Leon XIV, tinerilor din Roma: Ascultați-vă cu atenție insatisfacția, este ecoul adevărului

Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă 
10 ianuarie 2026 – Vatican News. ”Vă mulțumesc tuturor pentru că ați venit și vă mulțumesc cu adevărat pentru că iubiți împreună cu mine această a noastră Biserică a Romei. Biserica din Roma este vie!”, a spus papa Leon al XIV-lea la finalul unei întâlniri mai puțin obișnuite cu peste zece mii de tineri din parohiile diecezei Romei la doar câteva zile după încheierea Jubileului speranței. O întâlnire mai puțin obișnuită prin data la care a fost stabilită, la începutul lunii ianuarie, dar și prin dinamica dialogului cu Sfântul Părinte, care a salutat mai întâi tinerii care nu au mai găsit loc în încăpătoarea Aulă Paul al VI-lea din Vatican, unde sunt aproximativ nouă mii de scaune, și au trebuit să rămână afară, pe o vreme rece și umidă, fie în fața Aulei, fie în Piața Sfântul Petru, de unde au urmărit întâlnirea cu ajutorul maxi-ecranelor.

Pontiful a improvizat la începutul discursului pregătit, spunând că o nepoată l-a întrebat cum reușește să facă față la toate preocupările prin care trece și, la fel ca toți tinerii din lumea actuală, dacă nu se simte singur în fața atâtor probleme. ”Răspunsul, în mare parte, sunteți voi, pentru că nu suntem singuri”, ”Isus este cu noi”, a afirmat pontiful în fața miilor de tineri.

Leon al XIV-lea și-a exprimat, apoi, în partea improvizată de la începutul discursului, apropierea și tristețea sa față de familiile celor 40 de tineri de la Crans-Montana care și-au pierdut viața, subliniind că ”nu trebuie să uităm că viața este atât de prețioasă și că nu putem să-i uităm pe cei care suferă”.

Intrând, apoi, în tematica întâlnirii, care a început cu un rezumat video al Jubileului tinerilor din vara trecută de la Roma, Sfântul Părinte a spus: ”Acum, la întâlnirea voastră cu papa, voi, tinerii romani, vă reînnoiți spiritul acelor zile memorabile, angajându-vă să fiți nu doar pelerini ai speranței, ci mărturisitori ai ei”.

Pentru a fi cu adevărat ”mărturisitori ai speranței”, Leon al XIV-lea a pornit de la întrebările puse mai înainte de tineri. Unul dintre ei, Matteo, a evidențiat ”singurătatea multor tineri și sentimentele de dezamăgire, dezorientare și plictiseală care o însoțesc”. ”O viață de link fără relații ori una de like fără afecțiune”, a remarcat Sfântul Părinte, ”ne dezamăgește pentru că noi suntem făcuți pentru adevăr, iar atunci când acesta lipsește, ne doare. Suntem făcuți pentru bine, dar măștile plăcerii de unică folosință trădează aspirația noastră”. ”Atunci când te simți singur, amintește-ți că Dumnezeu nu te lasă niciodată. Compania sa devine forța pentru a face primul pas către cel care este singur, deși se află chiar lângă tine. Unul rămâne singur numai dacă se uită doar la el însuși. În schimb, a se apropia de celălalt te face să devii chipul a ceea ce Dumnezeu este pentru tine. După cum El aduce speranță în viața ta, tot la fel tu poți să o împărtășești cu altcineva. Vă veți da seama atunci că amândoi sunteți căutători de comuniune și fraternitate. Aici aș vrea să subliniez cât de frumoasă a fost primirea pe care voi, ca Biserică a Romei, ați oferit-o atâtor tineri care au venit din toată lumea în timpul Jubileului. A fost una cu adevărat grandioasă”.

”Din întâlnirea cu Isus provine forța de a schimba viața și de a transforma societatea” pentru că, după cum observau Francesca și Michela în mărturia lor la care papa a făcut referință, ”lumina Evangheliei luminează relațiile noastre: prin cuvintele și gesturile de fiecare zi se răspândește, cuprinzându-l pe fiecare cu căldura ei. Atunci, o lume plumburie și anonimă devine un loc ospitalier, pe măsura omului, tocmai pentru că în el locuiește Dumnezeu”.

”Mi-ați pus întrebarea”, a continuat papa, ”cu privire la ceea ce eu îmi doresc pentru voi. În rugăciunile mele, eu cer pentru fiecare o viață bună și adevărată, după voința lui Dumnezeu. Pe scurt, sper pentru toți o viață sfântă. Aici vă spun un lucru: cuvântul sfânt are aceeași rădăcină a cuvântului sănătos și, într-adevăr, dacă vrem să fim sfinți, trebuie să începem cu o viață sănătoasă și trebuie să ne ajutăm unii pe alții căutând să evităm anumite lucruri, precum formele de dependență și atâtea situații în care trăiesc tinerii. (..) Nu vă fie teamă să acceptați această responsabilitate. Nu vă doresc ceva mai puțin pentru că vă iubesc: trăiește cu adevărat cel care trăiește cu Dumnezeu, autorul și mântuitorul vieții. Iată cum putem fi cu toții sfinți în această viață. Domnul face bună viața nu învățându-ne idealuri abstracte, ci dându-și viața pentru noi (cf. In 10,10)”.

”Angajamentul vostru în societate și în politică, familie, școală și Biserică”, a mai spus pontiful, ”să pornească din inimă și atunci va fi aducător de roade, să pornească de la Dumnezeu și atunci va fi sfânt”. Sfântul Părinte a amintit, de asemenea, îndemnul pe care l-a adresat tinerilor la marea Veghe de rugăciune de la Jubileul lor: ”Prietenia cu Cristos, care se află la baza credinței noastre, nu este doar un ajutor printre multe altele pentru a construi viitorul, este steaua noastră polară. Când prieteniile noastre oglindesc această legătură intensă cu Isus, ele devin fără îndoială sincere, generoase și adevărate” și, de aceea, ”prietenia poate cu adevărat să schimbe lumea”, devenind ”calea către pace”. Făcând referință la două expresii, aparent contradictorii, folosite în mărturia sa de Francesco – ”ne simțim pierduți” și ”ne simțim sătui” – papa a spus că dezamăgirea și percepția de sclavie din aceste cuvinte exprimă bine ”situația celui care are foarte multe, dar nu esențialul: da, o inimă copleșită de distracții nu găsește calea de urmat, dar cine o dorește deja începe să se elibereze de ceea ce o blochează. Insatisfacția este ecoul adevărului: nu trebuie să vă sperie, pentru că arată bine care este golul care umple viața, reducând-o la un instrument în funcție de altceva”.

Ce putem face ceva concret pentru ”a rupe aceste lanțuri”, după cum spunea un tânăr în mărturia sa? Răspunsul papei: ”Mai întâi de toate, să ne rugăm. Este gestul cel mai concret pe care creștinul îl face pentru binele celui de alături, pentru binele său și al lumii întregi. Rugăciunea este un act de libertate care sfărâmă lanțurile plictisului, orgoliului și indiferenței. Pentru a înflăcăra lumea este nevoie de o inimă arzătoare, iar focul îl aprinde Dumnezeu atunci când noi ne rugăm, mai ales când îl primim și îl adorăm în Euharistie, când îl întâlnim în Evanghelie, când îl preamărim în Psalmi. El ne face în acest fel capabili să fim lumină a lumii și sare a pământului. Luați exemplul cântării celei mai mari poetese, Preasfânta Maria. Ea a cântat: Sufletul meu îl preamărește pe Domnul și duhul meu tresaltă de bucurie în Dumnezeu, mântuitorul meu (Lc 1,46-47). E nevoie de curaj pentru a mărturisi o bucurie de acest fel. E nevoie de ardoare pentru a iubi așa cum Domnul ne-a iubit, dar tocmai aceasta ne face să nu mai amânăm la nesfârșit pentru a trăi cu adevărat, după cum ați spus. Nu e vorba de a depune eforturi supraomenești, nici de a face din când în când vreo faptă de milostenie: e vorba de a trăi ca bărbați și femei care îl au pe Cristos în inimă, îl ascultă ca învățător și îl urmează ca păstor. Să ne uităm la sfinți: cât de liberi sunt ei! Împreună cu ei, să mergem mai departe pe cale, știind bine că adevăratul bun al vieții nu poate fi cumpărat cu bani, nici nu poate fi cucerit cu armele, dar poate fi dăruit, pentru că Dumnezeu îl dăruiește tuturor cu iubire”.

La finalul discursului său, aplaudat spontan de nenumărate ori de miile de tineri prezenți, papa Leon al XIV-lea a adresat o mulțumire specială: ”Vă mulțumesc tuturor pentru că ați venit. Vă mulțumesc, vă mulțumesc cu adevărat, pentru că voi iubiți împreună cu mine această a noastră Biserică a Romei. Biserica din Roma este vie!”, a adăugat pontiful, invocând la încheiere binecuvântarea sa asupra celor prezenți, a celor dragi lor și a prietenilor lor.

Duminică, 11 ianuarie a.c., potrivit agendei liturgice pontificale, Leon al XIV-lea celebrează Sfânta Liturghie în Capela Sixtină, în cadrul căreia va boteza mai mulți copii, iar la ora Romei 12.00 conduce rugăciunea ”Îngerul Domnului” de la fereastra apartamentului pontifical din Palatul Apostolic împreună cu romanii și pelerinii prezenți în Piața Sfântul Petru.