Leon XIV, într-o parohie din Roma: Dumnezeu dăruiește întotdeauna lumină, speranță și pace

Antonella Palermo – Roma

O ramificație aurie învăluie absida bisericii parohiale ”Preasfânta Inimă a lui Isus”, la periferia Romei, în cartierul Ponte Mammolo. Aceasta pornește din vârful tabernacolului și se întinde pe întreaga boltă. Este un mozaic proiectat și creat de fostul paroh, preotul Gabriele Bruscagin. Acest ornament liturgic iese în evidență încă de la intrarea în biserică, care altfel este destul sobră. Reprezintă pomul vieții, izvorul mântuirii care vine de la Cristos. Este inima lui Isus care se oferă lumii, dăruind lumină și pace. Această imagine se potrivește bine cu cea evocată în duminica a patra a Postului Mare, numită și ”Laetare”, ”bucuriei”. Este duminica ”bucuriei”, a amintit papa Leon al XIV-lea în omilia sa, duminică, 15 martie a.c., în ultima sa vizită pastorală, din cele cinci programate pentru Postul Mare, dar energiile amenințătoare dezlănțuite în lume se ciocnesc cu strălucirea adusă de Dumnezeu, riscând să o ascundă și să o slăbească. Papa Leon a îndemnat să fie redescoperită, să ne inspirăm continuu din ea, să hrănim această lumină, cu aceeași privire pe care Isus a avut-o asupra orbului din naștere respins de oameni. O privire capabilă să reabiliteze, să readucă totul și fiecare persoană în centrul atenției. Nu focul armelor, ci focul iubirii.

Așa cum a fost anunțat, pontiful a sosit în parohia din cartierul roman în jurul orei 16.00, și a fost întâmpinat de copii, tineri și familiile lor. De asemenea, papa i-a întâlnit pe vârstnici, pe cei bolnavi și pe cei săraci, precum și pe voluntarii Caritas și ai Comunității Sfântul Egidiu. Succesiv, Sfântul Părinte a celebrat Sfânta Liturghie urmată de o întâlnire cu consiliul pastoral și preoții comunității.

Necesitatea unui dialog neîncetat pentru pace

Episcopul Romei și-a exprimat îngrijorarea față de soarta unei umanități chinuită de războaie: ”În prezent, în lume, mulți dintre frații și surorile noastre suferă din cauza conflictelor violente, provocate de pretenția absurdă de a rezolva problemele și divergențele prin război, în timp ce este nevoie de un dialog neîncetat pentru pace. Unii pretind chiar să implice numele lui Dumnezeu în aceste alegeri ale morții”, dar Dumnezeu nu poate fi cuprins de întuneric. ”El vine, întotdeauna, pentru a dărui lumină, speranță și pace umanității, iar pacea este ceea ce trebuie să caute cei care îl invocă”.

Lumina lui Cristos eliberează de orbirea răului

Relatarea lui Ioan despre întâlnirea dintre Isus și orbul din naștere și prima Carte a lui Samuel oferă un punct de plecare pentru a pune o întrebare esențială: ce înseamnă ”a privi cu ochii lui Dumnezeu”? Este întrebarea pe care a relansat-o episcopul Romei, explicând că este vorba în primul rând de ”depășirea prejudecăților celor care, în fața unui om care suferă”, văd doar un om izgonit care este ”disprețuit sau o problemă de evitat, închizându-se în turnul blindat al unui individualism egoist”. Iubirea este cea care trebuie să strălucească prin ochi. Isus l-a privit pe orb ”nu ca pe o ființă inferioară sau o prezență deranjantă, ci ca pe o persoană dragă și care are nevoie de ajutor”. Recuperarea vederii este astfel miracolul și actul simbolic care arată cum devenim mărturisitori ai luminii: ”Dincolo de orice abis în care omul ar putea cădea, din cauza păcatelor sale, Cristos vine să aducă o lumină mai puternică, capabilă să-l elibereze de orbirea răului, pentru ca el să înceapă o viață nouă”.

Nu există ”sâmbătă” care să poată sta în calea unui act de iubire

De asemenea, papa a subliniat paradoxul unei vindecări care, în epoca evenimentelor evanghelice relatate, ajunge să fie folosită ca pretext de cei care îl acuză pe Isus că a încălcat ziua de sâmbătă, ziua de odihnă. Este o orbire, a afirmat succesorul lui Petru, ”diferită și încă mai gravă: aceea de a nu vedea, chiar în fața lor, chipul lui Dumnezeu. Nimeni nu poate ignora strigătul de ajutor al fratelui și al surorii care suferă”.

A nu ceda în fața celor care, fără scrupule, îi exploatează pe cei mai slabi

Pentru a completa omilia, papa a făcut, ca de obicei, referire la sfântul Augustin, amintindu-l prin cuvintele pe care el le folosea pentru a descrie caritatea (”Păstrați-o, îmbrățișați-o: nimic nu este mai dulce decât ea”). Și în parohia vizitată duminică există multă caritate oferită cu mare sensibilitate, iar pontiful s-a bucurat pentru aceasta: el a menționat ajutorul acordat imigranților, pentru ”a învăța limba, a găsi o locuință demnă și a exercita o muncă cinstită și sigură”; ”grija specială pentru situațiile de sărăcie, de marginalizare și de urgență, cu atenție la prezență”; casele-familie pentru femei și mame, vitalitatea tinerilor care animă oratoriul. ”Nu lipsesc dificultățile – a mai precizat el –, din păcate uneori accentuate de cei care, fără scrupule, profită de condiția de sărăcie a celor mai slabi pentru a-și urmări propriile interese”. Cu toate acestea, tocmai pentru a contracara acest risc, pontiful a îndemnat la a nu renunța, așa cum nu au renunțat nici primele comunități creștine: ”Întăriți de darul Botezului, se străduiau totuși să trăiască ca niște creaturi noi, trăind în comuniune și în pace cu toți și găsind în comunitate o familie care îi însoțea și îi susținea. Continuați să vă angajați astfel în călătoria voastră. Preasfânta Inimă a lui Isus, căreia îi este încredințată parohia voastră, să modeleze și să păzească tot mai mult această frumoasă comunitate, pentru ca, cu aceleași sentimente ale lui Cristos, să trăiască și să mărturisească cu bucurie și dăruire comoara harului pe care ați primit-o”.