Papa: Speranța voastră nu este în zadar, deoarece Cristos a înviat cu adevărat!
Vatican News
15 ianuarie 2026. În salutul adresat lor, Sfântul Părinte a spus: «Una dintre cele mai dragi și iubite persoane pentru voi și-a pierdut viața într-o catastrofă extrem de violentă sau este internată în spital pentru o lungă perioadă de timp, cu corpul desfigurat de consecințele unui incendiu teribil care a șocat întreaga lume. Și asta într-un moment cu totul neașteptat, într-o zi în care toată lumea se bucura și sărbătorea, schimbând urări de bucurie și fericire.
Ce se poate spune în astfel de circumstanțe? Ce sens se poate da unor astfel de evenimente? Unde puteți găsi o consolare pe măsura a ceea ce simțiți, o mângâiere care să nu fie doar din cuvinte goale și superficiale, ci care să vă atingă profund și să vă reînvie speranța? Există un singur cuvânt, frați și surori, care este adecvat: cel al Fiului lui Dumnezeu pe cruce – de care sunteți atât de apropiați astăzi – care din adâncul abandonului și durerii sale a strigat către Tatăl: "Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?" (Mt 27,46).
Răspunsul Tatălui la suplica Fiului se lasă așteptată trei zile, în tăcere. Dar ce răspuns! Isus învie glorios, trăind veșnic în bucuria și lumina eternă a Paștelui.
Nu vă pot explica, dragi frați și surori, de ce vouă și celor dragi vouă vi s-a cerut să treceți printr-o astfel de încercare. Afecțiunea și cuvintele de compasiune umană pe care vi le ofer astăzi par foarte limitate și neputincioase. Pe de altă parte, Succesorul lui Petru, pe care ați venit să-l întâlniți astăzi, afirmă cu tărie și convingere: speranța voastră nu este în zadar, deoarece Cristos a înviat cu adevărat! Sfânta Biserică mărturisește și proclamă acest lucru cu certitudine. Sfântul Paul, care l-a văzut pe Cristos viu, le-a spus creștinilor din Corint: "Și dacă ne-am pus speranța în Cristos numai pentru această viață, suntem cei mai vrednici de milă dintre toți oamenii. Dar nu! Cristos a înviat din morți, el care a fost primul care a înviat dintre cei care au adormit” (1 Cor 15, 19-20).
Dragi frați și surori, nimic nu vă poate despărți vreodată de iubirea lui Cristos (cf. Rom 8,35), nici măcar cei dragi care suferă sau pe care i-ați pierdut. Credința care locuiește în noi luminează momentele cele mai întunecate și mai dureroase ale vieții noastre cu o lumină de neînlocuit, ajutându-ne să continuăm cu curaj călătoria spre țelul nostru. Isus ne precede în această călătorie a morții și învierii, care necesită răbdare și perseverență. Fiți siguri de apropierea și bunătatea Lui: El nu este departe de ceea ce trăiți; dimpotrivă, El împărtășește și poartă împreună cu voi această suferință. În același fel, întreaga Biserică o poartă împreună cu voi. Fiți siguri de rugăciunea lui – și de rugăciunea mea personală – pentru odihna celor decedați, pentru alinarea celor dragi care suferă și pentru voi înșivă, care îi însoțiți cu bunătate și iubire.
Inima voastră este străpunsă astăzi, așa cum a fost cea a Fecioarei Maria la picioarele Crucii. Maica Îndurerată vă este aproape în aceste zile, și vă încredințez ei. Priviți-o fără rezerve, cu lacrimile voastre, și căutați în ea mângâierea maternă pe care ea v-o poate oferi. Ca și ea, veți ști să așteptați cu răbdare, în noaptea suferinței, dar cu certitudinea credinței, că o nouă zi va răsări, găsindu-vă din nou bucuria.
Ca semn de mângâiere, împart fiecăruia dintre voi, precum și tuturor celor dragi vouă care suferă, Binecuvântarea Apostolică.»
