Exerciții spirituale. A patra mediație: Devenind liberi

monseniorul Erik Varden

”În Europa de astăzi, o varietate de cauze politice exploatează jargonul libertății, provocând tensiuni. Ceea ce un segment al societății percepe ca fiind ”eliberator” este considerat opresiv de către alții. Se formează fronturi opuse, cu steagul ”libertății” ridicat de toate părțile. Conflicte aspre se nasc din programe incompatibile de așa-zisă eliberare. Această stare de fapt reprezintă o provocare pentru creștini”, a spus predicatorul exercițiilor spirituale din Cetatea Vaticanului, monseniorul Erik Varden, la a patra meditație prezentată în dimineața zilei de marți, 24 februarie a.c., în prezența papei Leon al XIV-lea în Capela Paulină din Palatul Apostolic.

După cum s-a mai spus, programul comun al exercițiilor spirituale de anul acesta în Cetatea Vaticanului (22 - 27 februarie) se desfășoară în Capela Paulină din Palatul Apostolic și cuprinde două meditații pe zi, acestea fiind alternate cu momente de rugăciune și adorație.

Vă oferim aici, în traducerea noastră de lucru, cea de-a patra mediație, prezentată de monseniorul Erik Varden, prelat de Trondheim, în cea de-a treia zi de exerciții spirituale. Textul este preluat de pe site-ul ”coramfratribus.com” al prelatului de Trondheim.

Conceptul de ”libertate” a devenit discutabil în dezbaterea publică. Libertatea este un bun la care ținem mult; ne revoltăm împotriva a orice amenință să o limiteze sau să o restrângă. Prin urmare, vocabularul libertății este un instrument retoric extrem de eficient.

Orice sugestie că libertatea unui anumit grup este în pericol stârnește imediat reacții de indignare pe Internet. Poate chiar mobiliza piața.

În Europa de astăzi, o varietate de cauze politice exploatează jargonul libertății, provocând tensiuni. Ceea ce un segment al societății percepe ca fiind ”eliberator” este considerat opresiv de către alții. Se formează fronturi opuse, cu steagul ”libertății” ridicat de toate părțile. Conflicte aspre se nasc din programe incompatibile de așa-zisă eliberare. Această stare de fapt reprezintă o provocare pentru creștini.

Este important să clarificăm ce înțelegem atunci când, în contextul credinței, vorbim despre a deveni liberi. Aceasta face sfântul Bernard când comentează versetul: ”El m-a eliberat din lațurile vânătorului și de cuvântul amar”.

Pentru Bernard, este clar că adevărata libertate nu este naturală pentru omul decăzut.

Ceea ce ni se pare natural este să facem lucrurile în felul nostru, să ne împlinim dorințele și să ne ducem la bun sfârșit planurile fără interferențe, să ne etalăm și să ne lăudăm cu propriile noastre lumini strălucitoare. Bernard, adresându-se omului aflat în această stare de iluzie, este extrem de sarcastic. El întreabă: ”Tu, care le știi pe toate, cine crezi că ești?! Recunoaște că ai devenit o fiară pentru care au fost întinse cursele vânătorilor”.

Faptul că suntem atât de ușor înșelați și cădem în aceleași capcane vechi, chiar dacă ar trebui să le cunoaștem deja bine, este o dovadă suficientă pentru el că nu suntem liberi, că suntem incapabili să progresăm constant spre adevăratul scop al vieții noastre. Rămânem supuși în tot felul de obstacole și distrageri.

Înrădăcinându-și explicația libertății în ”Da!”-ul necondiționat al Fiului la voința Tatălui, Bernard revoluționează înțelegerea noastră despre ce înseamnă a fi liber. Libertatea creștină nu constă în a cuceri lumea prin forță, ci în a o iubi cu o iubire răstignită, atât de mărinimoasă încât dorim să ne dăm viața pentru ea, astfel încât, în Cristos, să poată fi eliberată.

Trebuie să fim atenți atunci când libertatea, ostatică forței, este manipulată ca mijloc de a legitima acțiunile unor entități impersonale precum ”Partidul”, ”Economia” sau chiar ”Istoria”. Într-o viziune creștină, nicio politică opresivă nu poate fi răscumpărată prin invocarea ”libertății” ideologice. Singura libertate semnificativă este cea personală; iar libertatea unei persoane nu o poate anula pe cea a alteia.

Aderarea la o idee creștină despre libertate implică suferință. Când Cristos ne spune să nu ne opunem răului, nu ne cere să tolerăm nedreptatea, ci ne face să înțelegem că uneori cauza dreptății este mai bine servită prin suferință, atunci când refuzăm să răspundem forței cu forță.

Emblema libertății rămâne Fiul lui Dumnezeu care ”s-a despuiat pe sine”.

*** 
A cincea meditație are loc în după-amiaza zilei de marți, 24 februarie a.c., la ora Romei 17.00 în Capela Paulină din Palatul Apostolic.

Exercițiile spirituale pentru papa și Curia romană au început duminică, 22 februarie a.c., și se încheie în seara de vineri, 27 februarie a.c., cu ultima meditație și rugăciunea vesperelor.

De amintit, în fine, că, potrivit uzanței, în timpul exercițiilor spirituale din Cetatea Vaticanului este suspendată tradiționala audiență generală de miercuri.