Leon XIV. Mesaj pentru Ziua mondială a misiunilor din 2026 [TEXT]

Vatican News - 25 ianuarie 2026

Vă oferim aici în traducerea noastră de lucru Mesajul papei Leon al XIV-lea pentru Ziua mondială a misiunilor. 

MESAJUL SFÂNTULUI PĂRINTE LEON XIV 
pentru a 100-a Zi mondială misionară (18 octombrie 2026) 
Una în Cristos, uniți în misiune

Dragi frați și surori, 
pentru Ziua mondială misionară din 2026, care marchează centenarul acestei inițiative înființate de Pius al XI-lea și atât de dragă Bisericii, am ales tema ”Una în Cristos, uniți în misiune”. După Anul jubiliar, îmi doresc să îndemn întreaga Biserică să continue cu bucurie și înflăcărare în Duhul Sfânt pe drumul misionar, care cere inimi unificate în Cristos, comunități reconciliate și, în toți, disponibilitatea de a colabora cu dăruire și încredere.

Reflectând asupra faptului de a fi una în Cristos și uniți în misiune, să ne lăsăm călăuziți și inspirați de harul dumnezeiesc pentru ”a reînnoi în noi focul vocației misionare” și a înainta împreună în angajamentul de evanghelizare, într-o ”epocă misionară nouă” în istoria Bisericii (Omilie la Sfânta Liturghie pentru Jubileul misionarilor și migranților, 5 octombrie 2025). 

1. Una în Cristos. Discipoli-misionari uniți în El și cu frații și surorile 
În centrul misiunii se află misterul uniunii cu Cristos. Mai înainte de pătimirea sa, Isus l-a rugat pe Tatăl: ”Ca toți să fie una, după cum tu, Tată, ești în mine și eu în tine, ca și ei să fie una în noi” (In 17,21). În aceste cuvinte de dezvăluie dorința cea mai profundă a Domnului Isus și, în același timp, identitatea Bisericii, comunitate a discipolilor săi: aceea de a fi o comuniune care se naște din Sfânta Treime și care trăiește din și în Sfânta Treime, în slujirea frățietății dintre toate ființele umane și a armoniei cu toate făpturile.

A fi creștini înseamnă mai presus de toate nu un mănunchi de practici ori de idei, ci o viață în uniune cu Cristos, în care am fost făcuți părtași la relația filială pe care El o trăiește cu Tatăl în Duhul Sfânt. Înseamnă a locui în Cristos ca mlădițele în viță (cf. In 15,4), cufundați în viața trinitară. Din această uniune izvorăște comuniunea reciprocă dintre cei care cred și se naște orice formă de fecunditate misionară. Da, ”comuniunea este împreună izvor și rod al misiunii”, după cum învăța sfântul Ioan Paul al II-lea (exort. ap. Christifideles laici, nr. 32).

De aceea, prima responsabilitate misionară a Bisericii este să reînnoiască și să păstreze vie unitatea spirituală și fraternă dintre membrii ei. În atât de multe situații, noi asistăm la conflicte, polarizări, neînțelegeri, neîncredere reciprocă. Atunci când se întâmplă și în comunitățile noastre, acestea îi slăbesc mărturia. Misiunea evanghelizatoare, pe care Cristos a încredințat-o discipolilor, are nevoie mai întâi de toate de inimi reconciliate și dornice de comuniune. În această perspectivă, va fi important să intensificăm efortul ecumenic cu toate Bisericile creștine, folosind oportunitățile oferite și de celebrarea comună a 1700 de ani de la Conciliul din Niceea.

În cele din urmă, dar nu în ordinea importanței, a fi una în Cristos ne cheamă să păstrăm mereu privirea îndreptată către Domnul pentru ca El să fie cu adevărat în centrul vieții personale și comunitare, al cuvintelor, faptelor și relațiilor interpersonale astfel încât să ne facă să spunem cu uimire: Nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăiește în mine (Gal 2,20). Aceasta va fi posibilă în ascultarea stăruitoare a Cuvântului său și în harul sacramentelor pentru a fi pietre vii ale Bisericii, chemată astăzi să cuprindă instanțele fundamentale ale Conciliului Vatican II și ale Magisteriului pontifical succesiv, în special al papei Francisc. Într-adevăr, după cum afirmă sfântul Paul, ”noi nu ne predicăm pe noi înşine, ci pe Isus Cristos Domnul” (2Cor 4,5). Reiterez, de aceea, cuvintele sfântului Paul al VI-lea: ”Nu există o adevărată evanghelizare dacă numele, învățătura, viața, promisiunile, împărăția, misterul lui Isus din Nazaret, Fiul lui Dumnezeu, nu sunt proclamate” (exort. ap. Evangelii nuntiandi, nr. 22). Acest proces de evanghelizare genuină începe din inima fiecărui creștin pentru a se extinde la întreaga omenire.

De aceea, cu cât vom fi mai uniți în Cristos, cu atât mai mult vom putea să ne îndeplinim misiunea pe care El ne-a încredințat-o. 

2. Uniți în misiune. Pentru ca lumea să creadă în Cristos Domnul 
Unitatea ucenicilor nu este un scop în sine, fiind îndreptată către misiune. Isus afirmă acest lucru cu claritate: ”Pentru ca lumea să creadă că tu m-ai trimis” (In 17,21). În mărturia unei comunități reconciliate, fraterne și solidare, proclamarea Evangheliei își găsește plinătatea puterii comunicative.

În această perspectivă, merită reamintit motto-ul Fericitului Paul Manna: ”Întreaga Biserică pentru convertirea întregii lumi”. Acesta exprimă lapidar idealul care a inspirat fondarea Uniunii Misionare Pontificale, în 1916. La cea de-a 110-a aniversare, recunoștința și binecuvântarea se îndreaptă către angajamentul său de a inspira și forma spiritul misionar al preoților, persoanelor consacrate și credincioșilor laici, promovând unitatea tuturor forțelor evanghelizatoare. Nicio persoană botezată nu este străină sau indiferentă față de misiune, pentru că toți, fiecare după vocația și stare sa de viață, participă la marea operă pe care Cristos o încredințează Bisericii sale. Așa cum a amintit în repetate rânduri papa Francisc, proclamarea Evangheliei este întotdeauna o activitate corală, comunitară, sinodală.

Pentru aceasta, a fi uniți în misiune înseamnă a păstra și a hrăni spiritualitatea comuniunii și a colaborării misionare. Crescând zilnic în această atitudine, învățăm prin harul dumnezeiesc să-i privim pe frații și surorile noastre tot mai mult cu ochii credinței, să recunoaștem cu bucurie bunătatea pe care Duhul o inspiră în fiecare, să primim diversitatea ca pe o bogăție, să purtăm poverile unii altora și să căutăm mereu unitatea care vine de Sus. Într-adevăr, toți împărtășim o singură misiune de la ”un singur Domn, o singură credinţă, un singur Botez, un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor, care este peste toate, prin toţi şi în toţi” (Ef 4,5-6). Această spiritualitate constituie forma zilnică a uceniciei misionare. Aceasta ne ajută să recuperăm o viziune universală asupra misiunii evanghelizatoare a Bisericii, depășind fragmentarea eforturilor și diviziunile facționale – ”ale lui Paul”, ”ale lui Apolo” – din rândul celor care îl urmează pe unicul Domn (cf. 1 Cor 1,10-12).

Unitatea misionară, desigur, nu trebuie înțeleasă ca o uniformitate, ci ca o convergență a diverselor carisme pentru același scop: a face vizibilă iubirea lui Cristos și a-i invita pe toți să-L întâlnească. Evanghelizarea se realizează atunci când comunitățile locale colaborează între ele și când diferențele culturale, spirituale și liturgice sunt exprimate pe deplin și armonios în aceeași credință. Prin urmare, încurajez instituțiile și realitățile ecleziale să consolideze sentimentul de comuniune misionară bisericească și să dezvolte în mod creativ modalități concrete de colaborare între ele pentru și în misiune.

În acest sens, mulțumesc Operelor Pontificale Misionare pentru slujirea lor în favoarea cooperării misionare, pe care am trăit-o cu recunoștință în timpul slujirii mele în Peru. Aceste ascociații - Răspândirea Credinței, Copilăria Misionară, Sfântul Apostol Petru și Uniunea Misionară - continuă să hrănească și să formeze conștiința misionară a credincioșilor, de la cei mici la cei mari, și să promoveze o mediu de rugăciune și caritate care leagă comunitățile din întreaga lume. Este semnificativ faptul că fondatoarea Operei de Răspândire a Credinței, fericita Paulina Marie Jaricot, a conceput ”Rozariul Viu” acum două sute de ani, care și astăzi reunește nenumărați credincioși în grupuri la distanță pentru a se ruga pentru fiecare nevoie spirituală și misionară. De asemenea, trebuie amintit că, la sugestia Operei de Răspândire a Credinței, papa Pius al XI-lea a înființat, în 1926, marcarea unei Duminici Mondiale a Misiunilor. Ofertele colectate în fiecare an sunt distribuite de această Operă, în numele papei, pentru diferitele necesități ale misiunii Bisericii. Prin urmare, cele patru asociații, în ansamblu și fiecare cu specificul său, continuă să joace un rol prețios pentru întreaga Biserică. Ele sunt un semn viu al unității și comuniunii misionare a Bisericii. Îi invit pe toți să colaboreze cu acestea în spirit de recunoștință.

3. Misiune în iubire. A vesti, a trăi și a împărtăși iubirea credincioasă a lui Dumnezeu 
Dacă unitatea este condiția misiunii, iubirea este substanța ei. Vestea cea bună pe care suntem trimiși să o vestim lumii nu este un ideal abstract, este Evanghelia iubirii credincioase a lui Dumnezeu, care s-a întrupat în chipul și viața lui Isus Cristos.

Misiunea discipolilor și a Bisericii întregi este prelungirea, în Duhul Sfânt, a misiunii lui Cristos: o misiune care se naște din iubire, se trăiește în iubire și conduce la iubire. Atât de adevărată este această realitate încât Domnul însuși, în marea sa rugăciune către Tatăl înainte de pătimire, după ce a invocat unitatea discipolilor, a încheiat astfel: ”Iubirea cu care m-ai iubit pe mine să fie în ei și eu în ei” (In 17,26). Apostolii apoi au evanghelizat fiind mânați de iubirea lui Cristos și pentru Cristos (cf. 2Cor 5,14). În același timp, de-a lungul secolelor, nenumărați creștini, martiri, mărturisitori ai credinței și misionari și-au dat viața pentru a face cunoscută această iubire dumnezeiască în lume. Astfel, misiunea evanghelizatoare a Bisericii continuă sub călăuzirea Duhului Sfânt, Spiritul iubirii, până la sfârșitul timpurilor.

Doresc, așadar, să mulțumesc în mod deosebit misionarilor și misionarelor ”ad gentes” de astăzi, celor care, asemenea sfântului Francisc Xaveriu, au lăsat propria țară, propria familie și orice siguranță pentru a vesti Evanghelia ducându-l pe Cristos și iubirea sa în locuri deseori grele, sărace, marcate de conflicte ori îndepărtate din punct de vedere cultural. Ei continuă să se dăruiască cu bucurie în pofida adversităților și a limitelor umane pentru că știu că Cristos însuși cu Evanghelia sa reprezintă cea mai mare bogăție care trebuie împărtășită. Prin statornicia lor, ei arată că iubirea lui Dumnezeu este mai puternică decât orice barieră. Lumea are încă nevoie de acești mărturisitori curajoși ai lui Cristos, iar comunitățile bisericești au încă nevoie de noi vocații misionare, la care trebuie întotdeauna să ținem din toată inima și pentru care e necesar să-l rugăm pe Tatăl fără încetare. Fie ca El să ne acorde darul unor tineri și adulți dispuși să renunțe la toate ca să-l urmeze pe Cristos pe calea evanghelizării până la capătul pământului!

Plin de admirație față de misionari și misionare, adresez Bisericii întregi un apel special: să fim cu toții alături de ei în misiunea evanghelizatoare prin mărturia vieții în Cristos, prin rugăciune și prin contribuția pentru misiuni. Deseori, după cum știm, ”Iubirea nu este iubită”, după cum spunea sfântul Francisc din Assisi, către care privim în mod special la opt sute de ani de la trecerea sa în cer. Să ne lăsăm molipsiți de dorința sa de a trăi în iubirea Domnului și de a o transmite celor de aproape și celor de departe, pentru că, după cum afirma el, ”mult trebuie să iubim iubirea Celui care mult ne-a iubit” (sf. Bonaventura din Bagnoreggio, Leggenda maggiore, cap. IX, 1; Fonti Francescane, 1161). Să ne simțim imboldiți, de asemenea, de zelul sfintei Tereza a Pruncului Isus, care și-a dorit să continue misiunea ei chiar și după ce avea să moară, declarând: ”În cer, voi dori același lucru ca pe pământ: să-l iubesc pe Isus și să-l fac să fie iubit” (Scrisoare către preacucernicul M. Bellière, 24 februarie 1897).

Însuflețiți de aceste mărturii, să ne angajăm cu toții în a contribui, fiecare după propria vocație și după darurile primite, la marea misiune evanghelizatoare, care este întotdeauna o lucrare a iubirii. Rugăciunile voastre și susținerea voastră concretă, mai ales cu ocazia Zilei mondiale misionare, vor fi un mare ajutor pentru a duce Evanghelia iubirii lui Dumnezeu la toți oamenii, mai ales la cei mai săraci și nevoiași. Orice dar, chiar și cel mai neînsemnat, devine un gest semnificativ de comuniune misionară. Reînnoiesc, de aceea, încă o dată mulțumirea mea sinceră ”pentru tot ceea ce veți face ca să mă ajutați să-i ajut pe misionari în orice parte a lumii” (Videomesaj pentru Ziua mondială misionară din 2025).

Pentru a susține comuniunea spirituală, vă las, împreună cu binecuvântarea mea, această simplă rugăciune: 
«Părinte sfânt, dăruiește-ne să fim una în Cristos,
înrădăcinați în iubirea sa care unește și reînnoiește.
Fă ca toți membrii Bisericii să fie uniți în misiune,
docili față de Duhul Sfânt,
curajoși în a mărturisi Evanghelia,
vestind și întruchipând în fiecare zi
iubirea ta credincioasă față de orice făptură. 
Binecuvântează misionarii și misionarele,
susține-i în osteneală,
păstrează-i în speranță! 
Maria, regină a misiunilor,
însoțește lucrarea noastră de evanghelizare
în orice colț al pământului,
fă-ne să fim instrumente de pace
și fă ca lumea întreagă
să recunoască în Cristos
lumina care mântuiește. Amin.»

Din Vatican, 25 ianuarie 2026 
A III-a duminică din timpul liturgic de peste an 
Sărbătoarea Convertirii Sfântului Apostol Paul 
Leon pp. XIV