Angelus. Leon XIV: Speranța pe care o vestim vine din cer, dar stă cu picioarele pe pământ

Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă 
6 ianuarie 2026 – Vatican News. ”În Isus, a apărut adevărata viață, omul cel viu”, iar ”viața dumnezeiască este la îndemâna noastră, s-a manifestat ca să ne cuprindă în dinamismul ei eliberator care risipește temerile și ne face să ne întâlnim în pace”: a spus papa Leon al XIV-lea în alocuțiunea rugăciunii Îngerul Domnului din 6 ianuarie 2026, solemnitatea Epifaniei Domnului, zi în care papa a închis Poarta Sfântă a bazilicii Sfântul Petru și a încheiat Jubileul speranței.

Rugăciunea Îngerul Domnului din această solemnitate a fost condusă în mod excepțional de la balconul central al bazilicii Sfântul Petru pentru că excepțională, ba chiar istorică a fost ocazia acestui eveniment de la finalul unui jubileu cu cea mai mare participare de pelerini din istorie.

Ceremonia închiderii Porții Sfinte a bazilicii petrine și Sfânta Liturghie a solemnității au fost celebrate în cursul dimineții în bazilică, unde au luat parte vreo șase mii de credincioși și autorități, în timp ce la rugăciunea Îngerul Domnului erau prezenți în Piața Sfântul Petru, sfidând vremea rece și ploioasă din aceste zile, peste 20.000 de romani și pelerini.

De amintit, de asemenea, agenda deosebită din zilele următoare a papei Leon, care în 7 ianuarie a.c., după nelipsita audiență generală a săptămânii, începe un consistoriu de două zile cu membrii Colegiului cardinalilor, primul de acest fel al pontificatului său. Apoi, în 9 ianuarie, în Palatul Apostolic, Suveranul Pontif are obișnuita întâlnire cu membrii Corpului Diplomatic pentru tradiționalul schimb de urări pentru noul an, această ocazie din urmă fiind așteptată cu un interes crescând din partea opiniei publice pentru a afla lectura diplomației Vaticanului asupra evoluțiilor recente și surprinzătoare din actualitatea internațională.

”În această perioadă”, a spus Leon al XIV-lea în alocuțiunea sa din solemnitatea Epifaniei, ”am trăit diferite zile de sărbătoare, iar solemnitatea Epifaniei ne sugerează, prin însăși denumirea ei, ce anume face posibilă bucuria chiar și în vremurile grele. După cum știți, într-adevăr, cuvântul epifanie înseamnă manifestare, iar bucuria noastră se naște dintr-o taină care nu mai este ascunsă pentru noi. S-a dezvăluit viața lui Dumnezeu, de multe ori și în diferite feluri, dar cu o claritate definitivă în Isus, astfel încât acum știm, chiar și în mijlocul multor necazuri, că putem spera. Dumnezeu mântuiește: nu are alte intenții, nu are alt nume. Vine de la Dumnezeu și este epifania lui Dumnezeu numai ceea ce eliberează și mântuiește. A se pune în genunchi, asemenea Magilor în fața Copilului de la Betleem, înseamnă și pentru noi a mărturisi că am găsit adevărata umanitate în care strălucește gloria lui Dumnezeu. În Isus, a apărut adevărata viață, omul cel viu, altfel spus acel a nu exista pentru noi înșine, ci deschiși și în comuniune, care ne face să spunem: precum în cer, așa și pe pământ (Mt 6,10). Da, viața dumnezeiască este la îndemâna noastră, s-a manifestat ca să ne cuprindă în dinamismul ei eliberator care risipește temerile și ne face să ne întâlnim în pace. Este o posibilitate, un îndemn: comuniunea nu poate să fie o constrângere și oare ce se poate dori mai mult?”.

”În relatarea Evangheliei și în Ieslele noastre”, a reluat papa, ”Magii prezintă în fața Copilului Isus daruri prețioase: aur, tămâie și smirnă (cf. Mt 2,11). Se pare că nu sunt lucruri folositoare unui copil, dar ele exprimă o voință care ne face să ne gândim mult, acum când am ajuns la încheierea Anului jubiliar. Dăruiește mult cel care dăruiește totul. Să ne amintim de sărmana văduvă, observată de Isus, care pusese în tezaurul templului ultimii ei bănuți, tot ceea ce avea (cf. Lc 21,1-4). Nu știm ce proprietăți aveau Magii veniți din Orient, dar plecarea lor, riscul pe care și l-au asumat și chiar darurile lor ne sugerează că totul, cu adevărat tot ceea ce suntem și avem cere să fie oferit lui Isus, comoara inestimabilă. Jubileul ne-a chemat din nou la această formă de dreptate întemeiată pe gratuitate, jubileul având în sine, de o manieră originară, chemarea la a reorganiza coexistența, la a redistribui pământul și resursele, la a restitui visurilor lui Dumnezeu, care sunt mai mari decât ale noastre, ceea ce avem și ceea ce suntem”.

”Preaiubiților”, a spus papa la finalul alocuțiunii, ”speranța pe care o vestim trebuie să fie cu picioarele pe pământ: vine din cer, dar ca să dea naștere, aici, unei istorii noi. În darurile Magilor, așadar, vedem ceea ce fiecare dintre noi poate să pună în comun, să nu mai păstreze pentru sine, ci să împartă, pentru ca Isus să crească între noi. Să crească Împărăția sa, să se împlinească în noi cuvintele sale, să devină frați și surori cei din afară și adversarii, ca să fie echitate în locul inegalităților, iar în locul industriei războiului să se afirme meșteșugul păcii. Țesători de speranță, să pornim la drum către viitor pe o altă cale (cf. Mt 2,12)”.

După rugăciunea Îngerul Domnului, papa a menționat că în solemnitatea Epifaniei Biserica marchează Ziua misionară a copiilor, apoi a transmis urările sale de seninătate și pace comunităților bisericești din Răsărit care mâine, 7 ianuarie a.c., celebrează sărbătoarea Nașterii Domnului urmând calendarul iulian. Papa a salutat, de asemenea, participanții la tradiționala procesiune folclorică inspirată din valorile Epifaniei care anul acesta a avut ca protagonistă, la Roma, regiunea italiană a Siciliei, precum și participanții la ”Alaiul Regilor Magi” din Polonia.

Urându-le tuturor tot binele pentru noul an în lumina lui Cristos, Leon al XIV-lea a invocat la finalul rugăciunii binecuvântarea apostolică, ce ajunge prin mass-media la toți cei care o primesc în spirit de credință.