Jubileul deținuților. Leon XIV: Un om este mai mult decât ceea ce a făcut

Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă 
14 decembrie 2025 – Vatican News. Printr-o decizie ”bogată în semnificație”, Jubileul deținuților este celebrat în a treia duminică a Adventului, numită ”duminica bucuriei” (cf. Fil 4,4) ”care ne amintește dimensiunea luminoasă a așteptării, încrederea că ceva frumos și aducător de bucurie se va întâmpla”: a spus Leon al XIV-lea la omilia Sfintei Liturghii celebrată duminică, 14 decembrie a.c., în bazilica San Pietro cu ocazia ”Jubileului speranței pentru lumea penitenciarelor, pentru deținuți și pentru toți cei care se îngrijesc de realitatea penitenciarelor”.

La Sfânta Liturghie din interiorul bazilicii se aflau peste 5.600 de persoane, în timp ce alte 2.500 au participat din Piața Sfântul Petru. Potrivit organizatorilor de la Departamentul pentru evanghelizare, la manifestările jubiliare pentru deținuți au luat parte delegații din 90 de țări de pe toate continentele.

Pontiful a amintit la omilie gestul făcut în 26 decembrie 2024 de papa Francisc, când a deschis Poarta sfântă a bisericii din penitenciarul Rebibbia, precum și cuvintele prin care predecesorul său îndemna deținuții să se țină strâns de ”ancora speranței” și să-și deschidă larg ”porțile inimii”. Sunt cuvinte și gesturi prin care, a remarcat Leon al XIV-lea, el ”ne îndemna să păstrăm vie credința în viața care ne așteaptă și să credem întotdeauna în posibilitatea unui viitor mai bun. În același timp, însă, el ne îndemna să fim, cu o inimă generoasă, făcători de dreptate și caritate în mediul de viață în care trăim”.

”În timp ce se apropie încheierea Anului jubiliar”, a reluat Leon al XIV-lea, ”trebuie să recunoaștem că, în pofida efortului depus de multe persoane, și în domeniul penitenciarelor este încă mult de făcut în această direcție”. De altfel, prima lectură a Sfintei Liturghii, luată de la profetul Isaia, proclamă că ”cei eliberați de Domnul se vor întoarce și vor veni în Sion în chiote de veselie” (35,10). Sunt cuvinte care împrospătează încrederea că ”Dumnezeu este Cel care răscumpără, care eliberează” și care au rezonanța ”unei misiuni importante și angajante pentru noi toți. Desigur, închisoarea este un mediu dificil și chiar cele mai bune propuneri pot întâlni numeroase obstacole. Tocmai de aceea, însă, nu trebuie să obosim, să ne descurajăm ori să dăm înapoi, ci să mergem înainte cu tenacitate, curaj și spirit de colaborare. Sunt mulți cei care, într-adevăr, încă nu înțeleg că trebuie să ne putem ridica după fiecare cădere, că nicio ființă umană nu coincide cu ceea ce a făcut și că dreptatea este întotdeauna un proces de reparare și de reconciliere”.

”Dar când se păstrează, chiar și în condiții grele, frumusețea simțămintelor, sensibilitatea, atenția față de nevoile celorlalți, respectul, capacitatea de îndurare și de iertare, atunci”, a subliniat papa, ”din solul pietros al suferinței și al păcatului se deschid flori minunate și chiar între zidurile închisorii se maturizează gesturi, proiecte și întâlniri unice în umanitatea lor. Este o muncă cu propriile sentimente și gânduri necesară pentru persoanele private de libertate, dar chiar mai înainte de acestea, o muncă necesară celor care au marea răspundere de a reprezenta în mijlocul lor și pentru ei dreptatea. Jubileul este o chemare la convertire și tocmai în acest fel este un motiv de speranță și de bucurie. De aceea, este important să privim mai întâi de toate la Isus, la umanitatea sa, la împărăția sa, în care «orbii își recapătă vederea, șchiopii umblă [...] și săracilor li se aduce vestea cea bună» (Mt 11,5), amintindu-ne că dacă uneori minunile de acest fel sunt săvârșite prin intervenția extraordinară a lui Dumnezeu, de cele mai multe ori ele sunt încredințate nouă, compasiunii noastre, atenției, înțelepciunii și responsabilității care revine comunităților și instituțiilor noastre”.

Sfântul Părinte a evidențiat apoi altă dimensiune a profeției pe care o proclamă Sfânta Liturghie a acestei duminici: ”angajamentul de a promova în orice domeniu, iar astăzi subliniem în mod special penitenciarele, o civilizație întemeiată pe noi criterii și, în cele din urmă, pe caritate”, altfel spus, după cum cerea sfântul Paul al VI-lea la încheierea Anului jubiliar din 1975, ”civilizația iubirii” (Audiența generală, 31 decembrie 1975). Leon al XIV-lea a amintit apoi urarea exprimată de papa Francisc în bula de convocare a jubileului ca în timpul Anului jubiliar 2025 să fie acordate ”forme de amnistie ori de ștergere a pedepsei pentru a oferi tuturor oportunități reale de reintegrare (bula Spes non confundit, nr. 10). ”Sunt încrezător”, a spus Sfântul Părinte, ”că în multe țări se va da curs dorinței sale. Jubileul, după cum știm, în originea sa biblică era întocmai un an de har în care fiecăruia, în multe forme, i se oferea șansa de a începe din nou (cf. Lv 25,8-10)”.

”Îndatorirea pe care Domnul v-o încredințează tuturor, celor deținuți și celor răspunzători cu domeniul penitenciarelor, nu este ușoară”, a recunoscut papa la finalul omiliei. ”Problemele care trebuie înfruntate sunt numeroase. Ne gândim la supra-aglomerare, la efortul încă insuficient în a garanta programe educative stabile de recuperare și oportunități de muncă. Fără a uita, pe un plan mai personal, povara trecutului, rănile trupului și ale inimii care au nevoie de îngrijire, dezamăgirile, răbdarea infinită care trebuie să existe față de sine și de ceilalți când se parcurg drumuri de convertire și ispita de a ceda ori de a nu mai ierta. Însă, dincolo de toate, Domnul continuă să ne repete că un singur lucru este important: ca niciunul să nu se piardă (cf. In 6,39) și ca toți să fie mântuiți (1 Tm 2,4)”.

”Ca niciunul să nu se piardă! Ca toți să fie mântuiți!”, a reluat pontiful. ”Iată ceea ce vrea Dumnezeul nostru, iată care este împărăția sa, iată ce-și dorește lucrarea sa în lume! În timp ce se apropie sărbătoarea Nașterii Domnului, vrem să îmbrățișăm și noi visul său cu o mai mare convingere, fiind răbdători în angajamentul nostru (cf. Ic 5,8) și încrezători. Pentru că știm că nici în fața celor mai mari provocări, noi nu suntem singuri: Domnul este aproape (cf. Fil 4,5), merge împreună cu noi și, avându-l alături de noi, se va întâmpla întotdeauna ceva frumos și aducător de bucurie”.