Angelus. Leon XIV: Este nevoie de o credință atentă și profetică

15 martie 2026 – Vatican News

 ”Este surprinzător faptul că, de-a lungul secolelor, s-a răspândit opinia – prezentă și astăzi – potrivit căreia credința ar fi un fel de ”salt în întuneric”, o renunțare la gândire, astfel încât a avea credință ar însemna a crede ”orbește”. Evanghelia ne spune, în schimb, că, în contact cu Cristos, ochii se deschid, până la punctul în care autoritățile religioase îl întreabă insistent pe orbul vindecat: «Cum ți s-au deschis ochii?» (Ioan 9,10); și apoi: «Cum ți-a deschis ochii?» (v. 26)”, a spus papa Leon al XIV-lea duminică, 15 martie a.c., la alocuțiunea care a precedat rugăciunea Îngerul Domnului din Piața Sfântul Petru, în prezența a mii de romani și pelerini, în cea de-a patra duminică a Postului Mare, numită și Laetare, după ritul roman sau latin.
 

Vă oferim aici în traducerea noastră de lucru alocuțiunea papei Leon al XIV-lea de la rugăciunea Îngerul Domnului din 15 martie 2026:

«Evanghelia acestei a patra duminici din Postul Mare ne povestește despre vindecarea unui om orb din naștere (cf. Ioan 9,1-41). Prin simbolistica acestui episod, evanghelistul Ioan ne vorbește despre misterul mântuirii: în timp eram în întuneric, în timp ce omenirea umbla în întuneric (cf. Isaia 9,1), Dumnezeu l-a trimis pe Fiul său ca lumină a lumii, pentru a deschide ochii orbilor și a ne lumina viața.

Profeții anunțaseră că Mesia va deschide ochii orbilor (cf. Isaia 29,18; 35,5; Psalmi 146,8). Isus însuși își confirmă misiunea arătând că ”orbii își recapătă vederea” (Matei 11,4); și se prezintă spunând: ”Eu sunt lumina lumii” (Ioan 8,12). De fapt, putem spune că noi toți suntem ”orbi din naștere”, pentru că singuri nu reușim să vedem în profunzime misterul vieții. De aceea Dumnezeu s-a făcut trup în Isus, pentru ca noroiul umanității noastre, amestecat cu suflul harului său, să poată primi o lumină nouă, capabilă să ne facă să ne vedem în sfârșit pe noi înșine, pe ceilalți și pe Dumnezeu în adevăr.

Este surprinzător faptul că, de-a lungul secolelor, s-a răspândit opinia – prezentă și astăzi – potrivit căreia credința ar fi un fel de ”salt în întuneric”, o renunțare la gândire, astfel încât a avea credință ar însemna a crede ”orbește”. Evanghelia ne spune, în schimb, că, în contact cu Cristos, ochii se deschid, până la punctul în care autoritățile religioase îl întreabă insistent pe orbul vindecat: «Cum ți s-au deschis ochii?» (Ioan 9,10); și apoi: «Cum ți-a deschis ochii?» (v. 26).

Fraților și surorilor, și noi, vindecați de iubirea lui Cristos, suntem chemați să trăim un creștinism ”cu ochii deschiși”. Credința nu este un act orb, o renunțare la rațiune, o refugiere într-o certitudine religioasă care ne face să ne abatem privirea de la lume. Dimpotrivă, credința ne ajută să privim «din perspectiva lui Isus, cu ochii Lui: este o participare la modul Lui de a vedea» (Enc. Lumen fidei, 18) și, prin urmare, ne cere să ”deschidem ochii”, așa cum făcea El, mai ales asupra suferințelor celorlalți și asupra rănilor lumii.

Astăzi, în special, în fața numeroaselor întrebări ale inimii omului și a situațiilor dramatice de nedreptate, violență și suferință care marchează timpul nostru, este nevoie de o credință vigilentă, atentă și profetică, care să ne deschidă ochii asupra întunericului lumii și să aducă în ea lumina Evangheliei printr-un angajament pentru pace, dreptate și solidaritate.

Să îi cerem Preasfintei Fecioare Maria să mijlocească pentru noi, pentru ca lumina lui Cristos să ne deschidă ochii inimii și să putem da mărturie despre El cu simplitate și curaj».

***

De adăugat că în cursul serii de duminică, așa cum a fost anunțat, papa Leon al XIV-lea efectuează ultima vizită pastorală, din cele cinci programate pentru Postul Mare, în parohia ”Preasfânta Inimă a lui Isus” din cartierul roman Ponte Mammolo.

La finalul rugăciunii, pontiful a invocat binecuvântarea apostolică, ce ajunge prin mass-media la toți cei care o primesc în spirit de credință.