Exerciții spirituale. Varden: Pacea creștină, "o condiție pentru o societate transformată"

Vatican News
23 februarie 2026. În prima medidație – "Intrarea în Postul Mare" – în care a fost dezvoltată tema "Iluminați de o slavă ascunsă", predicatorul a evidențiat că "pacea creștină nu este promisiunea unei vieți ușoare, ci este condiția pentru o societate transformată".

Mânia împiedică prezența Duhului în noi

Explicând că mânia împiedică prezența Duhului Sfânt în noi, predicatorul a evidențiat că Biserica "insuflă" pace în programul nostru de viață din Postul Mare, subliniind totodată că este timpul "să articulăm natura radicală a păcii creștine, rădăcinile sale fixate în dreptate și dăruirea curajoasă de sine, amintindu-ne nouă și celorlalți adevărul cuvintelor nemuritoare ale Sfântului Ioan Scărarul: "Nu există obstacol mai mare în calea prezenței Duhului Sfânt în noi decât mânia".

Cu referire la pacea creștină, episcopul de Trondheim a reliefat că aceasta "dă mărturie despre prezența constantă a lui Isus în noi" și "nu poate fi dată de lume". De asemenea, predicatorul a amintit că "fidelitatea față de exemplul și poruncile lui Cristos este semnul distinctiv al autenticității creștine".

Postul ne pune față în față cu esențialul

Postul, a explicat monseniorul Varden, ne face să ne confruntăm cu ceea ce este esențial: "Ne duce într-un spațiu material și simbolic eliberat de ceea ce este superfluu. Lucrurile care ne distrag atenția, chiar și cele bune, sunt temporar lăsate deoparte". Este un timp pentru o luptă spirituală autentică, în care Biserica "nu diminuează chemarea de a lupta împotriva viciilor și pasiunilor dăunătoare; limbajul ei este Da, da, Nu, nu și nu acum asta, acum aia". Și – a continuat predicatorul – la începutul luptei din Postul Mare, ne oferă "o melodie care aduce pace, asemenea unei coloane sonore pentru această perioadă. Este tractus, cântarea solemnă pe care, de peste o mie de ani, liturghia romană o folosește în prima duminică din Postul Mare, înainte de Evanghelia ispitirii lui Cristos în pustiu.

Sfântul Bernard și cântarea solemnă după Psalmul 90

Predicatorul a vorbit despre imnul Qui habitat (tractus) care reproduce aproape integral textul Psalmului 90. În timpul Postului Mare din 1139, sfântul Bernard a ținut o serie de șaptesprezece predici despre Qui habitat călugărilor săi. În meditațiile sale, a spus în concluzie monseniorul Vadren, sfântul călugăr cistercian explică ce înseamnă să trăiești în stare de har când luptăm împotriva răului, promovăm binele, apărăm adevărul și urmăm calea exodului din sclavie către țara promisă, fără a devia la dreapta sau la stânga, rămânând în pace: conștienți că, deși uneori poate părea că mergem pe muchia unui cuțit avem certitudinea că "există brațele veșnice". Pe scurt, sfântul Bernard ne invită să ne angajăm cu un nou entuziasm "într-o ucenicie plină de iubire și claritate".