Papa, la "Angelus". Postul Mare, un dar. Să dedicăm energie eliberării inimilor noastre

Cetatea Vaticanului – A. Mărtinaș
Vatican News – 8 martie 2026. Isus, izvorul spiritual – pe care trebuie să-l descoperim din nou dacă a fost îngropat de pietrișul și nisipul păcatului sau al neglijențelor și defectelor noastre – s-a aflat în centrul alocuțiunii Papei Leon al XIV-lea care a însoțit rugăciunea antifonului marian "Angelus", de duminică, 8 martie, din Piața San Pietro.

Amintind că, încă din primele secole ale istoriei Bisericii, fragmentele din Evangheliile despre dialogul dintre Isus și femeia samariteană, vindecarea orbului din naștere și învierea lui Lazăr "au luminat calea celor care, în timpul Paștelui, vor primi Botezul și vor începe o viață nouă", Sfântul Părinte a evidențiat: «Aceste pagini mărețe ale Evangheliei, pe care începem să le citim în această duminică, sunt destinate catehumenilor, dar în același timp sunt ascultate din nou de întreaga comunitate, pentru că ne ajută să devenim creștini sau, dacă suntem deja, să fim astfel cu mai multă autenticitate și bucurie».

Spunând că «Isus este, de fapt, răspunsul lui Dumnezeu la setea noastră», pontiful a explicat că întâlnirea cu Isus activează în fiecare dintre noi un izvor de apă care țâșnește spre viața veșnică și a amintit o reflecție a tinerei olandeze Etty Hillesum care scria, în jurnalul ei că, "de cele mai multe ori, acest izvor este acoperit cu pietre și nisip: atunci Dumnezeu este îngropat și trebuie să-l dezgropăm din nou".

«Dragi prieteni, nu există energie mai bine cheltuită decât cea pe care o dedicăm eliberării inimilor noastre. Din acest motiv, Postul Mare este un dar: intrăm în a treia săptămână și acum putem intensifica călătoria noastră!» – a mai spus Sfântul Părinte.

Făcând referire la Evanghelia din liturgia Duminicii a III-a din Postul Mare, în care Isus este nevoit să-i provoace pe ucenici, deoarece le este greu să înțeleagă că misiunea Învățătorului este și a lor, pontiful a reliefat că Domnul adresează și Bisericii sale îndemnul de a-și ridica ochii și a recunoaște surprizele lui Dumnezeu, deoarece chiar cu luni înainte de seceriș, când nu este aproape nimic de văzut, harul lui Dumnezeu lucrează pentru ca roadele să poată fi culese. 

Revenind la relatarea despre femeia samariteană care, în opinia lumii, "ar fi trebuit pur și simplu ignorată", pontiful evidențiază că, "Isus îi vorbește, o ascultă, o crede fără motive ascunse și fără dispreț", adăugând: «Câți oameni caută aceeași sensibilitate și deschidere în Biserică! Și cât de frumos este când pierdem noțiunea timpului pentru a le acorda atenție celor pe care îi întâlnim, așa cum sunt ei. Isus a uitat chiar să mănânce, atât de hrănit era de voința lui Dumnezeu de a ajunge la fiecare în adâncul său (cf. In 4,34). Astfel, femeia samariteană devine prima dintre mulți evanghelizatori. Din satul ei de oameni disprețuiți și respinși, mulți, datorită mărturiei ei, vin să-l întâlnească pe Isus, și în ei, de asemenea, credința izvorăște ca apa curată».

«Frați și surori»  – a spus în încheiere pontiful  – «astăzi o rugăm pe Fecioara Maria, Maica Bisericii, să ne ajute să slujim, împreună cu Isus și ca Isus, umanitatea însetată de adevăr și dreptate. Nu este momentul pentru opoziții între un loc de cult și altul, între "noi" și "ei": cei pe care Dumnezeu îi caută sunt bărbați și femei pașnici, care îl venerează în Duh și adevăr (cf. In 4,23-24).»

După rugăciunea antifonului marian "Angelus", de duminică, 8 martie, din Piața San Pietro, pontiful și-a exprimat îngrijorarea față de situația din Orientul Mijlociu, spunând: «Din Iran și din întreaga regiune a Orientului Mijlociu continuă să sosească vești care provoacă o profundă consternare. La episoadele de violență și devastare, la climatul generalizat de ură și teamă, se adaugă teama că acest conflict se va extinde și că alte țări din regiune, inclusiv dragul Liban, ar putea cădea din nou în instabilitate.

Să înălțăm rugăciunea noastră umilă către Domnul, cerând ca zgomotul bombelor să înceteze, ca armele să tacă și să se deschidă un spațiu de dialog în care să se audă vocea popoarelor. Încredințez această rugăciune de implorare Fecioarei Maria, Regina Păcii: să mijlocească pentru cei care suferă din cauza războiului și să însoțească inimile pe căile reconcilierii și speranței».