Leon XIV, Corpului Diplomatic: Pacea rămâne un bun îndrăzneț, dar posibil

Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă 
9 ianuarie 2026 – Vatican News. ”În pofida cadrului dramatic pe care îl avem în fața ochilor noștri, pacea rămâne un bun îndrăzneț, dar posibil. Aceasta, după cum amintește Sfântul Augustin, este scopul binelui nostru, fiind scopul propriu al cetății lui Dumnezeu, la care aspirăm, chiar și fără a ne da seama, și din care putem gusta o anticipare în cetatea pământească”: a subliniat papa Leon al XIV-lea la tradiționala întâlnire cu membrii Corpului Diplomatic, vineri, 9 ianuarie a.c., în Palatul Apostolic, pentru schimbul de urări de la începutul anului. Au răspuns la invitația Suveranului Pontif aproximativ 420 de diplomatici, printre aceștia aflându-se și ambasadorul României pe lângă Sfântul Scaun, George Bologan.

În discursul său, Leon al XIV-lea a mulțumit ambasadorului cipriot George Poulides, decan al Corpului Diplomatic, pentru urările exprimate în numele celorlalți ambasadori. Deși era vorba de o ocazie tradițională pentru viața Corpului Diplomatic acreditat pe lângă Sfântul Scaun, papa a recunoscut că pentru el aceasta reprezintă o noutate, fiind chemat de câteva luni să pască turma lui Cristos. ”Prin intermediul vostru, dragi ambasadori, doresc să transmit salutul meu și urările mele de bine țărilor voastre”, a spus pontiful, adăugând că își dorește să împartă ”o privire asupra timpului nostru, atât de frământat de un număr în creștere de tensiuni și conflicte”.

Anul care s-a încheiat, a amintit Leon al XIV-lea, a fost bogat în evenimente care au avut o legătură directă cu viața Bisericii, precum ”intensul jubileu” al speranței și moartea papei Francisc, ”un părinte care călăuzit poporul lui Dumnezeu cu o profundă caritate pastorală”. Cu această ocazie, Leon al XIV-lea a adresat expresia specială a gratitudinii sale față de cetățenii Romei și față de autoritățile Italiei pentru efortul depus în organizarea evenimentelor. Sfântul Părinte a menționat, de asemenea, călătoria sa apostolică în Turcia și Liban, în cadrul căreia a comemorat 1700 de ani de la Conciliul din Niceea și a încurajat demersurile din Țara Cedrilor pentru depășirea dificultăților și revigorarea speranței.

Pentru lectura situației actuale, papa Leon al XIV-lea a făcut referință la opera ”De civitate Dei” a sfântului Augustin, decisivă pentru dezvoltarea gândirii politice occidentale și pentru teologia creștină a istoriei. ”Deși contextul în care trăim astăzi este diferit față de cel din secolul al V-lea”, a recunoscut pontiful, ”unele analogii rămân destul de actuale”: profunde mișcări migratorii, reașezarea echilibrului geopolitic și a paradigmelor culturale într-o schimbare de epocă, după cum cunoscuta expresie a papei Francisc.

Sfântul Părinte și-a exprimat, în această privință, îngrijorarea sa cu privire la ”slăbiciunea multilateralismului”, deplorând faptul că ”o diplomație care promovează dialogul și căutarea consensului tuturor este înlocuită cu o diplomație a forței, a indivizilor ori a unor grupuri de aliați. Războiul a devenit din nou la modă și se răspândește o fervoare belicoasă. A fost încălcat principiul, stabilit după al Doilea Război Mondial, care interzicea țărilor să folosească forța pentru violarea frontierelor celuilalt. Nu se mai caută pacea ca dar și bun demn de dorit în sine (...), ci prin intermediul armelor”, ceea ce ”compromite grav statul de drept, care se află la baza oricărei coexistențe pașnice”. În acest cadru, papa a adus în atenție ”importanța dreptului umanitar internațional, a cărui respectare nu poate să depindă de circumstanțe și de interesele militare și strategice”. ”Devin necesare, de aceea, eforturile prin care Organizația Națiunilor Unite să oglindească nu doar situația lumii de astăzi în locul celei de după război, dar, ci să fie orientată și eficientă, de asemenea, în a căuta nu ideologii, ci politici pentru unitatea familiei popoarelor”.

Dar, a reluat papa, ”pentru a dialoga este necesar a se înțelege cu privire la cuvintele și conceptele pe care ele le reprezintă. A redescoperi semnificația cuvintelor este, probabil, una din primele provocări ale timpului nostru”. ”În zilele noastre, semnificația cuvintelor este din ce în ce mai fluidă și conceptele pe care ele le reprezintă, din ce în ce mai ambigue. Limbajul nu mai este mijlocul privilegiat al naturii umane pentru a cunoaște și a se întâlni ci, în pliurile ambiguității semantice, devine tot mai mult o armă prin care se înșală ori se lovește și se jicnește adversarul. Avem nevoie ca cuvintele să exprime din nou realități certe de o manieră inechivocă. Numai în acest fel se poate relua un dialog autentic și fără neînțelegeri. (...) Trebuie notat, apoi, că paradoxul acestei slăbiri a cuvântului este deseori revendicată în numele libertății de exprimare. Cu toate acestea, dacă ne uităm vine, este adevărat contrariul: libertatea de cuvânt și de expresie este garantată tocmai de certitudinea limbajului și de faptul că fiecare termen este ancorat în adevăr. Este dureros, în schimb, să constatăm că, mai ales în Occident, se reduc tot mai mult spațiile pentru autentica libertate de exprimare, în timp ce se dezvoltă un limbaj nou, cu un gust orwellian, care, în încercarea de a fi tot mai incluziv, ajunge să-i excludă pe cei care nu se conformează la ideologiile care îl susțin”.

”Din această derivă”, a constatat pontiful, ”decurg din nefericire alte derive care sfârșesc prin a comprima drepturile fundamentale ale persoanei, începând cu libertatea de conștiință”, o libertate care ”îi permite individului să respingă obligațiile de natură legală ori profesională care rezultă în contrast cu principiile morale, etice ori religioase profund înrădăcinate în sfera sa personală, fie că este vorba de refuzul serviciului militar în numele non violenței, fie de negarea unor practici, precum avortul ori eutanazia, pentru medici și lucrătorii sanitari. Obiecția de conștiință nu este o rebeliune, ci un act de fidelitate față de sine”, în timp ce ”libertatea de conștiință stabilește un echilibru între interesul colectiv și demnitatea individuală, subliniind că o societate cu adevărat liberă nu impune uniformitatea, ci ocrotește diversitatea conștiințelor, prevenind derivele autoritare și promovând un dialog etic care îmbogățește țesutul social”.

Tot la fel, a spus în continuare Leon al XIV-lea, ”riscă să fie comprimată libertatea religioasă”, iar datele cele mai recente susțin că încălcările libertății religioase sunt în creștere și că 64% din populația mondială suferă încălcări grave ale acestui drept”, practic un creștin din șapte la nivel global. Prigonirea creștinilor rămâne ”una din cele mai răspândite crize ale drepturilor omului” în timpurile noastre, care afectează peste 380 de milioane de credincioși. La formele de persecuție ale regimurilor totalitare ori ale extremismului religios, se adaugă, de asemenea, ”o formă subtilă” de discriminare religioasă în dauna creștinilor din Europa și în Americi ”unde, uneori, își văd limitată posibilitatea de a vesti adevărurile Evangheliei din motive politice ori ideologice, mai ales când apără demnitatea celor mai slabi, a celor pe cale de a se naște ori a refugiaților și migranților ori când promovează familia”.

”Considerațiile pe care le-am prezentat”, a spus Leon al XIV-lea, ”ne fac să ne gândim că în actualul context are loc un adevărat scurt-circuit al drepturilor omului. Dreptul la libertatea de exprimare, la libertatea de conștiință, la libertatea religioasă și chiar la viață suferă limitări în numele așa-numitelor noi drepturi, cu rezultatul că structura însăși a drepturilor umane pierde vigoare, lăsând spațiu pentru forță și samavolnicie. Aceasta se întâmplă când fiecare drept devine autoreferențial și, mai ales, când pierde conexiunea sa cu realitatea lucrurilor, cu natura lor și cu adevărul”.

Vorbind, în ultima parte a discursului, despre provocările cu care se confruntă aspirația la pace, papa a subliniat că ”la originea unui conflict se află întotdeauna o rădăcină a mândriei”, ceea ce deschide calea pentru logica ciocnirii și al războiului. Această realitate se vede, de exemplu, în continuarea războiului din Ucraina, în Țara Sfântă – unde a propus soluția bazată pe existența a două state – în starea de încordare din Marea Caraibelor și în Haiti ori în regiunea africană a Marilor Lacuri, dar și în estul Asiei, cu precădere în Myanmar. O mențiune specială, apoi, pentru Venezuela, în lumina ”recentelor evoluții” ale situației: ”Reînnoiesc”, a spus papa, ”apelul la respectarea voinței poporului venezuelan și la a se angaja pentru tutelarea drepturilor umane și civile ale fiecăruia și pentru edificarea unui viitor de stabilitate și concordie, aflând inspirație în exemplul celor doi fii ai săi pe care am avut bucuria de a-i canoniza în luna octombrie a anului trecut, Iosif Grigore Hernández și sora Carmen Rendilles, pentru a construi o societate fondată pe dreptate, adevăr, libertate și fraternitate și a se ridica astfel din criza gravă care afectează țara de mai mulți ani”.

”În pofida cadrului dramatic pe care îl avem în fața ochilor noștri”, a spus papa la finalul amplului său discurs, ”pacea rămâne un bun îndrăzneț, dar posibil. (...) În timpul pelerinajului nostru pe acest pământ, pacea cere umilință și curaj: umilința adevărului și curajul iertării. În viața creștină, acestea sunt reprezentate la Nașterea Domnului, în care Adevărul, Cuvântul veșnic al lui Dumnezeu, se face trup umil, și la Paști, în care Cel drept condamnat îi iartă pe prigonitorii săi, dăruind acestora viața sa de înviat”. ”O inimă umilă și făcătoare de pace este ceea ce urez fiecăruia dintre noi și fiecărui locuitor al țărilor noastre la începutul acestui nou an”, a spus Leon al XIV-lea.