Leon XIV: Consistoriul este o comunitate de credință, nu o echipă de experți

Lorena Leonardi – Cetatea Vaticanului 

”Nu suntem aici pentru a promova «agende» – personale sau de grup – ci pentru a încredința proiectele și inspirațiile noastre unei judecăți care ne depășește «la fel cum cerul depășește pământul» și care poate veni doar de la Domnul”. Acestea sunt cuvintele rostite de papa Leon al XIV-lea joi dimineață, 8 ianuarie a.c., la altarul catedrei din Bazilica Sfântul Petru, la Sfânta Liturghie concelebrată împreună cu 155 dintre cardinalii reuniți în Cetatea Vaticanului pentru consistoriul extraordinar. De asemenea, a fost prezent și cardinalul Ernest Simoni, din arhidieceza de Shkodë-Pult (Scutari, Albania).

Sfântul Părinte a îndemnat la iubire reciprocă, mai ales într-un ”moment de har în care exprimăm faptul de a fi uniți în slujba Bisericii”, și anume consistoriul – primul din pontificatul său – care a început miercuri după-amiază în Aula Sinodului și se va încheia joi, la ora 19. Două zile de rugăciune, împărtășire și meditație, în spiritul fraternității și comuniunii, pentru membrii prezenți ai Colegiului cardinalilor.

A discerne ceea ce cere Dumnezeu

Omilia papei a început cu o observație etimologică, pornind de la cuvântul latin ”consistorium”, care înseamnă ”adunare”, citit în lumina rădăcinii verbului ”consistere”, care înseamnă ”a se opri”. ”De fapt, cu toții ne-am «oprit» pentru a fi aici”, a reflectat pontiful, suspendând pentru o vreme activitățile noastre și renunțând chiar și la angajamente importante, ”pentru a ne reuni și a discerne ceea ce Domnul ne cere pentru binele poporului său”. El a subliniat că acest lucru este în sine ”un gest profetic foarte semnificativ, în special în contextul societății frenetice în care trăim”. De asemenea, papa Leon a amintit importanța, în fiecare călătorie a vieții, de a ne opri pentru a ne ruga, a asculta, a reflecta și astfel a ne reorienta privirea spre țel, îndreptând toate eforturile și resursele spre acesta, pentru a nu risca să alergăm pe nevăzute sau să batem cu pumnul în aer în zadar, așa cum ne avertizează apostolul Paul (cf. 1 Cor 9,26).

A asculta glasul Domnului

Invitația a fost, așadar, aceea de a pune fiecare ”dorință și gând pe altar”, împreună cu darul vieții, pentru a ”fi purificate, luminate, fuzionate și transformate” într-o ”singură Pâine”: Numai astfel, a explicat papa Leon al XIV-lea, ”vom ști cu adevărat să ascultăm glasul său, primindu-l în darul care suntem unii pentru alții: motivul pentru care ne-am adunat împreună”: ”Colegiul nostru, deși bogat în multe competențe și calități remarcabile, nu este chemat să fie, în primul rând, o echipă de experți, ci o comunitate de credință, în care darurile pe care fiecare le aduce, oferite Domnului și returnate Lui, produc, potrivit Providenței Sale, cele mai mari roade”.

Un mare act de iubire

La urma urmei, a mai evidențiat pontiful, iubirea lui Dumnezeu ”de care suntem discipoli și apostoli” este ”trinitară”, ”relațională”, izvorul unei ”spiritualități de comuniune”. Astfel, ”a te opri”, a continuat el, este în primul rând ”un mare act de iubire” – pentru Dumnezeu, pentru Biserică și pentru bărbații și femeile din întreaga lume – prin care ne lăsăm ”modelați” de Duhul Sfânt: ”în rugăciune și tăcere”, în primul rând, dar și ”privindu-ne unii pe alții în față, ascultându-ne reciproc și dându-ne glas” prin împărtășirea cu cei care, în cele mai diverse părți ale lumii, sunt încredințați ”grijii noastre de păstori”.

Frumusețea poliedrică a Bisericii

Papa Leon al XIV-lea l-a citat pe sfântul Leon cel Mare și a îndemnat la a lucra împreună cu spiritul celui care dorește ca ”în Trupul Mistic al lui Cristos, fiecare membru să coopereze în mod ordonat pentru binele tuturor”, îndeplinind cu demnitate și plenitudine ”slujirea sa sub călăuzirea Duhului, bucuros să ofere și să vadă cum rodește propria muncă” și a altora. Acesta este un mister pe care Biserica l-a întruchipat timp de două milenii în ”frumusețea sa poliedrică”: ”Chiar această adunare dă mărturie despre aceasta, în varietatea proveniențelor și a vârstelor și în unitatea harului și a credinței care ne adună și ne unește ca frați”.

Omenirea tânjește după bine și pace

Și, a mai spus papa, ne putem simți ”ca și ucenicii”, ”inadecvați și lipsiți de mijloace”, în fața ”marii mulțimi” a unei omeniri care tânjește ”după bine și pace”, într-o lume în care ”sațietatea și foamea, abundența și sărăcia, lupta pentru supraviețuire și golul existențial disperat” continuă să ”dezbine și să rănească persoane, națiuni și comunități”: ”Nu vom putea găsi întotdeauna soluții imediate la problemele cu care ne confruntăm. Cu toate acestea, în orice loc și circumstanță, putem întotdeauna să ne ajutăm reciproc – și în special să-l ajutăm pe papă – să găsim ”cele cinci pâini și cei doi pești” pe care Providența nu încetează să le ofere acolo unde fiii cer ajutor; și să le primim, să le ducem și să le distribuim, îmbogățite de binecuvântarea lui Dumnezeu și de credința și iubirea tuturor, astfel încât nimănui să nu-i lipsească ceea ce este necesar”.

O responsabilitate grea și apăsătoare

Adresându-se cardinalilor, papa a descris slujirea lor ca fiind ”ceva măreț, extrem de personal și profund, unic pentru fiecare și prețios pentru toți”, iar responsabilitatea împărtășită cu Succesorul lui Petru ca fiind ”grea și apăsătoare”. În cele din urmă, papa le-a mulțumit cardinalilor și a încredințat lucrările Domnului, amintind de Confesiunile sfântului Augustin: ”Dă ceea ce poruncești și poruncește ceea ce vrei”.