Angajamentul pentru pace care izvorăște din contemplarea chipului unui Prunc
Andrea Tornielli
Vatican News – 22 decembrie 2025. Scrie Andrea Tornielli: «Nimic nu are puterea de a ne schimba atât de mult ca un copil. Și poate că tocmai gândul la copiii noștri, la copii și chiar la cei care sunt la fel de fragili ca ei, ne străpunge inimile". Acestea sunt cuvintele pe care Papa Leon le-a folosit în Mesajul său pentru Ziua Mondială a Păcii. Dumnezeu, Atotputernicul, devenind Om, acceptă să devină un copil total dependent de îngrijirea unei mame și a unui tată, conform logicii micimii, și alege să vină pe lume în sărăcia unui staul și în izolarea unei suburbii a Imperiului Roman. El este un Dumnezeu fără apărare, de la care umanitatea se poate descoperi iubită numai îngrijindu-l". Privind acel Copil, protagonistul scenelor noastre de naștere, nu putem rămâne indiferenți la tragedia multor copii victime ale războiului, a celor care au murit sub bombele din Ucraina; a celor uciși în Gaza, mai întâi sub ploaia de rachete și acum de frig, din cauza dificultăților de acces la ajutorul umanitar; a celor care au murit în numeroasele conflicte uitate din atâtea alte părți ale lumii.
Invitația pe care Succesorul lui Petru o adresează atât credincioșilor, cât și persoanelor fără credință este aceea de a primi și recunoaște pacea, depășind ispita de a o considera îndepărtată și imposibilă. Pentru creștini, pacea și non-violența au o rădăcină profund evanghelică în cuvintele și atitudinea lui Isus, care i-a poruncit lui Petru, care voia să-l apere, să-și pună sabia în teacă. Pacea pe care Cristos cel înviat o proclamă lumii este neînarmată și dezarmantă; este o realitate care trebuie prețuită și cultivată în inimile noastre, în relațiile noastre, în familiile noastre, în comunitățile noastre și în țările noastre. Istoria ne învață de câte ori, chiar și în calitate de creștini, am uitat acest lucru, devenind complici la războaie tragice și violență.
Astăzi, ne amintește Leon al XIV-lea, și noi riscăm să considerăm pacea un ideal îndepărtat, justificând chiar războiul ca mijloc de a o atinge. În dezbaterile publice și în mass-media pare să prevaleze o logică agresivă și conflictuală, potrivit căreia este o greșeală "să nu te pregătești suficient pentru război". Aceasta este o logică destabilizatoare și extrem de periculoasă, care depășește cu mult principiul autoapărării și ne conduce spre abisul unui nou conflict mondial cu consecințe imprevizibile și devastatoare.
"Astăzi mai mult ca niciodată", scrie Papa, "trebuie să arătăm că pacea nu este o utopie, prin creativitate pastorală atentă și generativă". În loc să continuăm pe calea creșterii constante a cheltuielilor militare, care au ajuns la 2,5% din PIB-ul global, în loc să investim trilioane în instrumente de moarte și distrugere concepute – după cum am văzut – pentru a distruge școli și spitale, în loc să facem oamenii să creadă că securitatea noastră stă în reînarmare și descurajare, trebuie să avem curajul păcii. Trebuie să reactivăm calea diplomației, a negocierilor, a medierii și a dreptului internațional, inclusiv prin consolidarea instituțiilor internaționale.
Să nu lăsăm vocea Papei Leon să strige în pustiu. Să nu-l lăsăm singur pe Episcopul Romei. Să dăm crezare cuvintelor sale și să privim istoria pentru a înțelege cât de mult realism sănătos există în intervențiile sale, la fel ca în cele ale predecesorilor săi, care prea adesea au fost ignorate. Suntem chemați "să motivăm și să sprijinim orice inițiativă spirituală, culturală și politică care menține vie speranța, contracarând răspândirea atitudinilor fataliste, ca și cum dinamica în acțiune ar fi produsă de forțe și structuri anonime, impersonale, independente de voința umană". Pacea este posibilă, iar goana nebună după reînarmare nu este calea de a o apăra. Pentru creștini, pacea are chipul fără apărare al Copilului Dumnezeu, fragil ca orice copil: să lăsăm inimile noastre să fie străpunse de acel chip și de vestirea păcii care a răsunat în noaptea primului Crăciun.»
