Leon XIV, judecătorilor de la ”Rota Romana”: Echilibru între adevăr și iubire

Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă 
26 ianuarie 2026 – Vatican News. ”La prima noastră întâlnire, aș dori să vă exprim mai întâi prețuirea mea pentru munca voastră, un serviciu prețios adus funcției judecătorești universale care îi revine papei și la care Domnul v-a chemat să fiți părtași. «Veritatem facientes in caritate» (Ef 4,15) este expresia care poate fi aplicată misiunii voastre de fiecare zi în administrarea justiției”: a spus papa Leon al XIV-lea primind luni, 26 ianuarie a.c., Colegiul auditorilor și membrii Tribunalului ”Rota Romana”, cu ocazia inaugurării anului judecătoresc.

În discursul său, papa și-a extins recunoștința față de tribunalele Bisericii din lumea întreagă, subliniind că ”slujirea de judecător pe care am avut ocazia să o exercit îmi permite să înțeleg mai bine experiența voastră și să evaluez relevanța bisericească a îndatoririi voastre”.

Partea cea mai amplă a discursului a fost dedicată ”unei teme de fond care a fost dominantă în discursurile adresate Tribunalului «Rota Romana» de la Pius al XII-lea până la papa Francisc. Este vorba de raportul activității voastre cu adevărul care este inclus în justiție. Cu această ocazie, intenționez să vă propun câteva reflecții despre strânsa legătură care interacționează între adevărul justiției și virtutea carității. Nu este vorba de două principii opuse, nici de valori care trebuie echilibrate după criterii pur pragmatice, ci de două dimensiuni intrinsec unite, care își găsesc armonia lor cea mai profundă în misterul însuși al lui Dumnezeu, care este Iubire și Adevăr”.

În această privință, pontiful a recunoscut existența unei ”tensiuni dialectice între instanțele adevărului obiectiv și preocupările carității. Uneori, se întrevede riscul ca o identificare excesivă cu vicisitudinile credincioșilor – deseori frământate – să poată conduce la o periculoasă relativizare a adevărului. Într-adevăr, o compasiune greșit înțeleasă, deși aparent este pusă în mișcare de zelul pastoral, riscă să întunece dimensiunea necesară de aflare a adevărului, proprie oficiului judecătoresc. Aceasta se poate întâmpla nu doar în domeniul cauzelor de nulitate matrimonială – unde ar putea induce la deliberări cu adieri pastorale lipsite de un solid fundament obiectiv – dar și în oricare alt fel de procedură, afectându-i rigoarea și echitatea. Pe de altă parte, uneori este posibilă o afirmare rece și detașată a adevărului care nu ține cont de tot ceea ce cere iubirea de oameni, prin omiterea acelor solicitudini dictate de respect și de milostivire, care trebuie să fie prezente în toate fazele unui proces”.

”Activitatea voastră, prin urmare, trebuie să fie pusă în mișcare întotdeauna de acea iubire adevărată față de aproapele care caută mai presus de toate mântuirea lui veșnică în Cristos și în Biserică, ceea ce comportă adeziunea la adevărul Evangheliei. Aflăm, astfel, orizontul în care trebuie amplasată întreaga activitate juridică bisericească: salus animarum [mântuirea sufletelor] ca lege supremă în Biserică (Codul de Drept Canonic, can. 1752). În acest fel, slujirea voastră adusă adevărului justiției este o contribuție de iubire la mântuirea sufletelor”.

”Misiunea voastră este înaltă și exigentă”, fiind ”chemați să păstrați adevărul cu rigoare, dar fără rigiditate, și să puneți în practică iubirea fără omisiune. În acest echilibru, care în realitate este o unitate profundă, trebuie să se vădească adevărata înțelepciune juridică creștină”, a subliniat papa la finalul discursului, invocând asupra tuturor mijlocirea Fecioarei Maria, ”Speculum iustitiae”, model desăvârșit de adevăr în iubire.