Leon XIV: Muzica este o formă de iubire, o cale care duce la Dumnezeu

Vatican News

”Concertul cu săracii nu este doar o reprezentație a unor artiști talentați sau un simplu festival muzical, oricât de frumos ar fi, și nici măcar un moment de solidaritate pentru a ne liniști conștiința în fața nedreptăților societății. Aș dori ca, participând la această întâlnire, să ne amintim cuvintele Domnului: ”Tot ce aţi făcut unuia dintre fraţii mei cei mai mici, mie mi‑aţi făcut” (Mt 25,40)”, a spus Leon XIV vineri, 5 decembrie a.c., primind în audiență, în Cetatea Vaticanului, organizatorii și artiștii Concertului cu săracii, care se va desfășura sâmbătă, 6 decembrie 2025, la ora 17.30, în Aula Paul al VI-lea din Vatican.
 

Vă oferim aici, în traducerea noastră de lucru, discursul Sfântului Părinte adresat organizatorilor și artiștilor Concertului cu săracii:

Sunt bucuros să vă întâlnesc astăzi, în ajunul celei de-a șasea ediții a Concertului cu săracii. Intuiția fericită a papei Francisc devine o frumoasă tradiție, parte a pregătirii pentru Sfântul Crăciun, în care îl celebrăm pe Domnul Isus Cristos, care se apropie și se face sărac pentru noi (cf. 2 Cor 8,9).

Misterul Întrupării Cuvântului divin este revelația iubirii pe care Dumnezeu Tatăl o are pentru fiecare dintre noi. După cum a scris papa Benedict al XIV-lea în prima sa Enciclică, publicată în ziua de Crăciun, ”această acțiune a lui Dumnezeu capătă acum o formă dramatică prin faptul că, în Isus Cristos, Dumnezeu însuși caută «oaia rătăcită», umanitatea suferindă și pierdută”. Dumnezeu care se face copil, care se încredințează grijii părinților umani, care se oferă pentru fiecare dintre noi, este Icoana iubirii divine care vine să ne mântuiască.    

Cât de frumos este să putem spune cu inima și cu mintea noastră: Dumnezeu este caritate, este iubire! (cf. 1 Ioan 4,16). Privind la El, putem învăța să iubim așa cum El ne-a iubit; putem descoperi că porunca iubirii răspunde nevoilor noastre cele mai autentice, pentru că atunci când iubim ne realizăm cu adevărat pe noi înșine.

Concertul cu săracii, așadar, nu este doar o reprezentație a unor artiști talentați sau un simplu festival muzical, oricât de frumos ar fi, și nici măcar un moment de solidaritate pentru a ne liniști conștiința în fața nedreptăților societății. Aș dori ca, participând la această întâlnire, să ne amintim cuvintele Domnului: ”Tot ce aţi făcut unuia dintre fraţii mei cei mai mici, mie mi‑aţi făcut” (Mt 25,40). Așa este! Dacă îl iubim cu adevărat pe cel flămând și însetat, pe cel care nu are cu ce să se îmbrace, pe cel bolnav, pe străin, pe prizonier, Îl iubim pe Domnul. Aceasta este Evanghelia: ”Nu suntem în orizontul carității, ci al Revelației: contactul cu cei lipsiți de putere și măreție este o cale directă către întâlnirea cu Domnul istoriei. În cei săraci, El are încă ceva să ne spună” (Exortația apostolică Dilexi te, 5). Ne amintește că demnitatea bărbaților și a femeilor nu se măsoară după bunurile lor: nu suntem bunurile noastre și lucrurile noastre, ci fii iubiți ai lui Dumnezeu; Și aceeași iubire trebuie să fie semnul distinctiv al acțiunilor noastre față de ceilalți. Din acest motiv, în Concertul nostru, frații și surorile noastre mai fragili ocupă locurile din față.

Muzica a avut întotdeauna un rol important în experiența creștină. În Liturghie, în special, cântatul nu este niciodată o ”coloană sonoră”, un simplu fundal, ci are scopul de a înălța sufletul și de a-l aduce cât mai aproape de misterul celebrat. Sfântul Augustin, vorbind în mod special despre cântatul din rugăciune, a scris în Comentariul său la Psalmi: ”Trebuie să-I cânți Lui, dar nu dezacordat. El nu vrea ca urechile Lui să fie ofensate. Cântați cu măiestrie, frații mei”. Cât de importante sunt grija, dăruirea, măiestria artistică și, în cele din urmă, armonia care derivă din ele în muzică: este cu adevărat un dar prețios pe care Dumnezeu l-a oferit întregii omeniri.

Așadar, frați și surori, permiteți-mi o replică: vă rog, cântați bine mâine! Cântați cu vocea și cu instrumentele, cu arta și, mai ales, cu inima, pentru că muzica poate reprezenta cu adevărat o formă de iubire, o via pulchritudinis care duce la Dumnezeu, întrucât ”frumusețea este darul Său pentru toți oamenii, uniți de aceeași demnitate și chemați la fraternitate”.

În final, aș dori să le mulțumesc tuturor celor care lucrează neobosit pentru ca acest Concert să fie un succes, în special cardinalului vicar Baldo Reina, mons. Marco Frisina, Corului diecezei de Roma, Orchestrei și Fundației Nova Opera, actriței Serena Autieri, lui Michael Bublé și trupei sale, precum și fiecăruia dintre artiști, fără a-i uita pe toți partenerii al căror sprijin generos face posibil acest eveniment.

Oferindu-vă binecuvântarea mea, vă încredințez mijlocirii materne a Preasfintei Fecioare, Neprihănit Zămislită, poartă a Adventului și femeie a speranței, și invoc asupra voastră ocrotirea sfintei Cecilia, patroana cerească a muzicii.

Domnul să continue să binecuvânteze angajamentul vostru și această frumoasă operă! Vă mulțumesc!