Leon XIV: ”Pelerini de speranță” nu este un slogan efemer, ci un program de viață

Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă 
6 decembrie 2025 – Vatican News. ”Motto-ul Jubileului, Pelerini de speranță, nu este un slogan care va trece peste o lună, ci un program de viață: a fi pelerini ai speranței înseamnă a fi oameni care merg pe cale și care așteaptă, nu însă cu mâinile încrucișate, ci participând”: a spus papa Leon al XIV-lea la cateheza audienței jubiliare de sâmbătă, 6 decembrie a.c., desfășurată în Piața San Pietro în prezența a aproximativ treizeci de mii de romani și pelerini.

La o săptămână după ce Biserica a intrat deja în timpul liturgic al Adventului, care ne educă atenția la semnele timpurilor, ”noi”, a subliniat papa, ”amintim prima venire a lui Isus, Dumnezeu-cu-noi, ca să învățăm să-l recunoaștem de fiecare dată când vine și ca să ne pregătim pentru atunci când se va întoarce. Atunci vom fi pentru totdeauna împreună. Împreună cu el, cu toți frații și surorile, cu toate celelalte făpturi, într-o lume în sfârșit răscumpărată, în noua creație”.

”Această așteptare nu este pasivă”, a reluat papa. ”Într-adevăr, Nașterea lui Isus ne revelează un Dumnezeu cuprinzător: Maria, Iosif, păstorii, Simon, Ana și mai înainte Ioan Botezătorul, discipolii și toți cei care-l întâlnesc pe Domnul sunt implicați, sunt chemați să participe. Este o mare onoare, și ce amețeală! Dumnezeu ne implică în istoria sa, în visele sale. A spera, atunci, înseamnă a participa. Motto-ul Jubileului, Pelerini ai speranței, nu este un slogan care va trece peste o lună, este un program de viață: a fi pelerini de speranță înseamnă a fi oameni care merg pe cale și care așteaptă, nu stând însă cu mâinile încrucișate, ci participând”.

”Conciliul Vatican II ne-a învățat să citim semnele timpurilor și ne spune că nimeni nu reușește să facă aceasta de unul singur: semnele timpurilor se citesc ci împreună, în Biserică și cu numeroși frați și surori. Sunt semne ale lui Dumnezeu, ale unui Dumnezeu care vine cu împărăția sa, prin intermediul circumstanțelor istorice. Dumnezeu nu este în afara lumii, în afara acestei vieți și am învățat la prima venire a lui Isus, Dumnezeu-cu-noi, să-l căutăm printre realitățile vieții. Să-l căutăm cu inteligență, cu inima și cu mâinile suflecate! Conciliul ne-a spus că această misiune revine în mod special credincioșilor laici, bărbați și femei, pentru că Dumnezeu care s-a întrupat vine în întâmpinarea noastră în situațiile de fiecare zi. În problemele și frumusețile lumii, Isus ne așteaptă și ne implică, ne cere să lucrăm împreună cu el. Iată de ce a spera înseamnă a participa”.

Ca și la catehezele jubiliare din ultimele luni, papa Leon al XIV-lea a ales să propună pelerinilor un exemplu de speranță, iar de data aceasta a vorbit despre Fericitul Albert Marvelli (1918-1946), un tânăr italian din asociația Acțiunea Catolică. Educat din familie să trăiască în lumina Evangheliei, devine inginer și își asumă un apostolat social în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. I-a ajutat cu toate puterile pe cei răniți, bolnavi și evacuați. Ales în funcții publice, a intrat în viața politică activă, dar a murit la 28 de ani, fiind lovit pe bicicletă de un camion militar. Motivația profund creștină și admirația contemporanilor au stat la baza beatificării lui, oficiată la Loreto în 2004 de sfântul Ioan Paul al II-lea. ”Albert ne arată că a spera înseamnă a participa”, a subliniat Leon al XIV-lea, ”că a sluji împărăția lui Dumnezeu aduce bucurie chiar și în mijlocul unor mari riscuri. Lumea devine mai bună dacă noi pierdem un pic din siguranța și liniștea vieții pentru a alege binele. Aceasta înseamnă a participa”.

Așadar, a spus papa la finalul catehezei, ”să ne întrebăm: eu particip la vreo inițiativă bună care solicită talentele mele? Am eu orizontul și respirația împărăției lui Dumnezeu atunci când fac vreun serviciu? Ori îl fac murmurând, plângându-mă că toate merg prost? Zâmbetul pe buze este semnul harului în noi. A spera înseamnă a participa: acesta este un dar pe care ni-l face Dumnezeu. Nimeni nu salvează lumea de unul singur. Nici Dumnezeu nu vrea să o salveze de unul singur: el ar putea, dar nu vrea aceasta, pentru că împreună este mai bine. A participa face să ne exprimăm și face să fie mai mult al nostru ceea ce, la sfârșit, vom contempla pentru totdeauna, atunci când Isus se va întoarce definitiv”.

După cateheza audienței jubiliare, papa a salutat grupurile de pelerini din diferite țări, exprimându-și urarea ca ”evenimentul jubiliar să constituie pentru fiecare o reînnoită experiență de credință ca să fie mărturisitori ai speranței în familie și în societate”.

La nelipsitul salut final, adresat ca de obicei tinerilor, bolnavilor și soților recent căsătoriți, papa a spus: ”Vă îndemn să vă îndreptați privirea către Maria, foarte prezentă în acest timp de Advent. Fecioara neprihănită, care a îmbrățișat pe deplin voința lui Dumnezeu prin acel DA spus îngerului Gabriel, să vă susțină în propunerea de a face rodnic harul Jubileului. Pe voi toți, vă binecuvântez!”.

Audiența jubiliară, la fel ca audiența generală de miercuri, s-a încheiat cu rugăciunea Tatăl Nostru, cântată în limba latină, după care papa a invocat binecuvântarea apostolică ce ajunge prin mass-media la toți cei care o primesc în spirit de credință.