Leon XIV: Teologia servește vestirea Evangheliei și misiunea Bisericii

Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă 
3 martie 2026 – Vatican News. ”Teologia servește pentru vestirea Evangheliei și este, de aceea, o parte integrantă și fundamentală a misiunii Bisericii”, iar ”formarea teologică nu este un destin pentru câțiva specialiști, ci o chemare adresată tuturor”: a subliniat papa Leon al XIV-lea la audiența acordată luni, 2 martie a.c., comunităților de la Facultatea de Teologie din Apulia și de la Institutul Teologic din Calabria, din sudul Italiei.

Remarcând că cele două regiuni italiene sunt scăldate de frumusețea și vastitatea mării, Leon al XIV-lea a spus că sunt deosebit de potrivite cuvintele pe care papa Francisc le-a adresat comunității de scriitori ai revistei La Civiltà Cattolica: ”Rămâneți în largul mării. Un catolic nu trebuie să se teamă de largul mării, nu trebuie să caute adăpostul unor porturi sigure” (Întâlnire cu scriitorii revistei “La Civiltà Cattolica”, 9 februarie 2017). Este nevoie de această atitudine ”mai ales în contextele în care astăzi credința trebuie să fie vestită și înculturată”, a reluat papa Leon, pentru ca, pe de o parte, ”să se coboare în adâncime, scrutând abisurile misterului lui Dumnezeu și diferitele dimensiuni ale credinței creștine”, iar pe de alta, ”să se meargă mai departe pentru a scruta orizontul și a găsi, în acest fel, noi forme și noi limbaje în care Evanghelia să fie vestită în diferitele situații ale istoriei”.

În această optică, ”teologia servește pentru vestirea Evangheliei și, de aceea, este o parte integrantă și fundamentală a misiunii Bisericii. Formarea teologică nu este un destin pentru câțiva specialiști, ci o chemare adresată tuturor, pentru ca fiecare să poată aprofunda misterul credinței și să primească instrumentele utile cu ajutorul cărora să ducă înainte, cu pasiune, «efortul perseverent de mediere culturală și socială a Evangheliei»” (const. ap. Veritatis gaudium, Proemium, nr. 3).

La finalul discursului, papa și-a exprimat aprecierea pentru actualele eforturi de unificare a realităților, institutelor și parcursurilor formative care înainte înaintau într-un regim de autonomie în cele două regiuni. Acest demers, care reprezintă ”o adevărată trecere istorică”, ”promovează comuniunea între dieceze, favorizează depășirea vechilor forme de provincialism și, mai ales, încurajează un drum bisericesc sub semnul unității și al fraternității. Pe această cale, este posibilă construcția unui orizont comun de gândire și a unei convergențe cu privire la provocările pastorale și la exigențele evanghelizării. Iată, așadar, îndemnul: să faceți teologie împreună. O formare care servește vestirea Evangheliei este posibilă numai împreună, navigând în largul mării, dar nu ca navigatori solitari”.