Leon XIV, Curiei Romane: Să-l repunem pe Cristos în centrul misiunii și al comuniunii

Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă 
22 decembrie 2025 – Vatican News. ”Misiunea lui Isus pe pământ, prelungită în Duhul Sfânt în misiunea Bisericii, devine criteriul de discernământ pentru viața noastră, pentru drumul nostru de credință, pentru practicile bisericești, precum și pentru slujirea pe care o desfășurăm în Curia Romană”: a spus papa Leon al XIV-lea primind astăzi în audiență membrii Curiei Romane cu ocazia schimbului de urări la sărbătoarea Nașterii Domnului.

În lumina Crăciunului care se apropie și străbate istoria umană, Leon al XIV-lea l-a amintit cu gratitudine pe regretatul său predecesor, papa Francisc care, prin ”vocea sa profetică, stilul său pastoral și bogatul său magisteriu au marcat drumul Bisericii din acești ani”. Făcând referință directă la exortația apostolică a predecesorului său ”Evangelii gaudium”, Leon al XIV-lea a evidențiat ”două aspecte fundamentale ale vieții Bisericii: misiunea și comuniunea”.

”Biserica este prin natura ei extrovertită, îndreptată către lume, misionară”, a spus papa vorbind despre misiune, pentru că ”ea a primit de la Cristos darul Duhului Sfânt ca să ducă la toți oamenii vestea cea bună a iubirii lui Dumnezeu. Fiind semnul viu al acestei iubiri dumnezeiești față de omenire, Biserica există ca să invite, să cheme și să adune la ospățul sărbătoresc pe care Domnul îl pregătește pentru noi pentru ca fiecare să se poată descoperi un fiu iubit, un frate al aproapelui său, un om nou după chipul lui Cristos și, de aceea, un mărturisitor de adevăr, dreptate și pace”. ”Misiunea lui Isus pe pământ, prelungită în Duhul Sfânt în misiunea Bisericii, devine criteriul de discernământ pentru viața noastră, pentru drumul nostru de credință, pentru practicile bisericești, precum și pentru slujirea pe care o desfășurăm în Curia Romană. Structurile, într-adevăr, nu trebuie să îngreuneze, să încetinească cursa Evangheliei ori să împiedice dinamismul evanghelizării ci, dimpotrivă, trebuie să facem în așa fel încât ele să devină, toate, mai misionare (Evangelii gaudium, nr. 27)”. ”Avem nevoie de o Curie Romană tot mai misionară, unde instituțiile, oficiile și îndatoririle să fie gândite privind la marile provocări bisericești, pastorale și sociale de astăzi și nu doar pentru a garanta administrația ordinară”.

În viața Bisericii, a reluat papa, ”misiunea este strâns legată de comuniune. Misterul Nașterii Domnului, într-adevăr, în timp ce celebrează misiunea Fiului lui Dumnezeu în mijlocul nostru, contemplă și scopul acesteia: Dumnezeu a împăcat lumea cu sine prin Cristos (cf. 2 Cor 5,19) și, în el, ne-a făcut fii ai săi. Sărbătoarea Nașterii Domnului ne amintește că Isus a venit să ne reveleze adevărata față a lui Dumnezeu ca tată pentru ca noi toți să putem deveni fii ai săi și, prin urmare, frați și surori între noi. Iubirea Tatălui, pe care Isus o întrupează și o arată în gesturile sale de eliberare și în predicarea sa, ne face capabili, în Duhul Sfânt, să fim semnul unei noi umanități, care nu mai este întemeiată pe logica egoismului și a individualismului, ci pe iubirea și solidaritatea reciprocă”.

Îndatorirea comuniunii este ”mai urgentă ca niciodată ad intra (în interior) și ad extra (în afară)”, a subliniat Leon al XIV-lea. Ea ”este urgentă ad intra, din moment ce comuniunea în Biserică rămâne întotdeauna o provocare care ne cheamă la convertire. Uneori, în spatele unei liniști aparente, se agită fantasmele dezbinării. Iar acestea ne fac să cădem în ispita de a oscila între două extreme opuse: a uniforma totul fără a valorifica diferențele ori, dimpotrivă, a exaspera diversitățile și punctele de vedere în loc de a căuta mai degrabă comuniunea”, cu riscul ”de a cădea victime ale rigidității ori ale ideologiei”. ”Noi, însă, suntem Biserica lui Cristos, suntem mădularele sale, trupul său. Suntem frați și surori în el. Și în Cristos, deși suntem mulți și diferiți, suntem una: In Illo uno unum”. Papa a recunoscut în această privință dificultatea de a schimba, în funcționarea instituțiilor curiale, ”unele dinamici legate de exercițiul puterii, de obsesia de a fi primul, de grija propriilor interese”. ”Există o convertire personală pe care trebuie să o dorim și să o căutăm cu stăruință pentru ca în relațiile noastre să se poată oglindi iubirea lui Cristos care ne face frați”. ”Acest lucru devine un semn și ad extra, într-o lume rănită de discordie, violențe și conflicte, în care asistăm totodată la o creștere a agresivității și mâniei, care nu rareori este instrumentalizată de lumea digitală ca și de politică. Sărbătoarea Nașterii Domnului aduce cu sine darul păcii și ne invită să devenim un semn profetic al acesteia într-un context uman și cultural foarte fragmentat. Activitatea Curiei și a Bisericii, în general, trebuie gândită și în acest orizont mai amplu: noi nu suntem mici grădinari preocupați de grădina proprie, ci discipoli și mărturisitori ai Împărăției lui Dumnezeu, chemați să fim în Cristos plămadă de fraternitate universală între popoare diferite, între religii diferite, între femeile și bărbații de orice limbă și cultură. Iar aceasta se realizează dacă noi suntem cei dintâi care trăim ca frații și facem să strălucească în lume lumina comuniunii”.

”Preaiubiților”, a spus papa la finalul discursului, ”misiunea și comuniunea sunt posibile dacă îl repunem pe Cristos în centru. Jubileul acestui an ne-a amintit că numai el este speranța care nu încetează. Chiar în timpul Anului Sfânt, unele aniversări importante ne-au făcut să ne aducem aminte de două evenimente: Conciliul de la Niceea, care ne conduce din nou la rădăcinile credinței noastre, și Conciliul Vatican II, care, fixând privirea asupra lui Cristos, a consolidat Biserica și a împins-o în întâmpinarea lumii, ca să asculte bucuriile și speranțele, tristețile și angoasele oamenilor de astăzi (cf. Gaudium et spes, nr. 1)”.

Leon al XIV-lea a amintit, de asemenea, că în urmă cu cincizeci de ani, chiar în ziua Neprihănitei Zămisliri, sfântul Paul al VI-lea a promulgat exortația apostolică ”Evangelii nuntiandi” și a scos în evidență, printre altele, două aspecte relevante: că ”întreaga Biserică primește misiunea de evanghelizare, iar lucrarea fiecăruia este importantă pentru întreg” (nr. 15) și că ”mărturia unei vieți autentic creștine (...) este primul mijloc de evanghelizare” (nr. 41). De aici, îndemnul final al papei: ”Să ne aducem aminte de aceste lucruri și în slujirea noastră curială: lucrarea fiecăruia este importantă pentru întreg, iar mărturia unei vieți creștine, care se exprimă în comuniune, este prima și cea mai mare slujire pe care o putem oferi”. ”Domnul să ne aducă lumina sa și să dăruiască lumii pacea!”, a fost urarea finală a papei Leon al XIV-lea.

La scurt timp după întâlnirea cu membrii Colegiului cardinalilor și ai Curiei Romane, papa a mers în Aula Paul al VI-lea pentru o așteptată întâlnire cu angajații din instituțiile Vaticanului în preajma sărbătorii Nașterii Domnului.