivă a numeroși tineri, chiar și în excesele sale, exprimă o valoare reală. Această generație așteaptă altceva (Exort. ap. Gaudete in Domino, VI).

Nevoie urgentă de a depăși situațiile și fenomenele de conflict și dușmănie

"Voi dați mărturie – grație înțelepciunii străvechi care vă hrănește gândirea și sentimentele – că creația este armonie în bogăția diversității", a evidențiat pontiful, amintind că poporul angolez "a suferit de fiecare dată când această armonie a fost încălcată de aroganța unora", și poartă "cicatricile atât ale exploatării materiale, cât și ale pretenției de a impune o idee asupra celorlalte".

Reliefând necesitatea coeziunii sociale și a depășirii situațiilor conflictuale, Sfântul Părinte a spus: "Africa are o nevoie urgentă de a depăși situațiile și fenomenele de conflict și dușmănie, care sfâșie țesătura socială și politică a atâtor țări, alimentând sărăcia și excluziunea. Numai în întâlnire înflorește viața. La început este dialogul. Acest lucru nu exclude dezacordul, care poate deveni conflict.

Veneratul meu predecesor, Papa Francisc, ne-a oferit o interpretare de neuitat: În fața conflictului – observa el – unii pur și simplu îl privesc și merg mai departe ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, își spală mâinile pentru a-și putea continua viața. Alții intră în conflict în așa fel încât rămân prizonieri ai acestuia, își pierd orizontul, proiectează asupra instituțiilor propriile confuzii și nemulțumiri și astfel unitatea devine imposibilă. Există însă o a treia cale, cea mai potrivită, de a lua poziție în fața conflictului. Înseamnă să acceptați să suportați conflictul, să-l rezolvați și să-l transformați într-o verigă a unui nou proces. 'Fericiți făcătorii de pace' (Mt 5,9) (Exort. ap. Evangelii gaudium, 227). Angola poate progresa mult, dacă mai întâi voi, cei care dețineți autoritatea în țară, veți crede în diversitatea bogăției sale. Nu vă temeți de disensiune, nu stingeți viziunile tinerilor și visurile bătrânilor, știți să gestionați conflictele transformându-le în căi de reînnoire. Puneți binele comun înaintea celui părtinitor, fără a confunda niciodată partea voastră cu totul. Istoria vă va da atunci dreptate, chiar dacă în prezent cineva vă va fi ostil".

Bucuria și speranță, o forță intensă și expansivă

Revenind la trăsătura bucuriei și a speranței care caracterizează societatea tânără din Angola, pontiful a observat: "În general, acestea sunt considerate sentimente personale, private. Însă, ele sunt o forță intensă și expansivă, care contracarează orice resemnare și tentație spre închidere. Despoții și tiranii trupului și ai spiritului vor să facă sufletele pasive și pasiunile triste, înclinate spre inerție, docile și aservite puterii. În tristețe suntem, de fapt, la mila fricilor și a fantasmelor noastre, ne refugiem în fanatism, în supunere, în zgomotul mediatic, în mirajul aurului, în mitul identitar.

Nemulțumirea, sentimentul de neputință și de dezrădăcinare ne separă, în loc să ne apropie, răspândind o atmosferă de detașare față de chestiunile publice, de dispreț față de nenorocirea altora și de negare a oricărei forme de fraternitate. Această discordanță destramă relațiile fundamentale pe care fiecare le întreține cu sine însuși, cu ceilalți și cu realitatea. După cum observa tot Papa Francisc: Cel mai bun mod de a domina și de a avansa fără limite este să semeni lipsa de speranță și să stârnești neîncrederea constantă, chiar dacă aceasta este mascată sub pretextul apărării anumitor valori. Astăzi, în multe țări se folosește mecanismul politic al exasperării, al exacerbării și al polarizării (Enciclica Fratelli tutti, 15).

De această alienare suntem eliberați de adevărata bucurie, pe care credința o recunoaște, nu întâmplător, ca dar al Duhului Sfânt. Și, așa cum a scris Sfântul Paul, rodul Duhului […] este iubirea, bucuria, pacea (Gal 5,22). Bucuria este, de fapt, ceea ce intensifică viața și ne împinge în câmpul deschis al socialității (…). Bucuria știe să croiască traiectorii chiar și în zonele cele mai întunecate de stagnare și de angoasă. Să ne examinăm, așadar, inima, dragi frați, pentru că fără bucurie nu există înnoire; fără interioritate nu există eliberare; fără întâlnire nu există politică; fără celălalt nu există dreptate.

Împreună, puteți face din Angola un proiect al speranței. Biserica Catolică, a cărei activitate în slujba țării o apreciați atât de mult, dorește să fie plămada din aluat și să favorizeze dezvoltarea unui model just de conviețuire, liber de forme de sclavie impuse de elitele cu mulți bani și bucurii false. Numai împreună vom putea multiplica talentele acestui popor minunat, chiar și în periferii urbane și în cele mai îndepărtate regiuni rurale, unde îi pulsează viața și se pregătește viitorul său. Să eliminăm obstacolele din calea dezvoltării umane integrale, luptând și sperând împreună cu cei pe care lumea i-a lepădat, dar pe care Dumnezeu i-a ales. De fapt, astfel  a luat naștere speranța noastră: Piatra pe care au aruncat-o zidarii a devenit piatra unghiulară (Ps 118,22), Isus Cristos, plinătatea omului și a istoriei.
Dumnezeu să binecuvânteze Angola! "