Leon XIV: Promovarea diplomației culturale pentru a depăși granițele și prejudecățile
Edoardo Giribaldi – Cetatea Vaticanului
Cultura ca braț al diplomației: întins dincolo de diviziuni și stereotipuri, capabilă să se inspire din surse literare și monumentale pentru a evoca o Biserică și o Europă unite. Acestea sunt valori care îndeamnă la comuniune, așa cum a subliniat papa Leon al XIV-lea joi, 11 decembrie a.c., în discursul său adresat profesorilor și studenților Institutului Pontifical de Arheologie Creștină, care celebrează centenarul înființării sale, și pe care i-a primit în Sala Clementină a Palatului Apostolic din Vatican.
Protejarea patrimoniului sacru
Exact acum un secol, a amintit papa Leon al XIV-lea, predecesorul său Pius al XI-lea, prin Motu propriu I primitivi cemeteri, a reamintit sensul datoriei pe care îl simțeau pontifii în protejarea patrimoniului sacru: în primul rând catacombele, dar și ”bazilicile care au înflorit în interiorul zidurilor Cetății Romei, cu mozaicurile lor magnifice, nenumăratele inscripții, picturi, sculpturi și ornamente funerare și liturgice”. Documentul îi menționa, de asemenea, pe Giovanni Battista de Rossi și Antonio Bosio, considerați ”inițiatorii arheologiei creștine”.
Îndrumarea tinerilor către studii
Cu această ocazie, papa Pius al XI-lea a decis, de asemenea, să înființeze noul Institut Pontifical de Arheologie Creștină, alături de Comisia Pontificală pentru Arheologie Sacră și de Academia Pontificală Romană de Arheologie, cu scopul de a ”îndruma tinerii entuziaști din fiecare țară și națiune către studiul și cercetarea științifică a monumentelor antichității creștine”: ”Un secol mai târziu”, a spus papa Leon, ”această misiune este mai vie ca niciodată, datorită și conferințelor internaționale de arheologie creștină, prin care Institutul promovează studii într-o disciplină esențială nu numai pentru științele istorice, ci și pentru credința și identitatea creștină”.
Arheologia creștină și demnitatea sa
Pentru a marca aniversarea, papa a publicat astăzi o Scrisoare apostolică despre importanța arheologiei. În discurs, el a subliniat modul în care învățătura ramurii creștine a arheologiei, înțeleasă ca studiul monumentelor din primele secole ale creștinismului, posedă propriul ”statut epistemologic”, definit de ”coordonate cronologice, istorice și tematice” specifice. Cu toate acestea, a observat pontiful, în alte contexte este înglobat arheologiei medievale: ”În acest sens, vă sugerez să deveniți promotori ai specificității disciplinei voastre, în care adjectivul ”creștin” nu își dorește să fie o expresie a unei perspective confesionale, ci mai degrabă să califice disciplina însăși cu o proprie demnitate științifică și profesională”.
”Un instrument pentru ecumenism”
Arheologia creștină, a spus papa, amintește de o perioadă în care Biserica era unită, făcând din studiul ei ”un instrument prețios pentru ecumenism”. În ea, diferite confesiuni pot recunoaște rădăcini comune, alimentând astfel ”aspirația către comuniunea deplină”. Este ceva ce papa Leon al XIV-lea spune că a observat personal în timpul recentei sale călătorii apostolice la İznik, vechea Niceea, unde a comemorat primul Conciliu ecumenic împreună cu reprezentanți ai altor Biserici și Comunități ecleziale: ”Prezența rămășițelor vechilor clădiri creștine a fost emoționantă și motivantă pentru noi toți”, a evidențiat pontiful. Institutul Pontifical de Arheologie Creștină a dedicat o zi de studiu acestui subiect, în colaborare cu Departamentul pentru Evanghelizare, o inițiativă salutată de Sfântul Părinte.
”Diplomația culturală”
Studiul este principalul vehicul al ”diplomației culturale” atât de necesară în ziua de azi: ”Prin intermediul culturii, inima umană trece dincolo de granițele naționale și depășește barierele prejudecăților pentru a sluji binelui comun. Și voi puteți contribui la construirea de punți, la favorizarea întâlnirilor și la cultivarea armoniei”, a îndemnat papa Leon.
Pace și speranță
Așa cum se menționează în Scrisoarea apostolică, Institutul se situează ideal între pace, tema Jubileului din 1925, și speranță, piatra de temelie a actualului An Sfânt: ”Și, într-adevăr”, a mai spus pontiful, ”voi sunteți purtători de pace și speranță oriunde lucrați cu săpăturile și cercetările voastre, astfel încât, recunoscând steagul vostru alb și roșu cu imaginea Bunului Păstor, să vi se deschidă larg ușile nu numai ca purtători de cunoaștere și știință, ci și ca vestitori ai păcii”.
Creștinismul la rădăcinile Europei
Papa a încheiat făcând referire la discursul sfântului Ioan Paul al II-lea intitulat ”Despre rădăcinile creștine comune ale națiunilor europene”, în care afirma că Europa ”are nevoie de Cristos și de Evanghelie, deoarece aici se află rădăcinile tuturor popoarelor sale”: ”Printre rădăcinile societății și națiunilor europene”, a conchis papa Leon XIV, ”se află cu siguranță creștinismul, cu sursele sale literare și monumentale; iar munca arheologilor este un răspuns la apelul pe care tocmai l-am amintit”.
