Exerciții spirituale. ”Sfântul Bernard, idealistul” și exodul nostru în Postul Mare

Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă 
23 februarie 2026 – Vatican News. Învățătura sfântului Bernard despre convertirea personală și despre exodul lăuntric în Postul Mare ”se naște dintr-o cultură biblică fără egal și din noțiuni teologice bine ponderate”, dar și dintr-o atentă bătălie cu sine însuși și din uimirea suscitată de iubirea îndurătoare a lui Dumnezeu, ceea ce îl face să fie pentru noi un ”însoțitor foarte bun” pe drumul Postului Mare. Este, pe scurt, a doua meditație prezentată luni, 23 februarie a.c., de monseniorul Erik Varden la exercițiile spirituale pentru papa Leon al XIV-lea și Curia romană. Subiectul meditației, ”Bernard, idealistul”, se încadrează în tematica generală a exercițiilor din 2026: ”Luminați de o glorie ascunsă. Un itinerar pentru Postul Mare”.

După cum s-a mai spus, programul comun al exercițiilor spirituale de anul acesta în Cetatea Vaticanului (22 - 27 februarie) se desfășoară în Capela Paulină din Palatul Apostolic și cuprinde două meditații pe zi, acestea fiind alternate cu momente de rugăciune și adorație.

Vă oferim aici, în traducerea noastră de lucru, rezumatul meditației prezentat chiar de monseniorul Erik Varden, prelat de Trondheim, în cea de-a doua zi de exerciții spirituale. Textul este preluat de pe site-ul ”coramfratribus.com” al prelatului de Trondheim.

Bernard, idealistul 
«Ce fel de om era sfântul Bernard? De unde venea? El culminează în mișcarea cisterciană a secolului al XII-lea: mare a fost carisma sa, mare și puterea sa de muncă.

Mulți, inclusiv unii care ar trebui să știe mai mult, consideră că el a fost inițiatorul Ordinului [cistercian]. Nu este așa, chiar dacă, desigur, a făcut vâlvă, într-adevăr, când a sosit în 1113, la vârsta de 23 de ani, cu un grup de treizeci de însoțitori. Demersul de la Citeaux, fondată în 1098, a fost atât o inovație, cât și o reformă. Fondatorii numeau casa lor ”novum monasterium”. Proiectul nu a fost în principal o reacție împotriva unei realități ori a unei persoane, și cu atât mai bine, știut fiind că proiectele reacționare mai devreme sau mai târziu se sfârșesc în gol. La prima vedere, proiectul cistercian era conservator, și totuși, protagoniștii săi au introdus noutăți. Dialectica a fost rodnică. Încrederea în propria judecată îl făcea pe Bernard să fie din când în când flexibil cu privire la observanța anumitor proceduri pe care, în rest, susținea că le apără. Viziunea sa despre exigențele Bisericii îl făcea uneori să adopte poziții rigide, comportând un mândru spirit de parte. Dar nu era un ipocrit. Era smerit la modul genuin, dedicat lui Dumnezeu, capabil de o politețe delicată, un prieten credincios – în stare să se împrietenească cu foștii dușmani – și un mărturisitor convingător al iubirii lui Dumnezeu. Era și rămâne un om fascinant.

Părintele James Fox, întreprinzătorul abate al abației de la Ghetsemani [în SUA] între 1948-1967, a scris la un moment dat, pe când era exasperat de confratele său Thomas Merton: ”Are mintea atât de electrică!”. Merton îl irita pe Fox cu ideile, intuițiile și insistențele lui, dar Fox știa că Merton era sincer. Îl respecta, ținea mult la compania lui (când nu erau în mijlocul unor replici epice) și, în mai tot timpul cât a condus abația, se spovedea la Merton.

Ar fi o nebunie să-l comparăm pe Thomas Merton cu Bernard de Clairvaux, dar între ei există o anumită asemănare de caracter. Bernard nu a cunoscut electricitatea, dar era la rândul său de o natură mercurială și trebuia să țină în echilibru tensiuni enorme.

Învățătura lui Bernard despre convertire se naște dintr-o cultură biblică fără egal și din noțiuni teologice bine ponderate. Se naște, deopotrivă – și, cu trecerea timpului, chiar din ce în ce mai mult - din lupta personală, învățând să nu dea ca scontat faptul că drumul său era întotdeauna cel drept, lăsându-se instruit de experiență, de rănile și de provocarea de a pune în discuție prezumpția sa și de a se uimi în fața dreptății îndurătoare a lui Dumnezeu.

Bernard este, așadar, un însoțitor foarte bun pentru cel care întreprinde un exod în Postul Mare, ieșind din egocentrism și din mândrie, având dorința de a urmări adevărul despre sine și păstrând privirea îndreptată către iubirea lui Dumnezeu, care luminează totul».

*** 
A doua meditație a zilei este prezentată la ora Romei 17.00 în Capela Paulină din Palatul Apostolic.

Exercițiile spirituale pentru papa și Curia romană au început duminică, 22 februarie a.c., și se încheie în seara de vineri, 27 februarie a.c., cu ultima meditație și rugăciunea vesperelor.

De amintit, în fine, că, potrivit uzanței, în timpul exercițiilor spirituale din Cetatea Vaticanului este suspendată tradiționala audiență generală de miercuri.